7,442 matches
-
Cavaleria și-a reluat apoi înaintarea și a ocupat fără opoziție o creastă cu vedere spre aerodrom. Între timp, Regimentul 7 Cavalerie debarcase la Lugos din LST la al doilea drum și a preluat apărarea zonei, eliberând Escadrila 2 din Regimentul 8 Cavalerie care s-a alăturat atacului de la Lorengau. Prima tentativă de capturare a aerodromului a fost ținută în șah de un complex de buncăre. O a doua tentativă efectuată la 17 martie, întărită de Escadrila 1 a Regimentului 7
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
din Regimentul 8 Cavalerie care s-a alăturat atacului de la Lorengau. Prima tentativă de capturare a aerodromului a fost ținută în șah de un complex de buncăre. O a doua tentativă efectuată la 17 martie, întărită de Escadrila 1 a Regimentului 7 Cavalerie și de tancuri, a înaintat mai bine. Înaintarea s-a reluat, Lorengau însuși căzând la 18 martie. Deși se duseseră lupte grele, principala forță japoneză de pe Manus nu fusese încă localizată. Înaintând spre interiorul insulei către Rossum, Regimentul
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Regimentului 7 Cavalerie și de tancuri, a înaintat mai bine. Înaintarea s-a reluat, Lorengau însuși căzând la 18 martie. Deși se duseseră lupte grele, principala forță japoneză de pe Manus nu fusese încă localizată. Înaintând spre interiorul insulei către Rossum, Regimentul 7 Cavalerie a găsit-o în ziua de 20 martie. A fost nevoie de șase zile de lupte în jurul Rossumului pentru ca Regimentele 7 și 8 Cavalerie să elimine pozițiile japoneze cantonate acolo. Buncărele japoneze, de fapt niște cazemate din bușteni
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
duseseră lupte grele, principala forță japoneză de pe Manus nu fusese încă localizată. Înaintând spre interiorul insulei către Rossum, Regimentul 7 Cavalerie a găsit-o în ziua de 20 martie. A fost nevoie de șase zile de lupte în jurul Rossumului pentru ca Regimentele 7 și 8 Cavalerie să elimine pozițiile japoneze cantonate acolo. Buncărele japoneze, de fapt niște cazemate din bușteni și pământ, s-au dovedit a fi rezistente la focul de artilerie. După ce japonezii de pe Los Negros au rămas fără hrană și
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
japonezilor au mai rămas câteva insule. Pentru a minimiza pierderile în rândul populației civile, ANGAU evacuase în secret aceste insule înaintea operațiunilor americane. Se credea că Pityilu era ocupată de circa 60 de japonezi. La 30 martie, Escadrila 1 din Regimentul 7 Cavalerie a fost transportată acolo de la cu 10 LCM-uri care tractau șapte LVT-uri. Cu lecțiile Hauweiului învățate, debarcarea a fost acoperită de bombardamentul distrugătoarelor, artileriei, și a două vehicule "Landing Craft Support", plus un atac aerian cu
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
care au putut fi depășite doar cu ajutorul artileriei și tancurilor. Circa 59 de japonezi au murit, față de opt americani morți și șase răniți. Același tratament a fost aplicat și pe Ndrilo și Koruniat la 1 aprilie, dar Escadrila 1 din Regimentul 12 Cavalerie le-a găsit neocupate. Aceasta a fost singura operațiune amfibie a războiului efectuată în canoe cioplite în bușteni. Ultima debarcare a fost efectuată pe Rambutyo la 3 aprilie de către Escadrila 2 a Regimentului 12 Cavalerie. De această dată
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
aprilie, dar Escadrila 1 din Regimentul 12 Cavalerie le-a găsit neocupate. Aceasta a fost singura operațiune amfibie a războiului efectuată în canoe cioplite în bușteni. Ultima debarcare a fost efectuată pe Rambutyo la 3 aprilie de către Escadrila 2 a Regimentului 12 Cavalerie. De această dată, s-au folosit șase LCM-uri și șase LCVP-uri în locul LVT-urilor. Ca urmare, primele valuri au naufragiat într-un recif și soldații a trebuit să meargă prin apă prin resacuri. Din fericire pentru
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
avea o grosime între 15 și 35 de milimetri, în funcție de anul în care fusese fabricat tancul Ț-60. Treizeci și patru de exemplare au fost transformate la Atelierele Leonida până la sfârșitul anului 1943. Șaisprezece vehicule au fost repartizate Companiei 61 TACÂM din Regimentul 1 Blindate, iar optsprezece au fost alocate Companiei 62 TACÂM din Regimentul 2 Blindate. Cu toate acestea, unitățile de vânători de tancuri TACÂM Ț-60 erau trimise acolo unde situația de pe front era mai gravă. Grupul Blindat Cantemir, format ad-hoc
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
care fusese fabricat tancul Ț-60. Treizeci și patru de exemplare au fost transformate la Atelierele Leonida până la sfârșitul anului 1943. Șaisprezece vehicule au fost repartizate Companiei 61 TACÂM din Regimentul 1 Blindate, iar optsprezece au fost alocate Companiei 62 TACÂM din Regimentul 2 Blindate. Cu toate acestea, unitățile de vânători de tancuri TACÂM Ț-60 erau trimise acolo unde situația de pe front era mai gravă. Grupul Blindat Cantemir, format ad-hoc pe 23 februarie 1944 pentru a întări defensivă din nordul Transnistriei, avea
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
la Poltava. Stanislaus s-a refugiat inițial în Germania, apoi în Franța, unde regentul i-a dat o casă la Wissembourg în Alsacia, o pensie de cincizeci de mii de livre, plătite neregulat, și, ca un semn de respect, câteva regimente de soldați drept gardă de onoare. "Proprietățile lui în Polonia au fost confiscate și bijuteriile soției sale amanetate".(Gooch) Marie nu avea reputația unei mari frumuseți sau inteligențe, însă nu era urâtă, era sănătoasă și bună, generoasă și calmă. La
Louis Henri de Bourbon, Duce de Bourbon, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/320170_a_321499]
-
dotate cu un cârlig de remorcare pentru a tracta tunul anticar german de calibru 50 mm PaK 38. Tractoarele blindate au fost distribuite astfel: câte 12 bucăți au fost trimise diviziilor 5 și 14 de Infanterie, șase au fost livrate Regimentului 2 Care de Luptă și patru au fost trimise diviziei 5 de Cavalerie în luna august a anului 1944. Toate vehiculele au fost pierdute pe frontul din Moldova în vara anului 1944 sau confiscate de sovietici după 23 august 1944
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
Izvor nr. 137. În perioada 1975-1987, director al muzeului a fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituția s-a mutat în actualul sediu din strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127. Clădirea a fost în trecut cazarma Regimentului de infanterie IV Ilfov nr. 21 și, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri. Din 1990 instituția a revenit la titulatura de "". În sălile sale, muzeul găzduiește o "Expoziție de Istorie Străveche", Colecția de arme albe și de arme de foc
Muzeul Militar Național () [Corola-website/Science/320213_a_321542]
-
fortificații și tehnică militară), o bibliotecă cu carte și reviste pe teme militare. În curtea muzeului sunt expuse piese de artilerie și diverse tipuri de tehnică militară de infanterie și de aviație. La intrarea în curte se află Monumentul Eroilor Regimentului 21 Infanterie, operă a sculptorului Spiridon Georgescu. Legea 346 din 21 iulie 2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării, prevede, între altele: Muzeul Militar Național are filiale locale în alte orașe ale României la Oradea (inaugurat în 1971), Constanța (inaugurat
Muzeul Militar Național () [Corola-website/Science/320213_a_321542]
-
Divizia 34 de Infanterie, staționată la Timișoara, cu care, din 1914, a participat la campaniile din Serbia și Galiția. Apoi, a fost mutat la Cartierul general din Viena. În 1916, când avea gradul de locotenent-colonel, a fost numit la comanda Regimentului 65 Infanterie maghiar, cu care a luptat pe frontul de răsărit, fiind înaintat la gradul de colonel. La sfârșitul războiului, a înăbușit revoltele republicanilor din Ungaria de Sus, după care a fost trecut în rezervă de guvernul Károlyi. Deoarece se
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
Collège Henri-IV în 1819 deoarece dorea ca fiul său să primeacă o educație liberală fondată pe egalitatea completă cu colegii lui elevi. După o călătorie în Anglia și în Écosse în 1819, a plecat la Lunéville pentru a se alătura regimentului nr.1 de husari, unde avea rangul de colonel.
Prințul Ferdinand-Filip al Franței () [Corola-website/Science/320266_a_321595]
-
austro-prusac. Spre deosebire de tatăl său, Georg a rămas loial prusacilor în timpul războiului și a fost recompensat cu gradul de general locotenent în armata prusacă. De asemenea, spre deosebire de părinții săi, era familiar cu politicile Prusiei. În timpul războiului franco-prusac, Georg a condus două regimente de soldați din Meiningen și a avut onoarea de a captura steagurile franceze în Bătălia de la Froeschweiler. În mod notabil, el a luptat în aproape fiecare bătălie în timpul războiului. Georg a fost un membru al echipei împăratului Wilhelm I atunci când
Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/320302_a_321631]
-
debarca și el pe plaja de la poalele Muntelui Suribachi. El a hotărât să ia acel drapel ca amintire. Legenda populară spune că și colonelul Johnson dorea să păstreze acel drapel. De fapt, el credea că drapelul aparține batalionului 2 din Regimentul 28 Pușcași Marini, care capturaseră respectiva parte a insulei. El l-a trimis pe sergentul Mike Strank (care apare în celebra fotografie) să ducă un al doilea drapel, mai mare, în vârful vulcanului în locul primului. Când primul drapel a fost
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
stâncos era foarte favorabil apărării, și mai mult decât pe Muntele Suribachi. Pe lângă aceasta, fortificațiile construite de Kuribayashi erau mai impresionante în capătul de sud al insulei. Sub comanda lui Kuribayashi mai rămăseseră echivalentul a opt batalioane de infanterie, un regiment de tancuri, două de artilerie, și trei batalioane de mortiere grele. El mai avea și 5.000 de tunari și infanteriști navali. Cea mai dificilă misiune care le rămăsese pușcașilor marini era ocuparea Platoului Motoyama cu Dealul 382 și structura
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
de nord al insulei. În noaptea de 25 martie, însă, o forță de 300 de japonezi a lansat un contraatac final în apropiere de aerodromul nr. 2. Piloți ai armatei, Seabees și pușcași marini din Batalionul 5 Pionieri și din Regimentul 28 Pușcași Marini au luptat cu forța japoneză timp de 90 de minute, dar au suferit pierderi grele (53 de morți și alți 120 de răniți). Doi pușcași marini din Compania 36 Aprovizionare, o unitate în întregime afro-americană, au primit
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
revista "Freamătul", care apărea din 1908 la Bârlad. Criticii îl situează pe în ramura "proletară" a mișcării simboliste românești, alături de Alexandru Toma, George Bacovia, Traian Demetrescu și Mihail Cruceanu. În 1915 s-a înrolat voluntar și a fost repartizat în Regimentul 63 infanterie, cu care a luptat în Muntenia și Dobrogea. A fost rănit de două ori, dar nu a părăsit frontul, murind, apoi, eroic în timpul bătăliei de la Mărășești, având gradul de căpitan de rezervă, la doi ani după nașterea fiului
Andrei Naum () [Corola-website/Science/321018_a_322347]
-
și Filosofie a Universității București. Urmează, în paralel, și Școala Militară de Artilerie (pe care o absolvă în noiembrie 1939 cu gradul de sublocotentent în rezervă, armă artilerie). În noiembrie 1941 este mobilizat și pleacă pe Frontul de Răsărit cu Regimentul 36 Artilerie (Armata a III-a), cu care participă la luptele de la Odesa, Sevastopol, Cotul Donului, asediul Stalingradului. Este rănit de două ori pe front și în iulie 1942 este decorat cu medalia "Coroana României" în grad de Cavaler cu
Florea Răgălie () [Corola-website/Science/321040_a_322369]
-
satul distrus, dar observând ambuscada pregătită de japonezi, s-a retras. În 26 mai s-a întors, dar de data aceasta însoțit de 10.000 de oameni, dar și de data aceasta s-a retras. Ca întărire a sosit și regimentul 149, iar de data aceasta japonezii au suferit înfrângeri teribile. În 28 mai forțele lui Azouma au fost încercuite și au pierdut 63% din efectiv, cu 8 ofițeri și 97 soldați morți și 33 răniți. Pierderile sovieticilor au fost 138
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
întări forțele, Jukov era în netă inferioritate, doar cu 12.000 de oameni .. Dispunea de artilerie bună, o logistică bună și superioritate în blindate, având 450 de tancuri și autoblindate. La început, forța de învăluire condusă de Komatsubara progresa bine . Regimentele de infanterie 71 și 72, plus un batalion din Regimentul de infanterie 64 regimentul de 26 infanterie al colonelului Shinichiro Sumi, împrumutat de la Divizia 7 infanterie, la data de 2 iulie au acaparat colina 721. Aceste unități traversând râul Halha
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
000 de oameni .. Dispunea de artilerie bună, o logistică bună și superioritate în blindate, având 450 de tancuri și autoblindate. La început, forța de învăluire condusă de Komatsubara progresa bine . Regimentele de infanterie 71 și 72, plus un batalion din Regimentul de infanterie 64 regimentul de 26 infanterie al colonelului Shinichiro Sumi, împrumutat de la Divizia 7 infanterie, la data de 2 iulie au acaparat colina 721. Aceste unități traversând râul Halha în noaptea următoare s-au deplasat pe malul de vest
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
de artilerie bună, o logistică bună și superioritate în blindate, având 450 de tancuri și autoblindate. La început, forța de învăluire condusă de Komatsubara progresa bine . Regimentele de infanterie 71 și 72, plus un batalion din Regimentul de infanterie 64 regimentul de 26 infanterie al colonelului Shinichiro Sumi, împrumutat de la Divizia 7 infanterie, la data de 2 iulie au acaparat colina 721. Aceste unități traversând râul Halha în noaptea următoare s-au deplasat pe malul de vest la sud, pentru a
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]