6,619 matches
-
Ce plastice analogii cu firea omenească ne dă natura. Acolo unde este credință în Dumnezeu, rugăciune, unde domină curățenia vieții sufletești, sănătatea și dragostea de muncă, care împreună constituie adevăratul izvor al vieții, omul este cu conștiința împăcată, liniștit și senin. între astfel de oameni stăpânesc armonia frățească, prosperitatea și pacea. Acolo stăpânește dragostea între oameni. Ei au în sufletele lor totdeauna un puternic reazem moral, un sprijin, în momente de decepții, de care viața nu prea scutește pe nimeni. Ei
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să fie o orientare a spiritului uman către substratul esențial, nematerial al lumii. în general, ea pornește de la stări cu totul omenești: o plângere, un strigăt interior de teamă, de neliniște, o cerere de ajutor. Uneori, ea devine o contemplare senină a principiului imanent și transcendent al tuturor lucrurilor. O putem defini, de asemenea, ca fiind o înălțare a sufletului către Dumnezeu, asemenea unui act de dragoste și de adorare către Cel care este izvorul minunii numită viață. Rugăciunea reprezintă, de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Își spune că depresia este imorală, fiind la început semnul unui cumplit egoism, își interzice să fie tristă pe motiv că doar tinerilor le este permisă tristețea, bătrânii trebuie să se lumineze din interior. Se străduiește să coboare din viață senin, ca și cum ar merge la întâlnirea cu iubiții ei plecați, deși vestea fiecărei morți a unui cunoscut „îi aduce inima în gât”. În Jurnal, acordă episoade importante plecărilor, meselor oferite de prieteni în cinstea celor trecuți în altă dimensiune, chiar vizitelor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mai mult cu cât, la nivelul propagandei oficiale, opera sculptorului român fusese declarată... formalistă, decadentă. Uităm mereu, mult prea ușor, că astfel de texte cel puțin penibile au fost scrise chiar și de G. Călinescu (1956). A declara dogmatic și senin că astfel de producții... nu aparțin totuși artei plastice propriu-zise 9 este o enormitate incredibilă. Construcția, solidă, a rezistat totuși tractorului utecist care, din fericire, nu și-a îndeplinit sarcina de partid. Dar Coloana s-a ales cu fisuri foarte
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dovezi ale unor procese reale de conștiință. Faptul că ele rămân adesea obscure și nedemonstrabile obiectiv nu înseamnă că n-au existat niciodată sau că nu pot avea măcar o realitate potențială. Categorie profund ambiguă, în care licheaua patentă și senină coexistă indistinct cu conștiința nefericită. A împiedica această coabitare, tipică regimului totalitar, este însă practic imposibil. Dar a o ignora total, o lipsă evidentă de obiectivitate. Relațiile culturale externe Din rațiuni de pură propagandă, cultura oficială acordă o importanță deosebită
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și metodică a marilor sinteze. în Franța, a studia toată viața un singur autor este perfect posibil. La noi ar fi o totală aberație. Orizontul se închide. Micul fragment devoră totalitatea. Ne vom preocupa doar de detalii și vom ignora senini, naivi, specializați ansamblul. Pădurea sau/și copacii?... A compila, frunzări prima carte care ne cade în mâini devine o adevărată calamitate. Deci un efort prioritar și esențial ar trebui făcut în vederea realizării și parcurgerii unor scheme globale, de sinteză. Regretăm
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ar putea produce/redescoperi semnificatul. S. Alexandrescu făcea distincția dintre semnificatul sacru, care nu este produsul unui cod, și cel profan, care este rezultatul codului. Întrucât amnezia face imposibilă redarea conținutului, locul este luat de elementele de paralimbaj (vocea "clară, senină, fără nici un fel de patos, și totuși gravă, urgentă"572, "extraordinară", imposibil de uitat, o voce "clară, curtenitoare, fermă" 573, "o voce clară, distinsă, curtenitoare..."574) care redau ființa ce există în mod plenar, detașată de materie. Armonizarea dintre nume
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unu și trei/ vs/unu și multiplu. Dacă multiplul reprezintă proliferarea haotică, amnezică, a cărei cauză este păcatul originar, atunci cifra care restabilește ordinea și echilibrul este trei: "Sunt trei și totuși una; același corp, deși sunt separate. O perfectă, senină frumusețe; nu li s-ar fi potrivit nici un alt nume..."760. Teoria lui Zalomit referitoare la cele trei grații rămâne aceeași până în clipa morții; pentru el, cele trei corpuri arhitectonice care formează unul singur este imaginea camuflată a Treimii de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pentru așteptare și împărtășire. Ba chiar abia acum timpul poate da sens așteptării, cât încă lumina mai aprinde sevele vegetale iar raiul solar le cuprinde pe toate. Ce se așteaptă, de data aceasta într-un potop de lumină, în zăbovirea senină într-o lume care nu e a noastră, căci "Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide/ lungi zile pierduți și străini./ Oaspeți suntem în tinda noii lumini/ la curțile dorului. Cu cerul vecini"? Lume străină în care ne pierdem, și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tare se ascuțea să vadă/ Și sfredelea mai aprig în surul minereu/ De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă.// Fier stins părea alături scânteietorul plai/ Și searbădă a zării lumină rubinie/ Când prin împăturarea de neguri străvedeai/ Regească și senină și amplă armonie" (Ixion). Intuiția străbătătoare prin negurile "împăturate" este străvedere, căutare înfrigurată a formei 14. Tot ce prinde a se înființa ia trup, ființând se formează, ia forma însăși a mișcării spre ființă. Ca atare sunt forme în mișcare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
revărsare,/ Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer!// Dar se desprinde vălul, și-o boltă-ndepărtată/ Din zâmbetu-i albastru desfășură spre tine;/ O clipă-a fost... și totuși, sclipirea ei curată/ Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine.// De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde.../ Cu slava-ntrevăzută un dor fără de spațiu/ Ar vrea să te-mpreune" (Lava). La fel, munții logodiți "cu vasta strălucire,/ Un braț semeț au repezit spre fire" (Munții) sau copacul "hipnotizat de-
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ar vrea/ Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul). Slava-ntrevăzută, vasta strălucire și limpedea lumină sunt imaginile unui nou tărâm, ale unei alte lumi spre care năzuiesc ființările. Împreună, ele alcătuiesc "imaginea senină" (s. n.) a unei distanțe transparente, forma luminoasă a diafanului. Diafanul nu arată ceva decât în transparența inaparentului; el oferă vederii ceea ce în esență nu se arată, făcând vizibil ceea ce este inaparent în ființare. În cazul poemelor barbiene: increatul ce iese
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înfășoară întregul posibil; înălțarea de aici e putința slăvirii, a unui poate ce desfășoară claritatea, seninătatea, pacea 6: Dar poate suntem chiar norii ușori suiți în slavă,/ Clari, fără legături, cum sunt bulele de aer într-o apă/ Atât de senini. O pace apărând treptat la orizont ca o navă,/ Și timpul ca un fum prin mâinile noastre de apă". Ultima imagine ia naștere în timpul care se scurge, în lipsa de timp ce marchează desensibilizarea prin chiar semnele sensibilului defunct (fum, apă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe care o vede limbajul/ când îl simte în tine/ pe cel care va muri"15. "Arătarea ce ne însoțește" nu are chip, dar ne privește; nimicitorul vorbește, face "ca lucrurile să se vadă,/ așa cum se văd lucrurile pe vreme senină"16. În dispariția ce reduce totul la nimic, Nimicul se vede. Imaginea lui e însuși poemul. Dar ființa nu agonizează decât în partea întunecată, în acela dintre realuri care se topește și ne scapă: "Trei realuri: unul care lucrează/ în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
distanță, neașteptată apariție în miezul dispariției. O imagine împietrită în distanță, în vederea distanțată de ea însăși, împinsă în larg, în orizontul lărgit al nefamiliarului posibil: "singure mările stau împietrite, nu clatină vântul un val./ eu trec pe deasupra ca un vultur senin,/ privesc totul din cer și mă prăvălesc în goluri adânci./ doar un suflu s-a oprit de niciunde și roade în mal". Imaginea surprinde tocmai trecerea în care ea se încheagă, pe care o oprește și o pune în vedere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-mă sau pierde-te!" Printre hohote, se hotărâră să-și reia locul în fața gravurii. Ondine propuse: − Uite, mergi încet către ea, nu te grăbi; privește-o atent și spune-mi: de unde izvorăște lumina ei interioară? Care e pata cea mai senină care-ți apare ție de aici? − Mm... chipul femeii de pe cal, răspunse Trees. De sub costumu-i de lumină, torera înseninează scena cel mai abundent. Ce frumoasă e! Îmi pare că are trăsăturile lui Marie-Thérèse, descoperi ea când distanța îi permise. − Ei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
urmându-i legănat și cu alai prin muribundul deșert alb al Antarcticei? Abia atunci când blonda ridică înspre el ochii ei sticloși ca lentilele unui binoclu înfipt în polul seninătății, băiatul simți în mână arsura brațării ei. Ochiul unui ciclon rămâne senin. Când o privi, pupilele femeii nu-i reflectară defel imaginea pentru că le lipsea întunericul strict privat de pe fund. Compacți, irișii azurii erau două picături gemene de depărtare prelinse mirabil în dimensiunea tangibilului. Posesoarea lor se jenă cochet de propria-i
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
țară, frică permanentă. Numai pentru că au refuzat... modernizarea. Sentimentul generalizat de teamă, spaimă că ți se poate Întâmpla ceva iremediabil, nu ar trebui oare luat În seama În analiză? Sunt doar efecte secundare fără importanță? Iar domnul acela care declara senin că a turnat ca să mănânce și el o bucată de pâine (foarte albă) a făcut-o pentru a grăbi instalarea modernității În România? Am primit de curând o carte care m-a tulburat profund: Destine frânte, de Marius Cârlan. tatăl
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
noastră. De câțiva ani, tema predilectă era apropiata noastră ieșire din context. Ne uitam zâmbind unul la celălalt și ne Întrebam: oare mai putem fi de folos, vor mai avea nevoie de noi, ne vor lăsa să avem un sfârșit senin? Oare cum ar trebui să ne retragem, brusc sau treptat? Cu fiecare Întâlnire, interogațiile noastre deveneau mai dramatice. Acum nu mai am cui să-i pun retoric obsedanta Întrebare și nici nu mai are cine să-mi răspundă... (Revista de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
punerea în scenă religioasă pe care o reprezintă. Tot la Florența, unde artiștii profită în același timp de prosperitatea orașului, de generozitatea familiei de Medicis și de noua considerație de care se bucură profesiunea lor, Fra Angelico exprimă o mistică senină într-o tehnică încă gotică, în timp ce Masaccio, din contra, inaugurează în frescele din capela Brancacci o artă care, prin simțul reliefului și al expresiei anunța arta Renașterii, ca și cea a toscanilor Botticelli, Gozzoli, Paolo Uccello, Pierro della Francesca, a
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
o carte de-a mea din raft dar scriind, finalmente, tot despre... dizidentul D.T”.. E ideal, desigur, ca aceste două valori să se întâlnească - și, deși eu apăr cât pot autonomia esteticului, mărturisesc că nu văd deloc cu ochi senini micile și marile ticăloșii (făcute cu talent sau fără). Dar e importantă și disocierea esteticului de etic, atunci când citim și evaluăm o carte? Dvs. puteți aprecia opera unui autor contemporan care, altfel, vă deprimă? D.T.: Cred că pot. Nu-mi
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cartea scrisă de el în 1951/1952, într-un Paris total fascinat de Stalin, intelectuali central și est-europeni din generații diferite. A râs copios aflând că nu îl citisem decât după ce ajunsesem în America. Scriu aceste rânduri într-o duminică senină, abandonând făcutul bagajului pentru o vizită la București, după ce ziarul de dimineață aduce știrea trecerii lui Miłosz în neființă. Întrebat despre cauzele morții, asistentul său răspunde celor de la Associated Press cu o simplitate nu tocmai comună situațiilor când dispar personalități
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Stuttgart, apoi pe cea de pilotaj de la Graz (pentru avioane Stukas), unde au făcut o escală pe drumul de întoarcere. Marianei îi persistă și acum impresia amabilității monitorilor germani de la Graz, și a exuberanței elevilor italieni... Și amintirea, limpede și senină, a tânărului ofițer de aviație Martin Möbus, cu figura lui copilăroasă, dar decorat deja cu Crucea de Cavaler (Ritterkreuz) a Crucii de Fier, aducându-i ciorchini de struguri, pe care îi scotea de sub pelerina de aviator, ca pe o delicioasă
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
chiar de câtre Mariana Drăgescu, într-un jurnal de front până acum inedit, pe care aviatoarea mi l-a încredințat personal: " 22 Iunie <1941> ora 5 dim. Escadrila Sanitară primește ordin urgent de plecare cu destinația Moldova. Avem timp frumos, senin, cald și o liniște neobișnuită în aer. Era cu adevărat calmul prevestitor de furtună. La câteva sute de kilometri înaintea noastră, un război crâncen începuse. Și noi nu ne dădeam seama încă de nimic. După o oră și ceva de
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
viață... trebuie urmat spiritul dumnezeieștei Scripturi”. Din cele două fragmente rezultă că Francisc a înțeles Evanghelia ca pe o chemare-angajament față de Cuvântul lui Dumnezeu, care așteaptă un răspuns de la acest imbold, prin transformarea propriei vieți. Francisc absoarbe Evanghelia cu mintea senină și inima simplă, cu intuiția dragostei profunde și atitudinea meditativă, fără spirit critic, fără prejudecăți, subtilități, exegeze, etc. El este un smerit cititor, cu sufletul curat și inimă iubitoare, care a înțeles că suprema valoare este Dumnezeu. Toma de Celano
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]