7,756 matches
-
Comandantul adevărat este cel care-și apără subordonații, care și-i protejează, nu cel care-i vorbește de rău, îi trimite nu știu unde, își bate joc de ei. Respectul vine de aici. Deci, comandantul Diviziei cu toți a făcut la fel. Singurul care s-a mișcat a fost Regimentul de pe Olteniței, dar până la Piața Sudului. Atât. După care s-a întors în cazarmă în aceeași zi. Deci, nu a ajuns nicăieri niciun element, pentru că acel comandant al nostru a fost vizionar, s-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cu el până a doua zi dimineața că îi era frică să stea noaptea singur. Stăteam de vorbă. Știu că ne-am dus la o întâlnire la minister, cu Cheler, cu Comandantul Diviziei și comandanții de regimente, și-am fost singurii care eram cu pistoalele la brâu, cu armamentul asupra noastră și cu muniție. O întâlnire cu Militaru tot atunci a fost. Ni l-a prezentat pe Militaru, pe ministru. S. B.: Deci, ați dat mâna cu Militaru. M. M.: Nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
plecați noi vă conducem la mașină, dar noi mergem la masă". "Merg și eu la masă", a zis el, dar la popotă, șef de popotă era Ștefănescu, tot mustăcios. Așa s-a întâmplat! Dar dincolo de asta, ținea la oameni. Eram singurul care mă accepta pe lângă el. L-am vizitat de foarte multe ori acasă. Era altfel de om, un om drept, la locul lui. Nu știu ce se speculează. S. B.: Deci, nu îi creșteați porci la GAZ și nu ați organizat împreună
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a deprecierii unui topos literar. Dacă trecem în revistă vocabularul utilizat de către narator constatăm ponderea substanțială pe care o au cuvintele care descriu punerea în ecuație a simțurilor, de la cel tactil, la cel auditiv, de la cel vizual la cel olfactiv, singurul neîntrebuințat fiind cel al gustului. Simțurile sunt cele care decid în ceea ce privește relatarea, ele constituie filtrul prin care evenimentele intră în câmpul nostru de observație, iar naratorul anunță o dereglare sistematică a lor. Tonul relatării păstrează o neutralitate aproape clinică, ceea ce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
amicului” cu o totală lipsă de pudoare o naștere anterioară cu forcepsul. Nae nu se află în posesia unui limbaj medical specializat, iar limbajul popular întrebuințat asociază numaidecât nașterea torturii și instrumentarului ei terifiant : „fiarele”, „cleștele”. De remarcat faptul că singurul interesat de sexul copilului este acest interlocutor și nu tatăl natural, așa cum tot primul își manifestă compasiunea față de lăuză. Odată descărcat de facerea soției, Nae revine numai- decât la desfacerea lumii, subiectul care-l interesează, enunțând fraza care pune capăt
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tempe- ramente diferite. Rinocerii ionescieni își manifestă plenar vitalitatea ca violență. Nu am putea spune acest lucru despre Agamiță sau Pristanda. Însă mai important decât adevărul afirmației este efectul de deformare. În privința rinocerizării, Coriolan pare cel mai potrivit exemplu, fiind singurul care suportă o metamorfoză spectaculoasă. În ce privește megalografia, Michel Lacroix remarcă prezența printre ingredientele acestui tip de discurs trans- pus în act patosul, teatralitatea, sublimul și violența. Cu acestea emulează jurnalistul mai mult sau mai puțin con- știent, forma sa de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lentila deformantă ulilizată de critic fiind aceea a dramaturgiei ionesciene, a violenței comicului absurd : „Trecerea realităților existențiale în coșmar, traducerea ei în expresie grotescă, dilatarea acesteia până la paroxism, până la acel «insoutenable», care după Ionescu e «violent- comic, violent dramatic» și «singurul profund tragic, profund comic, esențialmente teatru» , constituie și viziunea origi- nară, fundamentală, a lui Caragiale. «Simț enorm și văz monstruos» e formula ce-i rezumă estetica.” Și în acest caz, lentila e de vină în ceea ce privește interpretarea lumii caragialești ca una
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
momentul. Eram cazați la căminul Grozăvești, serveam masa la cantina studențească într-un spațiu "rezervat" și cu meniu de "5 stele". Colegi de curs îmi erau cadre didactice de la catedrele de științe sociale din București, Cluj și Timișoara, eu fiind singurul ieșean. Majoritatea erau conferențiari și profesori, cadre de partid de vârf. După masa de seară cu regularitate eram mobilizat la "o șeptică ", domeniu în care mă afirmasem ca "centură neagră" în urma frecventării în anii studenției a "Academiei de șeptic" Ilie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
place să șofez... și confuzia s-a rezolvat, "2 metri" având o comportare "demnă, verticală și cu gura închisă"! Întâlnirile diplomatice erau ocazii de a discuta, de a revedea persoane interesante, de a-mi îmbogăți informațiile de la "surse sigure". Fiind singurul "socialist european", eram curtat de toți ceilalți șefi de misiune, așa că "trocul de informații" era avantajos pentru ambele Părți. Fiindcă la acțiunile ambasadelor erau invitate și oficialități chiliene, trebuia să fii mereu atent ce și cu cine vorbești, un rector
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dădeau "darul" erau săltați cu tot cu "agoniseală" și eu eram anunțat de la Constanța: "A plecat motonava spre Viena fără orchestră". (Mi-a venit să râd odată, fiind anunțat că nu toată orchestra a fost "reținută", ci doar violonistul, chitaristul și pianistul, singurul "curat" fiind percuționistul. Știam că există partituri și pentru tobe, dar totuși pe motonavă nu se interpreta "Aida" sau "Nabuco"!) Dificultățile cu firma respectivă, a treia ca furnizoare de valută în relația ONT, apăreau la sejururile și circuitele din țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Enver Hodja lupta împotriva "imperialiștilor", după aceea, prin 1981, stricându-se cu PCUS, lupta și împotriva URSS și în ultimă instanță certându-se și cu Mao și ai săi, s-a trezit în luptă și împotriva Chinei. De reținut că singurii "apropiați" în această situație rămăseseră pentru albanezi numai românii! La Korcea aveam întâlnire cu primarul și cu un grup de aromâni. Fiind duminică și până la întâlniri mai având o oră, ambasadorul m-a invitat în piață, unde avea "sarcina" să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dă să citesc un articol din "România Mare", atrăgându-mi atenția asupra un pasaj subliniat cu roșu. Articolul era despre întâlnirea de fotbal Atletico-Steaua și despre Madrid, iar pasajul "în roșu" menționa trecerea lui Vadim pe la ambasadă, acesta concluzionând că "singurul diplomat adevărat de la ambasada României la Madrid este domnul consilier Vasile Macovei"! Mi-a venit să râd, deși așa cum mă băgase "în cerneală" domnul Vadim nu era motiv de râs, având în vedere că singurul diplomat "adevărat" din ambasadă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe la ambasadă, acesta concluzionând că "singurul diplomat adevărat de la ambasada României la Madrid este domnul consilier Vasile Macovei"! Mi-a venit să râd, deși așa cum mă băgase "în cerneală" domnul Vadim nu era motiv de râs, având în vedere că singurul diplomat "adevărat" din ambasadă nu eram eu, ci persoana care încadrase paragraful cu roșu! (Ciudate mai sunt meandrele vieții "România Mare" a publicat mai multe articole având drept "țintă" pe ambasadorul României la Madrid, dar tot în respectiva revistă aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
carierei un nou post în America latina dar nu la Bogota am așteptat o altă ofertă care nu a întârziat să apară în ultima parte a anului urma să-și încheie misiunea ambasadorul României la Montevideo, postul rămânând vacant. Cum era singurul vacant și interesant din zonă, am acceptat să plec în Uruguay. Mi s-au întocmit formele de numire ca ambasador, dar acestea aveau un traseu sinuos, care dura ceva timp: după obținerea avizelor de la toate direcțiile interesate din MAE, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
umplut valiza cu albume, artizanat și cărți și că de când s-a întors nu mai prididește cu corespondența cu persoanele cunoscute "acasă". La întrebarea mea dacă totul a fost în ordine, mi-a confirmat că vizita a fost excelent organizată singurul "incident "fiind ca i-a "dispărut", la un moment dat, poșeta cu documente și bani, precizând, ca o adevărată Doamnă, că "nu avea prea mulți bani și cardul îl lăsase la hotel, iar pașaportul s-a refăcut imediat la Ambasadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
familii lăzi de zestre, valize de călătorie ale emigranților, fotografii vechi... Vino de Honor a avut cam 50 de participanți, a durat 3 ore, desfășurate în amintiri, îmbrățișări, și fotografii, pe fundalul muzicii românești emise de casetofonul ambasadei. Am fost singurul diplomat din Montevideo care a participat la această întâlnire "de suflet", "bătându-le obrazul" colegilor că-și lasă neonorați compatrioții. Spre surprinderea mea, atenționarea a avut succes, în anii următori fiind prezenți la Salto și ambasadorii Federației Ruse, Germaniei, Franței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că în atare situații ambasada rămânea fără curent, în perioada neanderthaliană, când siguranțele erau prinse cu chibritul și trebuia să fiu "prezent" la "intervenții"). Așadar, când nu era potop, cei șase kilometri pe Rambla îi făceam oricum și nu eram singurii rătăciți îi întâlneam pe Stirling, ministrul de interne, pe ambasadorii Angliei, Rusiei, Cehiei, pe directorul general de la Sheraton sau pe președintele World Trade Centre. Întâlneam și vecini uruguayeni, toți cu recipientul de mate în mână și termosul cu apă caldă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fiind multe școli liceale și de învățământ profesional. La concursurile sportive și de ansambluri corale, formațiunile locale au obținut numeroase premii și diplome, nu numai la competițiile din țară ci și la concursurile de peste hotare. Se înscrie la Liceul Tehnic, singurul din țară cu astfel de profil și mai ales în perioada când peste oraș a zburat primul avion, s-au transmis primele programe de radio, a pătruns prima mașină de transport în comun iar elevii posedau aparate de fotografiat. Ca
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
s-a scufundat, cu ofițer cu tot. John a fost salvat de camarazii s)i marinari. Odat) a stat la o coad) Împreun) cu alți oameni, toți goi, așteptând s) fie examinați pentru boli venerice de o doctoriț) nemțoaic). Era singurul circumcis dintre toți. Cand a ajuns În fața doctoriței și ea l-a examinat, l-a privit drept În fâț), l)sându-l s) tr)iasc). John și cu mine ne Întoarcem prin livadă de portocali. Prin tufișurile din jurul conductei de petrol
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
S-au dus În Palestina - În Israel. Li s-au al)turat vreo opt sute de mii de evrei refugiați din ț)rile arabe, alungați de naționaliști și revoluționari furibunzi, care le-au confiscat propriet)țile. Herman Melville nu a fost singurul care și-a exprimat oroarea fâț) de devastarea teritoriului În care au venit și care acum este În disput). Mark Twain scria În The Innocents Abroad: „Palestina este un p)mânt distrus. Peste ea planeaz) vraja unui blestem, care i-
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
menținerii securit)ții, acesta va fi sfârșitul civilizației noastre. El se consider) un vajnic ap)r)tor al Israelului ale c)rui eforturi nu sunt apreciate. A consacrat Orientului Mijlociu mai mult timp decât oricare alt secretar de stat. America, singurul susțin)tor al Israelului, este de fapt mai interesat) de arabi. Impresia pe care dorește s) o transmit) este c), În guvernul american, el s-a așezat Între Israel și dușmanii s)i. Când Își va da demisia - și o
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
părinților, iar tortul de ciocolată ales de la cea mai bună cofetărie locală avea ca inscripție „Cum vă place?“, semn că și În materie culinară piesa putea trezi Întrebări. Ultimul a apărut actorul care-l juca pe Jacques Melancolicul. Personajul era singurul care nu accepta să revină din pădure. În piesă, el rămâne izolat, singur În neîncrederea pe care o are În oameni și viață. Și actorul, poate prea identificat cu rolul, a rămas după spectacol și el singur În pădure, contemplând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu este o stare permanentă. Cartea lui Stanislavski, Munca actorului cu sine Însuși, spune clar despre ce e vorba, numai că puțini fac mai mult decât să citească titlul. Cei care evoluează cu adevărat, lucrând constant cu ei Înșiși, sunt singurii care-și mențin vie și intactă floarea tinereții, lucru foarte rar obținut. Cum ar spune Grotowski, numai atunci are loc osmoza Între trup și esență: „Când ești tânăr, să fii organic e un lucru fundamental. Dar să rămâi numai la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cârmuitori s-o facă, dar n-au fost ajutați. Europa e dezbinată. Atunci... atunci, se bâlbâie Alexandru copleșit, cine, cine să ridice spada împotriva turcilor?! Țamblac tace un timp, trage mult aer în piept și continuă: O să te miri poate, singurul care e în stare să facă aceasta, căci e și viteaz, și înțelept, și mare conducător de oști, e domnul Moldovei! Da! Ștefan! Vezi, te miri... Această micuță dar curajoasă țărișoară, necunoscută aproape -, acest uimitor voievod, el, el singurul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poate, singurul care e în stare să facă aceasta, căci e și viteaz, și înțelept, și mare conducător de oști, e domnul Moldovei! Da! Ștefan! Vezi, te miri... Această micuță dar curajoasă țărișoară, necunoscută aproape -, acest uimitor voievod, el, el singurul la vremea aceasta, ar putea, bineînțeles, de va pune și Europa umărul. Asta n-o spun numai eu, care aș putea fi învinuit de părtinire -, o recunosc mulți, chiar în Apus. Omul acesta face lucruri peste fire. E uimitor, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]