6,888 matches
-
point anxieux m’irrite ou m’ennuie”. * Am fost întrebat ce mai știu despre Radu Cârneci. Știu cît știu despre toți pe care îi citesc în reviste și ziare, am răspuns. Nimic mai mult. E redactor la „Contemporanul”, unde face publicistică entuziastă, bogat adjectivată. Face ce n-ar trebui să facă: rolul de „pălmaș” nu-l prinde. El are vocație organizatorică, știe să-i orienteze pe oameni astfel încît să le bată vîntul în pînze. Dacă țin legătura cu el? Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lansat romanul Ruptura. L-a prezentat Vasile Sporici. În sală, lume puțină. Au lipsit in corpore „tinerii scriitori”, o dovadă în plus că ei nu-i respectă decît pe autorii cu funcții administrative, de pe urma cărora ar putea, eventual, să profite publicistic sau editorial. În privința asta, modelele lor sînt sînt Genoiu și Costin, care, de asemenea, n-au catadicsit să vină. Mai greu de explicat mi s-a părut absența unor profesori obișnuiți ai acestui gen de activități, fapt care m-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la unii dintre autorii români de azi năclăiți în grăsimea cu iz de rînced a conformismului, înmuiați de bunăstarea materială, care își comercializează (vai! la un preț derizoriu prin comparație cu al scriitorilor de aiurea) talentul, mai ales cînd fac publicistică de comandă, agitatorică. E adevărat, ei nu prea au unde se duce pentru a da jos depozitele de untură, dar - mă întreb - își pun vreodată problema degresării sufletelor? „Iată un popor cu nervii liniștiți”, mi-a zis Marianne după primii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Național al Cărții (1972): și-a lansat, în cadrul școlii de Partid, o carte despre prognozele sociale. Tip competent, combinație de matematician strălucit și funcționar riguros, aplicat, demonstrativ, sobru. Și-a „executat” tema și a plecat. * Tot mai des, între clișeele publicistice, „perechea prezidențială”. *Cozi la ouă, cozi la varză (cu certuri și bătăi). Cartofii se vînd pe cartelă, iar cartela e intitulată „Fișă de programare”. Primarul a dat celor de la aprozare următoarea dispoziție: „Tot ce nu trece prin inelul meu trebuie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am spus despre ce „lucrare” e vorba. „Sînt convins că nici «coordonatoarea», Constanța Bărboi, și nici G. n-au citit-o, altminteri ar ști că mi-au pus în brațe un vraf de texte scrise neglijent, de autori fără simț publicistic, lăbărțate, unele de-a dreptul stupide. M-am «luptat» destul de mult cu ele (dovadă tăieturile și ajustările), dar încă nu sînt convins că merită să ajungă «material didactic». Exigența mea nu e obstrucție. Presupun că «lucrarea» a mai fost oferită
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe ele. Chiar și „codrului” uman se pare că-i pasă! Dovadă că evocăm acele ramuri („rămurele”) pe care moartea le-a rupt, că ne referim la faptele lor. După o „dispariție”, echilibrul nu se reface de azi-pe mîine. În publicistică, de pildă, rareori nou-veniții reușesc să fie la înălțimea titularilor cu care ne-am „întreținut” ani în șir. Iată, pe locul rubricii lui șerban Cioculescu din „România literară” apar, firește, articole, dar, în ciuda faptului că autorul lor e un istoric
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cîștigă nimic. Cu el însă cum rămîne? I-am zis: „Stelică, noi am luptat pentru aplicarea unor principii, nu pentru niște situații mai bine remunerate, mai confortabile. În ceea ce te privește, dacă te scoate de la «Tehnic» și te pune la «Publicistică», e ca și cum ți-ar da un fel de concediu plătit, căci cu ușurința ta la scris nu-ți va veni greu să compui reportajele cerute despre «realitățile» din județ. Nici în cazul lui V.M. situația nu-i clară: îi va
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și răbdare au consumat. Îți urez ca noul an - 1984 să-ți mențină sănătatea și puterea de muncă pentru a continua opera Începută! Sunt sigur că În convorbirile de lucru cu tov. P. Froicu a intrat și modesta mea activitate publicistică. Până la 1 febr. a.c. voi trimite o notă autobiografică 213. Privitor la lucrarea Mic dicționar istoric al județului Suceava - cercetat În 1983 și de organele de drept de la județ și ed. Junimea - nu am știri Îmbucurătoare că ar putea fi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
necesară - În primul rând locuitorilor cititori din cele 410 localități ale județului. Eventual, să-mi indice o asemenea lucrare de interes local - județean, ca model. Ba nici nu mi s-a răspuns. Drept Încheiere vin cu rugămintea ca o dată cu activitatea publicistică și participarea la diferite manifestări culturale În municipiu - 664 puneți un cuvânt pe lângă conducerea Insp. Jud. p. Cultură, Muzeul Bucovinei și Biblioteca Județeană să sprijine publicarea lucrării de mai sus! și dacă nu vă cer prea mult, informați-mă cum
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Am relatat știrea despre traducerea lui Dragoslav În franceză, bizuindumă pe cele găsite În „Jurnalul literar” al lui George Călinescu, din 1939. 986 69 C.P. Bft. 5 febr. ’975 Iubite domnule Dimitriu, Până la o misivă mai amănunțită, trimit aceste note publicistice 627, din care se poate vedea, că În alte părți, colaboratorii muzeelor pot face publicații foarte asemănătoare cu „Mărturiile folticenene”628. Desigur vor fi având fonduri mai mari decât ale „Galeriei” noastre, totuși... Dl. prof. Popa nu mi-a scris
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Severin în dialog cu Gabriel Andreescu (2000); Ruleta. Români și maghiari, 1990-2000 (2001); Națiuni și minorități (2004); Reprimarea mișcării yoga în anii 80 (2008); L-am urât pe Ceaușescu. Ani, oameni, disidență (2009). A editat Naționaliști, antinaționaliști. O polemică în publicistica românească (1996) și Problema transilvană (în colab. cu Gusztav Molnar, 1999). Mihnea Berindei este cercetător la Institut des Sciences Sociales du Politique/CNRS. A reușit să plece din țară în 1970 și s-a stabilit la Paris, unde a devenit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din cadrul Biroului Uniunii Scriitorilor, unde nouă sau zece critici literari plus câțiva scriitori decid (vezi Doamne, prin vot secret) care scriitori merită să fie considerați copți la talent și care nu. Nu se ține cont nici de aria întinsă de publicistică a scriitorului, nici de valoarea operei sale, care de cele mai multe ori nici nu e cunoscută. În felul acesta, dacă am împinge puțin istoria înapoi, ar putea ajunge membru al Uniunii Scriitorilor un Prale, firea cea întoarsă, și ar rămâne pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
viziunea parcă mai degajată a lucrurilor aparțin nu celor care au rămas aci, ci câtorva (puțini!) dintre cei care „au ales libertatea”. Eu n-am „ales-o”, m-a ales ea pe mine, iar Înfățișarea pe care o ia În publicistica jurnalieră românească (reviste onorabile sunt; puține, dar sunt) este - să nu ocolim cuvântul - respingătoare. Lecțiile de libertate pe care le oferă Eugen Barbu, Eugen Florescu, Ilie Purcaru, Corneliu Vadim Tudor și alții ca ei, unii proprietari de sordide reviste particulare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
infailibilității. Ca atare, selectarea atât a numelor, cât și a cărților (foarte numeroase și unele, și celelalte) se operează pe baza unor „afinități elective”, fără pretenția de a acoperi totalitatea peisajului românesc sau universal. În măsura În care volumul are un pronunțat caracter publicistic și se datorează nu unui „critic de profesie”, ci unui prozator constant preocupat de producția confraților săi, sunt inevitabile unele accente subiective care pot - când și când - crea impresia de partizanat. Îndeobște aceste sublinieri au Însă un patos afirmativ, nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o manifestă pentru tot ceea ce i se pare valoare În producțiile celorlalți. Cunosc puțini poeți sau prozatori care, fără să se pretindă neapărat critici, să probeze nevoia organică de a susține munca atâtor autori din preajmă. Norman Manea practică o publicistică literară de susținere, de pe urma căreia un prim beneficiu important revine Înșiși autorilor comentați, dar nu numai lor. Personal, până la solicitarea de față, nu citisem volumul Pe contur. Lecturându-l, am tras Însă multe foloase. M-am familiarizat mai bine cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
absurd. Și, cum vom vedea, această nouă verificare nu a fost fără urmări. Nu a fost autorizat să primească premiul acordat de juriu prozatorul și eseistul Norman Manea, a cărui remarcabilă carte, intitulată Pe contur, carte adunând o parte din publicistica autorului, a fost radiată de pe lista premiilor. De ce? Pare-se că motivul invocat de același omnipotent astăzi tovarăș Dulea ar fi că În volumul Pe contur ar exista niște texte care au produs la apariție atacurile revistei Săptămâna; care va să zică atacurile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
completări. După apariția recenziei mele În The New Republic, Wendy Doniger, șefa catedrei Eliade la Universitatea din Chicago și prietenă apropiată a soților Eliade m-a sunat să-mi mulțumească, În numele colegilor din catedră, că refuzasem să fac conecția dintre publicistica lui Eliade și opera sa științifică! Astfel, se mai temperaseră controversele care aveau deja loc de mulți ani În universitate În legătură cu delicata chestiune. S-a Întâmplat s-o Întâlnesc, apoi, pe doamna Doniger, În câteva ocazii, și nu am avut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
comunism. Puteam spera de la Zigu o evaluare obiectivă a situației din țară, ca și a atmosferei culturale. Nu știam cât cunoaște despre sau ar fi interesat În existența mea americană, dar eu eram, măcar parțial, la curent cu prezența sa publicistică și editorială. După 1989, scrisul său câștigase libertate și acuitate, cum se Întâmplase, probabil, cu mai toți scriitorii români, din țară sau din exil. În revistele românești care Îmi parveneau, căutam, totdeauna, textele lui Z. Ornea. Îmi slujiseră nu o dată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
detentă social-politică, În 1989, În estul Europei, a smuls din camera lor de lucru mulți scriitori, plonjându-i În stradă, În mijlocul mulțimilor exaltate. Nu puțini au fost cei care au schimbat, apoi, rapid mâna dreaptă a „creației literare” cu stânga publicisticii imediate. Și În depărtări, mulți dintre noi nu am rezistat dorinței de a ne adresa, În sfârșit liber, publicului de acasă sau din noua casă. Trecerea de la scrisul strict literar la cel jurnalistic a impus nu doar o adaptare stilistică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
numele lui Ionesco Își revendica imaginea. New York, mai 1999 (Apostrof, nr. 11/1999; Partisan Review, nr. 4/2000) Între Humboldt și Herzogtc "Între Humboldt și Herzog" Am fost șocat, mărturisesc, toamna trecută, citind un doct studiu despre Saul Bellow, avanpremieră publicistică a apariției romanului său ultim, Ravelstein, În România. Prelungitele speculații porneau de la o premisă falsă. Un eșafodaj pretențios și adesea pedant pe o bază artificială, clătinându-se la prima briză de adevăr. A-l discuta pe Saul Bellow În contextul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Indépendance roumaine”, la care în 1903 a lucrat ca redactor. În 1898, împreună cu frații Alexandru și George Em. Lahovary, întemeiază ziarul „La Roumanie”. A mai semnat cu pseudonimul Floflo. Inteligent și instruit, impresia pe care F. o lasă și în publicistică, și în literatură, este aceea de diletant. Ca autor dramatic, s-a bucurat la un moment dat de o mică faimă, aceea de creator al celei dintâi (sau al uneia dintre primele) piese de salon românești. Succesul reprezentațiilor cu Sanda
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
ziar, cu tiparul în alb-negru și cu o singură culoare - roșu - pentru titluri sau pentru unele elemente de grafică. Revista condusă de Adrian Păunescu se prezintă la început ca un săptămânal social, cultural, educativ, de dezbatere, de reportaj și anchetă publicistică, facilitând, prin publicarea și „urmărirea” lor pe lângă autorități, circuitul unor sesizări și semnalări revendicative din partea publicului, ceea ce înseamnă o deschidere sporită - prin comparație cu numerele din anii imediat anteriori - față de unele subiecte cum ar fi calitatea vieții cotidiene, starea localităților
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
articole pe teme de interes cetățenesc, Leonid Dimov ține, cu intermitențe, în primii ani, rubrica „Fetișuri de azi”, Radu Cosașu susține „Cronica de trei secunde”, iar Ioan Grigorescu scrie „Mapamond”, în timp ce H. Brauner onorează rubrica „Folclor”/ „Poluarea folclorului”. Literatură ori publicistică pe subiecte literare se publică inițial relativ puțin. Traian Stoica susține rubrica „Recenzii” sau trasează portrete de scriitori (Nina Cassian, Edgar Papu ș.a.), Aurel-Dragoș Munteanu semnează „Viața cărților”, mai târziu Dorin Tudoran începe să țină o „Cronică a debuturilor”. Redactorul
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
FLORESCU, Nicolae (12.X.1942, București), critic și istoric literar. Este fiul Virginiei (n. Găvănescu) și al lui Nicolae Florescu, profesor. Absolvent al Facultății de Filologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1966), debutează publicistic încă din vremea studenției, la „Iașul literar” (1962). Funcționează ca redactor la Radiodifuziunea Română (1966-1970), secretar de redacție și redactor-șef adjunct la revista „Manuscriptum” (1971-1980), apoi ca redactor-șef la „Revista de istorie și teorie literară” (1983-1991), iar din
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
Costin Deleanu și se face analiza unor confesiuni cu valoare de document istoric și moral (Monica Lovinescu, Theodor Cazaban, Constantin Amăriuței, Adrian Marino ș.a.). În Noi, cei din pădure, sumarul se constituie pe aceleași fundamente, îndeosebi prin comentarea unor contribuții publicistice, legate de evenimente de răsunet, ale unor prozatori și dramaturgi (Tudor Arghezi, G. M. Cantacuzino, Vintilă Horia) și poeți (C. Tonegaru, Al. Ciorănescu, Nicu Caranica ș.a.), asupra unora insistându-se cu predilecție (Mircea Eliade). Nu puține din aceste recuperări îmbogățesc
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]