6,667 matches
-
Sau băutura ? — Dumnezeu ne-a dat mințile, dragă prietene. Băutura, ce-i drept, ni le-a cam luat. Dar domnișoara frumoasă fără nume ne-a furat dragile noastre inimioare. Dacă nu mergem la Răcaru, o să rămânem ologi pe viață, de regret. Abia o să respirăm și-o să ne mișcăm tot mai greu în lumea asta nebună și agitată, sperând s-o mai întâlnim măcar o dată pe muza de la miezul nopții de la Kogălniceanu, înțelegi ? — Cristi, măcar tu spune-mi că mai ai un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce-i Andrei Ruse 52 aia potrivit și corect ? Ca lucrurile să se întâmple, oricum ar fi ele, trebuie să fii în mijlocul lor ! Și viața nu-i pentru fricoși, o, nu ! Viața adevărată, nu, nu. Pentru fricoși e mediocritatea. Rutina. Regretele. Sărăcia. Neputința. Îndurarea. Chinul. Succesul cere alte calități, domnișorule Cristian. Riscul ! Curajul ! Nebunia ! Și mai ales, dar mai ales ! Dragostea ! Da, da, toată dragostea pe care o poți da. Eu te invit, ia-mă de mână, domnișorule Cristian, să arătăm
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bine, i-a spus bătrânul Iosif când a aflat de oferta dublă, pe care el nu și-o permitea, a celor de la Grand. Mergi și devino un cântăreț mare, mergi și cucerește lumea, nu te uita niciodată în urmă cu regret, ci cu mulțumire. În viață, numai cei ce n-au înțeles-o amestecă loialitatea câinească cu loialitatea vocației și destinului unui om, care e mai presus decât toate. Or, oamenii nu aparțin nimănui decât lor înșiși, iar tu nu numai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mișcă degetele de oboseală. — Of, Jeane, Jeane, tot tu te plângi ? Unii dintre băieți nici nu vor apuca poate ziua de mâine de atâta sânge vărsat, și ție îți arde de somn... — Iartă-mă, domnule Vasile... a spus el cu regret după ce s-a ridicat și a dat pe gât o gură de cafea neîndulcită și rece de i-au încremenit gâtul și inima. Aveam mintea înce- țoșată de somn, ai dreptate. Păi, matale ce crezi, că eu n-aș vrea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cântând o dată pe săptămână, spre deliciul publicului, un tango. Înregistrând altul în fiecare lună, nu stingându-te în fiecare ceas în această nebunie. Atâtea alegeri prin care se putea termina cu totul altfel. — Și cu toate acestea nu am niciun regret. Am mers pe drumul meu cu inima deschisă întotdeauna și nu m-am schimbat o clipă. Am rămas la fel, lumea m-a transformat din cerșetor în rege și iar, înapoi, în cerșetor. Tu spui că puteam să fac altfel
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
făcut întotdeauna ceea ce am simțit, zâmbește Cristi. Fără compromisuri. Fără minciuni. O viață plină de stângăcii și greșeli minunate. Le-am făcut pe toate exact așa cum am vrut. Mă întorc la tinerețea mea, într-adevăr, cu nostalgie, dar nu cu regret, n-am ce să regret. Dacă aici am ajuns, atunci aici trebuia să ajung, e atât de simplu. Dar în fiecare secundă până aici, în fiecare clipă, am dat totul. Câți se pot lăuda oare cu asta ? Câți riscă măcar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zâmbește Cristi. Fără compromisuri. Fără minciuni. O viață plină de stângăcii și greșeli minunate. Le-am făcut pe toate exact așa cum am vrut. Mă întorc la tinerețea mea, într-adevăr, cu nostalgie, dar nu cu regret, n-am ce să regret. Dacă aici am ajuns, atunci aici trebuia să ajung, e atât de simplu. Dar în fiecare secundă până aici, în fiecare clipă, am dat totul. Câți se pot lăuda oare cu asta ? Câți riscă măcar o dată, d-apoi până la capăt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu-i așa, de frumoasa frază a doamnei Monica Lovinescu, cea care s-a hrănit vreo două sau trei decenii la rând, În emisiunile domniei-sale, adeseori juste, interesante chiar și sub aspect literar, din „viața și suferințele primului disident român”: „Regret că l-am cunoscut pe Paul Goma!”Ă -, iată deci cum soții Ierunca, cu ajutorul lui Marie-France, care nu publicaseră până la revoluția română, toți trei, nici o carte, În Franța, se’nțelege, s-au gândit să facă ordine, cum spuneam, În literele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și care Înainte de decembrie ’89 inițiase În S.U.A. congrese ale „Românilor de pretutindeni”. Rațiu, În câteva rânduri, mi-a dat semne de simpatie, dar am ezitat să fac acel pas de „apropiere activă” de P.N.Ț.; astăzi, citindu-i jurnalele, regret de a nu o fi făcut. Deoarece, „cearta” dintre cei doi, Coposu și Rațiu, a dus nu numai la o Întârziere a victoriei În alegeri a ardelenilor, dar și, ceea ce este poate și mai grav, la o despărțire a energiilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
literatura a jucat probabil rolul major și dominant nu numai În „educarea și iluminarea poporului”, dar și În unificarea forțelor creatoare, de apropiere și de „imitare” a orgoliosului Apus cultural, modelul și farul nostru În ultimele secole. Din filosof, spre regretul meu, Liiceanu a lunecat tot mai mult În rolul unui fel de „popă laic”, al unui ins Îmbibat de etică, de sfaturi „Înțelepte” În tot felul de probleme În care, În fapt, nici nu era nevoie de luminile sale sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și profesională. A publicat, cu ajutorul prietenului nostru Virgil Tănase, o altă splendidă monografie despre Gogol la mica și prestigioasa editură elvețiană, condusă de Sârbul Dimitrievici, L’âge d’homme. Nu s-a Întors după Revoluție, cum am făcut eu, și regret - ca și nu puțini scriitori din generația noastră sau mai tineri care, m-am convins, Încă Îi poartă o bună memorie și o admirație profesională intactă. Am un reproș a-i face, totuși: după protestul meu de la Paris și Întoarcerea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
anului ’71, din „calcul” sau dintr-un fel de „impuls” cvasi-lucid. E adevărat; nu a fost calcul deoarece nu am exploatat și nu am pregătit această „schimbare la față”, ba, Întorcându-mă la nici un an În țară, părea cumva că „regret” actul meu sau, cum se răspândise zvonul, că sunt dispus a „repara totul”. Acest zvon m-a și apărat, poate, contra autorității furibunde de a-i fi disprețuit privilegiile; dar și cărțile și celebritatea mea reală. Cu siguranță a fost
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
profesionalizării. Povestea lui Maior cu femeile dace ignorate de romani cu greu ar mai fi putut fi susținută de un istoric responsabil spre sfârșitul secolului. Mai Întâi, colonizarea romană Începe să fie văzută În complexitatea și diversitatea acestui proces. Cu regret, dar cu ceva mai mult realism, se acceptă faptul că prea puțini romani puri se vor fi așezat atunci În Dacia. Coloniștii au fost o populație amestecată, aduși, după cum scria În secolul al IV-lea istoricul Eutropius, „ex toto orbe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
locuința Îi e percheziționată. „Complicele“, care Întreprinsese operația, este și el arestat și i se ia un interogatoriu, transmis (incredibil!) pe postul național de televiziune. Apoi, cei doi sunt eliberați. Prim ministrul recunoaște că s-a enervat puțin. Se exprimă regrete și urmează destituirea procurorilor care s-au ocupat de caz. Câteva luni mai târziu, urmărirea penală Încetează, cu o interesantă concluzie: nici inculpatul nu e vinovat, nici cele afirmate despre prim ministru nu sunt adevărate! A făcut vâlvă și Încercarea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
meu, Binky Urban, și pe șeful de la Knopf, Sonny Mehta, pentru a le cere ca acest „amănunt“ să fie desființat, iar Graydon Carter - editorul revistei Vanity Fair și prieten de-al meu - a fost de acord s-o facă, spre regretul reporterului care „îndurase“ o săptămână compania mea în Richmond, Virginia, unde se specula că mă ascundeam în casa unui prieten. În realitate stăteam în secret la Canyon Ranch, recent deschis, pentru a-mi intra în mână în vederea turneului de promovare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu mai constituia o necesitate. Mă așteptasem să fiu plictisit, să mă înfurie spleen-ul, însă n-a existat un astfel de moment. Trecând pe lângă cineva care își tundea gardul viu, nu mi s-a aprins butoiul de pulbere al regretelor, la care m-aș fi așteptat. Îmi contramandasem abonamentul la I Want That! și o vreme m-am simțit bine. Într-o bună zi, spre sfârșitul lui august, treceam cu mașina pe lângă un câmp presărat cu plopi și mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la Biroul de Admiteri, în fața biroului unei tinere secretare cocoțate în fața unui computer și îndeajuns de binevoitoare pentru a o ruga să-mi caute numele unui student și orice informație privitoare la cum l-aș putea contacta pentru că, recunoșteam cu regret, trebuia să contramandez o ședință cu el. Dar chiar în starea mea de confuzie mi-a dat seama îndată ce-am rostit numele (dacă nu există persoana, cum ar putea exista numele?) de „Clayton,“ că nu aveam un alt indiciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
înlocuind stucatura roz care îi infectase exteriorul. Îmi amintesc parcând Range Rover-ul și apropiindu-mă de casă înmărmurit, strângând în mână cheile, și pura senzație de ușurare care mă încerca făcea ca trupul meu să se simtă diferit. Sentimentul de regret care mă învăluise de la o vreme se spulberă, am devenit cu totul altă persoană. M-am îndreptat spre spatele casei - acum de același alb absolut pe care îl avusese în iulie - și am atins peretele fără să simt nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atât de inedit, ar fi extrem de greu de Întreprins ceva fără o atestare certă, ca bază de plecare pentru o prezentare a acestui caz interesant. Fără a considera că pun punct dialogului cu Dvs., Închei deocamdată aici aceste rânduri, cu regretul că nu v-am cunoscut mai demult, În special și prin faptul că distanța În km este un motiv pentru a discuta mai mult prin scris. Ne-a părut rău că nu am putut să vă avem Între noi Într-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și culturale pe care acel popor le-a creat” (deși din memorie, asta este esența celor spuse). Revenind acum la altă ordine de idei, de gânduri mai apropiate de preocupările Dvs., vreau ca și (pe) această cale să-mi exprim regretul de a fi poposit atât de puțin În Fălticeni. Cred că Dvs. ați Înțeles perfect situația. În primul rând, știind atunci că ați revenit la Suceava, nu ne prevăzusem o oprire mai lungă În Fălticeni. Am căutat muzeul spre a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pe acolo pe unde au călcat pașii bunicilor și ai mamei . Sunt lucruri care nu se fac În compania unor prieteni și sub formula unei excursii. Pentru străini, asta nu Înseamnă nimic și nici nu le poți cere acest lucru. Regretul acestei neîmpliniri, pe care am intuit-o chiar din momentul plecării din București, a fost la Întoarcere răscolit și de indispoziția pe care i-am pricinuit-o Gabrielei, care nu a putut concepe așa ceva, desigur și din cauza faptului explicabil că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
În multe din restanțele ce s-au aglomerat, printre care și relațiile, cel puțin În scris, cu cei despre care Îți amintești adeseori dar pe care Îi vezi atât de rar. Discutăm de multe ori cu Gabriela despre Dvs. cu regretul că distanța este totuși atât de mare. Așa s-a Întâmplat și serile trecute, motiv pentru care ea, simțindu-se ceva mai bine, și-a permis să vă dea un telefon, chiar dacă ora nu era prea potrivită. Dar cu crizele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sunt doar spicuiri din activitatea mea, deoarece timpul a fost prea scurt. Distinse salutări și speranța de-a avea ocazia să vă mulțumesc personal. </citation> <citation author=”IONESCU Sofia” loc="Buc." data =”12.II.03”> Mult Stimate Domnule Eugen Dimitriu, Regret că nu v-am cunoscut personal, eu fiind plecată din Fălticeni din 1937, pentru terminarea liceului la București. Soarta m-a „selecționat” pentru neurochirurgie, deși eu mă visam medic internist la Spitalul Stamate, având exemplu pe Dr. V. Dimitriu. Pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
data =”15.5.1978, data primirii” desc=”Telegramă”> Vreți să veniți la 30 mai la cenaclu? Telefonați-mi. Ella Istratty </citation> <citation author=”LEONIDA Paul ” loc="Buc." data =”19 apr. 1973”> Mult Stimate Domnule Dimitriu, Încep prin a vă exprima regretul meu de a nu fi putut răspunde mai curând, dar am dorit să cunosc ceea ce putem face ca să răspund inițiativei Dvs. atât de meritorie. Cum ceea ce posedam direct găseam că nu poate fi satisfăcător, mam adresat fiului său (din prima
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Ciurea. Mult aș dori să citesc și „Memoriile” D-lui Ciurea. Poate voi avea ocazia când voi veni la Fălticeni . Am așteptat cu multă nerăbdare hotărârea ultimă ca să putem pleca de aci În ajun de 23 Aug. dar, cu mare regret văd că trebuie să mai amân, deoarece familia cu care veneam, Întâmpină dificultăți. Mașina, după o cursă intensă de o lună, are nevoie de oarecare reparații. Ea a străbătut ca vehicul cât și ca... dormitor, următoarele țări: Cehoslovacia, Austria, Ungaria
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]