6,803 matches
-
copii, ar fi vrut să spună cum i-a dus la școală, cum a vorbit cu învățătoarea, cu profesorii, dar ăsta nu-i dă răgaz... -Asta nu se pune...O să mai vorbim...Și semnează, acum cu negru în arial bond: sărutul :p. Săraca gospodină ce s-a mai năucit cu litera aceea : p. Hai, sărutul o fi un sărut simbolic, transmis de un inspector la stat gospodinelor care își așteaptă, cuminți, bărbații care se spetesc tot pe baricadele statului... dar :p
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vorbit cu învățătoarea, cu profesorii, dar ăsta nu-i dă răgaz... -Asta nu se pune...O să mai vorbim...Și semnează, acum cu negru în arial bond: sărutul :p. Săraca gospodină ce s-a mai năucit cu litera aceea : p. Hai, sărutul o fi un sărut simbolic, transmis de un inspector la stat gospodinelor care își așteaptă, cuminți, bărbații care se spetesc tot pe baricadele statului... dar :p să fie de la prietenesc, să fie de la prostesc (Doamne ferește!), că n-o fi de la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
profesorii, dar ăsta nu-i dă răgaz... -Asta nu se pune...O să mai vorbim...Și semnează, acum cu negru în arial bond: sărutul :p. Săraca gospodină ce s-a mai năucit cu litera aceea : p. Hai, sărutul o fi un sărut simbolic, transmis de un inspector la stat gospodinelor care își așteaptă, cuminți, bărbații care se spetesc tot pe baricadele statului... dar :p să fie de la prietenesc, să fie de la prostesc (Doamne ferește!), că n-o fi de la pasional... Și iar privește
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lor cosițe despletite, își apleacă frunțile încrustate de stele albe, culegându-mi de pe buze fluturii amețiți de poveștile prea aspre, pe care leați turnat în mine ca într un mesager al dragostelor voastre neîmplinite. Fluturii îmi desenează trupul întrun ultim sărut. Al morții sau al vieții? Aripile scutură o ploaie de cuvinte peste o lume care le-a pierdut sensurile. Cuvintele se ascund nevrednice, undeva, în liniștea albă. Un ecou pierdut răsuna haotic: tristețea are ochi căprui. Sau poate erau doar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
MEU de poezie, și cu-n ultim surâs palid al nevinovăției voi încerca să supraviețuiesc doar pentru mine și pentru frumoasele năluci ale destinului. DESFRUNZIREA ÎNCĂRUNȚITĂ A UNDELOR Neprevăzutul nopții e la fel de sublim, Ca luna dansând, pe norii albi ai sărutului, Aproape de cutele miraculoase ale îndrăgostițiloră Neprevăzutul nopții în care te-am întâlnit, Foarte puternic, în visul meu, despre obsesia poetului De a nu fi fost în stare să creadă în fericire, atâta timp cât nu poate să fie supus într-o oarecare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
durerea, prin geamuri transparența luminilor pierdute în imaginea unei clipe, ce mi veghează apropierea zgomotoasă a pașilor tăi, de frumusețea înnoptării. Cât adevăr, îmi aruncă în suflet țărmuri ce-mi sustrag Chipuri nedefinite în care de secole, caut licori de săruturi și-mi zac, nemurirea bolborosită în rugul veșnic, eșalonat de fiecare secundă, ce-mi bântuie vămile arse... Dureri peste tâmplele nopții, încep să-mi sărute, genele oarbe de chin și mâna-mi dusă peste spume, mai adună-ntr-un târziu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Cuvintele tale spărgeau hăul oazelor blânde, toată fericirea zămislită-n durere. Îți vei petrece nopțile în miezul pletos al iubirilor irosite de-o viață în jurul acestui poem; Univers sângerat de suflete grele, târâte prin închipuirea-ți istovită. Oglinda în care sărut venirea în declin a florilor albe... Prin prezența ta o veșnicie ar fi fost totul; atunci, sub privirile tale grăbite spre o firească pulbere în care tu alergai cu visele răsfrânte în dragoste; Chipul ei - pentru totdeauna în oglinda unei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
geamătului ros de distanțe... ȚĂRÂNA DE ZILE În gustul înserărilor, te-am căutat, să-ți împart iubirea unui vis, ce s-a prelungit între noapte și zi. Era noaptea florilor de lume, unde aerul se petrecea prin trupul înveninat al sărutului. Totul era în adierea sensului când aglomerată de durerile secetei, m-am oprit din drumul cunoașterii pentru a gusta din luna plecată la ardere. Focul pământului, urla după tristețea stelelor ce se lungeau în materii de vieți. Într-o geană
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
adevăr, unde lacrimile îngropate de gerul flămând își duceau nemurirea de vieți pe drumurile fără întoarcere. Plecarea din țipătul sanctuar al omenirii, ce cu o nebunie de nori răvășiți mă împart pe mine în această chemare din urmă, unde nici un sărut nu ar putea să liniștească în sensuri, toate dramele colorate peste ninsorile sufletului. Să nu te întristezi, între noapte și vis, să mai rămâi cu mine o clipă, îmi iau cuvântul de laș înapoi și îți dăruiesc toată iubirea de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
al renașterii. Glasul timpului mi-a vorbit despre sinceritatea omenescului ridicată deasupra oricărui vis. Trupul neînțelesului a pătruns în grotele răilor și s-a luat la ceartă cu zâmbetul abstractului unde am uitat cum mai pot muri în mâlul unui sărut fără întoarcere. Toate plecările universului m-au subminat în acea ființă celestă din ultimul fulg al evadărilor în plapuma plină de o realitate absolută. Și-n înnoptările vămilor, când îngerul - sclav al visului m-a sărutat pe frunte și mi-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o ușoară umbră îmi decide-n arsura strigătului pe acel GLAS AL IERTĂRILOR. De ce ar trebui să mă mint din când în când, nu știu, poate dorul de acea veșnică iubire, veșnică substanță a CANDORILOR PLÂNSE ÎN ATINGERI SUBLIME, în săruturi ninse, în congelări de lumini siderale, când sufletul din mine mie trist, când sufletul din mine mă arde mă doare, și atunci poezia durerii îmbracă strae de dor. Lumina amiezilor rămâne-n fior, cutremurându-ne trupul și noaptea ce mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
timpul s-a oprit pentru a ți spune că ești cel mai frumos din lume, ești cel mai frumos din toate visele mele, de aceea, voi încerca să te păstrez în sufletul cerului ca un zbor de înger, ca un sărut al norilor ce traversează dimensiunile unei evadări imposibile, prin plinătatea deșertului amorțit. Dar, astăzi, din nou te simt cum îmi săruți brațele geroase de ani, tălpile hazardului stins, și colțuroasa tăcere a unui vânt zăvorât, de undeva, mă privește, noaptea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
închizătoare de strigăt, dar el e la fel de fragil și de SFÂNT în vocile inconfundabile ale nopților. Poate într-o înnoptare de vămi să-mi descânte nesomnurile și să le amestece cu acea răsuflare de vremi. Numai dorul mai poate prin sărutul luminii să-mi paralizeze voința aici la capăt de noapte prea SFÂNTĂ. APROPIEREA DIVINĂ Până când să aștept depărtarea ce poartă prin ceruri dragostea? Până când să aștept iubirea ce pietruiește-n firimiturile de suflet muzica înnoptărilor? Până când apropierile vinovate se aprind
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
noapte prea SFÂNTĂ. APROPIEREA DIVINĂ Până când să aștept depărtarea ce poartă prin ceruri dragostea? Până când să aștept iubirea ce pietruiește-n firimiturile de suflet muzica înnoptărilor? Până când apropierile vinovate se aprind în acel întuneric din trup de iubire sfioasă? Până când sărutul tău din lacrimi de umbră, prin haine albastre de dor răstălmăcește-n fiori de săruturi păcat al dorului lungit în zorii numelui tău? O, Tu, iubitule, născocește un vers să mă lupt în idee ca o nebună învăluind misterele vrăjite
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să aștept iubirea ce pietruiește-n firimiturile de suflet muzica înnoptărilor? Până când apropierile vinovate se aprind în acel întuneric din trup de iubire sfioasă? Până când sărutul tău din lacrimi de umbră, prin haine albastre de dor răstălmăcește-n fiori de săruturi păcat al dorului lungit în zorii numelui tău? O, Tu, iubitule, născocește un vers să mă lupt în idee ca o nebună învăluind misterele vrăjite din ploile verilor. O, tu, iubitule, din brațele tale aș zăvorî uimitoare cuvinte și ți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trupului meu, lăsând pe cer acea urmă invizibilă a dragostei. Nu voi putea muri, deși știu bine că viața mea a fost o contemplare de zări, având tot timpul trupul firav întins peste înnoptările sufletului. Brațele mele își vor căuta sărutul visului și vor fi desfăcute în acei ochi ai tăcerilor pentru a înțelege deznădăjduita viață. Iubirea mea nu va fi alături de acel tic-tac al furtunilor deoarece seceta aerului nu se va scufunda niciodată în mizeria lumescului. Clipele, oricât de reci
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cuvintelor ce m-au subjugat în relațiile dintre lume și misterul luminii... Numai așa am rămas un timp al vieții desfrunzit de culorile apăsătoare. Numai așa, numai așa... LA CAPĂT DE VIEȚI d-lui actor Ovidiu Cuncea Prin ploile albe săruturi de nopți spânzurate Voci sărutând în taină iubiri arcuite de timp. Resemnare în umbra visată-n lumina ochilor ce-mi hăcuiseră de mult sufletul. Și toate cețurile mi se prelinse pe trupuri și toate nesomnurile mi se robise în gânduri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să strig. Nu se poate, mi-e țărmul pustiu, iartă-mă în jumătatea desnădejdii locuită de câtecul privighetorii... cu pereții de fum ai întunericului. Iartă-mă, aveam altă părere, mai bună, despre capcane, știu doar c-am hotărât sinuciderea înainte de săruturile imposibile ale vremii. Gesturi furate în cuvintele întoarse pe dos ce bat cu pumnul în uși... Tresar în fața unui înger cu ochii și trupul bărbatului iubit, și-mi smulge otrava pregătită pentru toate speranțele mele astfel încât până târziu O groază
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
speranțe. De la o zi la alta, realitatea îmi întunecă sufletul ce sâgerează pe genele eclipsei unde rămân un element abstract de gânduri. Sfâșietor de sincer mă dezbrac de ispită și-n pustietatea căinței îi rostesc numele ce mi plouă prin săruturile stelelor îmbrățișându-mă cu lacrimile din adevărata-mi sărăcie iertată de noapte. TRUPUL OBOSIT DE ATÂTA IUBIRE DE LUME în amintirea prof. Iancică Dobriță Să înțelegi lumea și să o iubești cu adevărat e ca și cum ai iubi zorile unui surâs
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
visului, iar în ceasurile târzii ale nopților să simți depărtarea ce poate să-ți alunge sufletul în veșnicia neînțelesului unde nu mai poți să accepți toată priveliștea lumescului ce ca un miracol te supune unui pustiu gol și fără copilăria sărutului. În el sărăcia cârpită nu se aseamănă cu cea a cerului de unde mă strecor ca un vânt cu setea timpurilor din ființele iubite. Obiectele făceau parte din febra cearcănelor în care căutând înțelegere am împrăștiat împărăția scrumurilor prin visele ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce-mi calcă viața cu un ARGINT PE-O FLOARE. Eu nu ucid nici viața ce-ncet se plămădește Din ploile de iarnă ce-mi răcoresc gândirea Și-n azi mă plouă n suflet când clipa se ivește Pe un sărut de noapte în semn de întrebare. De unde vii tu înger de vrei a mă iubi, Când au murit în mine doar lumi de viețuire Și-n dorul meu de El sunt lacrima-n sfințire Ce îmi comandă timpul în ASTRUL
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trup pământul strămoșesc de mumă Ce-mi lasă liniștea, ca un izvor ce-mi moare. În pieptul tău cel tânăr se revarsă, Atâta stângăcie, de întuneric viu Departe în lumină, mi-e viața ce-ți apasă, Chemarea din tăcerea unui sărut pustiu. El a plecat cu liniștea de ceruri în durere, Să-ți înfrunzească dragostea pe un apus de soare Și sugrumată-i lumea cu vorbele-ți mizere Prin ploi de raze dorul îți plânge prin serate. Tu pleci și nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și-n durerea înnoptărilor din noi te iubesc, iubire, și-n plânsul surd al dragostei pierdute Te iubesc, iubire, că noaptea s-a desprins din noi Pe-o trecătoare a dorului prin sferele nuntite Te iubesc, iubire, prin cerul de sărut Când te priveam, cum deveneai iubire Erai un prinț din veacul de demult, Și-mi adormeai ușor prin brațul de plutire. Te iubesc, iubire, și-n arderea de vis, Cu dragostea din pletele sculptate Prin așchii de cuvânt demult tu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
disperare tăcută, Săruta întunericul plâns. Amintiți-vă de același Dobriță Și iubiți veșnicia de pe umărul nins. Vaslui, 23.10.1994 PESTE TIMPUL DE AZI, PESTE TIMPUL DE IERI recviem pentru prof. Iancică Dobriță Arderea timpului s-a dus Cu un sărut de mare, Un petec de nor neînvins Într-o culoare de zare. O lume din fărâme de ceți, Savurau un delir în ispită, În amiezi despletite de vieți Părăsea o eternă iubită. Ele se duc și se vor Nisipul de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sărutată de-o umbră, Cu brațele albe de zori Și sufletul aer de-o zână. Prin parcul cu băncile noastre Plimbarea albastră dansa ca un vis. Ne urmărea întunericul plâns Din fulgerările caste. Cuvintele erau venite din vieți și încercau săruturi de vânt. Îngerul născut de profeți Ne veghea în cerul cel sfânt. Și până în zori, frumoșii nebuni Se plimbau în călătorii ancestrale Cu ploile dezbrăcate-n genuni Disperați de lacrimi amare. FLOAREA DE PĂMÂNT în amintirea colegelor: Geta Păscălin, Adriana
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]