6,008 matches
-
sau întruna? Bătea? Vorbea mult? Avea vreo noimă în ceea ce vorbea? Avea momente când înțelegea și răspundea la întrebări? Bolnavul era deprimat? Fugea de lume? Refuza să mănânce pentru ce? Credea că ar fi comis ceva fapte? Avea idei de sinucidere? Pentru ce motiv zicea că are să se sinucidă? A încercat să se sinucidă? A avut idei de grandoare? Se credea bogat? Se credea a fi persecutat de vecini? părinți? de persoane străine? Și pentru care motive? Avea idei religioase exagerate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Finalul piesei intervine înainte de a avea vreun răspuns la aceste întrebări. Eroul principal Octav după ce a trecut prin revoltă, indignare, protest, după ce a renunțat la toate astea și s-a lăsat în voia curenților zilei, compromisul și cinismul, încearcă și... sinuciderea! Dar gestul lui nu prea pare să aibă importanță și nici vreun efect de vreme ce peste toate se ridică o uriașă sticlă de Coca-Cola. Și atât. Constantin Popa "gheorghe popescu" de gheorghe popescu Un spectacol oglindă Există, fără îndoială, o tiranie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cu ce-ai rămas? Gh. P. unu: ...Eu am rămas cu Desdemona... Pe nevastă ți-am lăsat-o ție... să trăiți fericiți... și-așa mai departe... ți-am lăsat-o, să ne facă nouă pîrjoluțele astea fabuloase..., minunate și otrăvitoare... sinucidere curată... ia mai dă una... Gh. P. doi: Te sinucizi cam des... și în multe feluri... Gh. P. unu: D-le, ideea asta cu sinuciderea nu mi-a venit bine niciodată... mă strînge la gît... Adică de ce să-i fac
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
departe... ți-am lăsat-o, să ne facă nouă pîrjoluțele astea fabuloase..., minunate și otrăvitoare... sinucidere curată... ia mai dă una... Gh. P. doi: Te sinucizi cam des... și în multe feluri... Gh. P. unu: D-le, ideea asta cu sinuciderea nu mi-a venit bine niciodată... mă strînge la gît... Adică de ce să-i fac eu morții un cadou atât de frumos... și talentat ca mine?...! Las-o, d-le, să muncească dacă mă vrea...; să inventeze, acolo, o boală
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
personală cât și pentru echilibru psihic. Ambițiile materiale dau satisfacții limitate. O dovedește realitatea că în lipsa educației religioase și în condițiile unor relații familiale șubrede, fiii unor oameni foarte bogați își părăsesc căminele, încep să se drogheze, recurg chiar la sinucidere. De aceea, cei care au cercetat problemele legate de echilibru sufletesc al omului, precum și premizele întemeierii unei societăți prospere au acordat o mare însemnătate formării sentimentelor morale și religioase. Este adevărat că educația religioasă îi revine Bisericii, dar societatea nu
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
legi cauzale dacă nu este validă și teoretic, prin asocierea unei explicații a procesului de producere. În lipsa acesteia, ea poate rămâne o simplă curiozitate. Să ne gândim la corelația descoperită de Émile Durkheim (1960): în perioadele de avânt economic, numărul sinuciderilor crește. O asemenea relație, surprinzătoare pentru bunul-simț, ar fi părut un efect straniu și accidental al cine știe cărei combinații de factori, dacă sociologul francez nu i-ar fi asociat o teorie care explică mecanismul producerii sale. Dezvoltarea economică duce la o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ar fi asociat o teorie care explică mecanismul producerii sale. Dezvoltarea economică duce la o creștere mult mai rapidă a nivelului de aspirații și deci la o creștere a decalajului dintre aspirații și posibilități, iar acesta explică creșterea numărului de sinucideri. Riscul de a fi corect din rațiuni false. Pentru a ilustra acest risc alexplicației cauzale voi utiliza două exemple oferite de Morris Rosenberg (1968). În secolul trecut, în unele comunități americane, circula ideea că a purta la gât o punguliță
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
forță explicativă. Pentru a ilustra capcanele în care poate cădea formularea neglijentă de enunțuri cauzale, să recurgem la analiza unui exemplu. Jack Gibbs (1972) oferă următoarea formulare de lege cauzală ce pare suficient de solid susținută empiric și teoretic: „Rata sinuciderilor variază direct în raport cu gradul de urbanizare a unei țări”. Dacă analizăm însă mai atent această formulare, îi putem descoperi un defect fundamental. Astfel, ne-am putea întreba dacă este exclus un proces de urbanizare care să evite tendințele de dezintegrare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
îi putem descoperi un defect fundamental. Astfel, ne-am putea întreba dacă este exclus un proces de urbanizare care să evite tendințele de dezintegrare, alienare, anomie și care, în consecință, să nu mai fie însoțit de o creștere a ratei sinuciderilor. După cum se poate observa, obiecția scoate în evidență că nu urbanizarea prin ea însăși este generatoare a unei rate înalte a sinuciderilor, ci procesele haotice, dezintegratoare, alienante ce au însoțit procesele de urbanizare de până acum. În consecință, o formulare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de dezintegrare, alienare, anomie și care, în consecință, să nu mai fie însoțit de o creștere a ratei sinuciderilor. După cum se poate observa, obiecția scoate în evidență că nu urbanizarea prin ea însăși este generatoare a unei rate înalte a sinuciderilor, ci procesele haotice, dezintegratoare, alienante ce au însoțit procesele de urbanizare de până acum. În consecință, o formulare mai generală și mai corectă a legii ar suna în următorul fel: „Orice proces de creștere rapidă și care este caracterizat de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai generală și mai corectă a legii ar suna în următorul fel: „Orice proces de creștere rapidă și care este caracterizat de dezorganizare și dezagregare a vechilor forme comunitare, de descompunere a mecanismelor integrative, va genera o rată ridicată a sinuciderilor”. În această formulare, nu „gradul de urbanizare” este cauza, ci „procesul rapid de creștere (schimbare) caracterizat printr-un grad scăzut de organizare și integrare”. O asemenea lege poate explica de ce urbanizarea este însoțită într-un context social de o creștere
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
formulare, nu „gradul de urbanizare” este cauza, ci „procesul rapid de creștere (schimbare) caracterizat printr-un grad scăzut de organizare și integrare”. O asemenea lege poate explica de ce urbanizarea este însoțită într-un context social de o creștere a ratei sinuciderilor, pe când în altul, în care ea ar fi realizată într-o manieră mai organizată, dezvoltându-se mecanisme integrative eficace, acest lucru nu ar mai fi valabil. Același tip de critică se poate formula și în legătură cu legea productivitate/ stratificare. Ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sunt formulate mai întâi teoretic, ca entități abstracte, și apoi operaționalizate printr-un sistem de indicatori empirici. Cazul discutat mai înainte este o ilustrare clară a acestei idei. În experiență pot exista, la un moment dat, fapte de genul „rata sinuciderilor” și „grad de urbanizare”, aflate într-o relație empirică semnificativă. Între ele nu există însă, după cum am văzut, o relație cauzală simplă, formulabilă ca lege. Pentru a ajunge la lege, dincolo de entitatea „urbanizare”, trebuie căutată o nouă entitate, „proces rapid
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un altul. În cele mai multe cazuri însă, operaționalizarea variabilelor structurale abstracte se face în mod direct, prin intermediul variabilelor contextuale care acționează cauzal asupra lor. Émile Durkheim (1960) ne oferă un exemplar celebru de asemenea tip de operaționalizare. În analiza sa a sinuciderilor, el introduce ca variabilă cauzală abstractă anomia. În teoria durkheimiană, anomia este un concept teoretic, neasociat cu un set de proceduri de identificare empirice. Dacă nu putem măsuraanomia în mod direct și complet, putem să determinăm indirect variația acesteia. Analizând
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
copii este mai anomică decât situația de căsătorit cu copii. În analizele cauzale empirice, sociologul francez nu utilizează anomia cu o entitate cauzală, ci variabilele contextuale citate mai sus făcând ipoteze asupra circuitelor prin care ele afectează variabila de explicat (sinuciderile). Prin ea însăși, religia protestantă nu are nici o influență directă asupra ratei sinuciderilor. Comunitatea protestantă, așa cum se prezenta ea în Europa în timpul lui Durkheim, era caracterizată printr-un grad mai ridicat de anomie decât comunitatea catolică și, din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
empirice, sociologul francez nu utilizează anomia cu o entitate cauzală, ci variabilele contextuale citate mai sus făcând ipoteze asupra circuitelor prin care ele afectează variabila de explicat (sinuciderile). Prin ea însăși, religia protestantă nu are nici o influență directă asupra ratei sinuciderilor. Comunitatea protestantă, așa cum se prezenta ea în Europa în timpul lui Durkheim, era caracterizată printr-un grad mai ridicat de anomie decât comunitatea catolică și, din acest motiv, era asociată cu o rată mai ridicată a sinuciderilor. Aceasta nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
influență directă asupra ratei sinuciderilor. Comunitatea protestantă, așa cum se prezenta ea în Europa în timpul lui Durkheim, era caracterizată printr-un grad mai ridicat de anomie decât comunitatea catolică și, din acest motiv, era asociată cu o rată mai ridicată a sinuciderilor. Aceasta nu înseamnă că oriunde și oricând protestantismul ar avea o asemenea influență. Analiza lui Durkheim nu poate fi infirmată dacă se demonstrează că protestanții din SUA, în momentul de față, nu prezintă o rată a sinuciderilor mai ridicată decât
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai ridicată a sinuciderilor. Aceasta nu înseamnă că oriunde și oricând protestantismul ar avea o asemenea influență. Analiza lui Durkheim nu poate fi infirmată dacă se demonstrează că protestanții din SUA, în momentul de față, nu prezintă o rată a sinuciderilor mai ridicată decât catolicii. Cum putem operaționaliza „nivelul de aspirații”? În multe teorii sociologice, acesta intervine ca o variabilă cauzală abstractă importantă. Direct, este extrem de dificil să se identifice empiric nivelul de aspirații. Indirect, prin intermediul unor variabile contextuale care produc
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Lohr, „Amazoana”, DMN, 1925, 6689; Lovinescu, Scrieri, II, 129-132, IV, 404-405; Romulus Dianu, [Natalia Negru], RP, 1928, 3276, 1929, 3309, 3314, 3316, 3322, 3324; Constantin Virgil Gheorghiu, Tecucel, cătunul poeților, RML, 1939, 2; Constantin Virgil Gheorghiu, 25 de ani de la sinuciderea lui Dimitrie Anghel, RML, 1939, 33; G. Ursu, Tecuciul literar, Bârlad, 1943, 129-134; Corespondență, îngr. și pref. Horia Oprescu, București, 1969; Ciopraga, Lit. rom., 214-215; Micu, Început, 238; Cioculescu, Itinerar, I, 154-157, II, 258-262; Ion Iliescu, Natalia Negru despre St
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
Statele Unite” (Phillips, 1983, 560). Cercetările realizate de David P. Philips Între 1974 și 1982 privind violența media și omuciderile din Statele Unite au reliefat câteva concluzii, credem noi, foarte importante. O dată ce cazurile de omucidere erau făcute publice pe canalele de televiziune, sinuciderile aveau să crească. Pe de altă parte, publicitatea făcută poveștilor ce-i aveau În prim-plan pe sinucigași, mărea rata sinuciderilor. Lucrul cel mai interesant, În acest caz, era că acestă creștere a sinuciderilor se găsea cel mai mult În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
au reliefat câteva concluzii, credem noi, foarte importante. O dată ce cazurile de omucidere erau făcute publice pe canalele de televiziune, sinuciderile aveau să crească. Pe de altă parte, publicitatea făcută poveștilor ce-i aveau În prim-plan pe sinucigași, mărea rata sinuciderilor. Lucrul cel mai interesant, În acest caz, era că acestă creștere a sinuciderilor se găsea cel mai mult În zonele sau zona geografică unde era făcută În prealabil ,,publicitate” poveștilor suicidale (Philips, 1983, 560). Totodată, ,,numărul accidentelor În care a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
făcute publice pe canalele de televiziune, sinuciderile aveau să crească. Pe de altă parte, publicitatea făcută poveștilor ce-i aveau În prim-plan pe sinucigași, mărea rata sinuciderilor. Lucrul cel mai interesant, În acest caz, era că acestă creștere a sinuciderilor se găsea cel mai mult În zonele sau zona geografică unde era făcută În prealabil ,,publicitate” poveștilor suicidale (Philips, 1983, 560). Totodată, ,,numărul accidentelor În care a fost implicată doar câte o mașină crește mai mult decât al celorlalte tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
publicitate” poveștilor suicidale (Philips, 1983, 560). Totodată, ,,numărul accidentelor În care a fost implicată doar câte o mașină crește mai mult decât al celorlalte tipuri. Șoferul din astfel de accidente se aseamănă foarte mult cu persoana descrisă În cazul de sinucidere, În timp ce pasagerii nu sunt. Din punct de vedere statistic, aceste rezultate sunt semnificative și persistă, dacă se ține cont de fluctuațiile sezoniere, weekend-uri, vacanțe etc.” (Philips, 1983, 560). George Comstock (1977, apud Phillips, 1983, 561) a pus În evidență
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
the World report on violence and health (2004, 1) conceptul de violență Îmbracă mai multe forme. Ne referim, În primul rând, la violența Îndreptată către propria persoană, În care victima și agresorul sunt una și aceeași persoană. Ca subtipuri Întâlnim sinuciderea și abuzarea de propriul trup (de exemplu, injectarea de droguri). În al doilea rând, avem violența interpersonală. Este violența exercitată Între indivizi; ca subtipuri Întâlnim violența familială și violența dintre partenerii intim, pe de-o parte, și violența exercitată de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
invalidante, manifestându-se ca sindrom primar sau co-morbid al altor tulburări pe axa I sau axa II așa cum sunt definite de DSM-IV TR. Studiile descriu o prevalență asupra vieții de 11% pentru bărbați, 22% pentru femei, cu un deces prin sinucidere la 2,2% dintre pacienți. Depresia este o boală cronică și recidivantă. Sunt descrise 20% cazuri cu evoluție cronică (mai mult de doi ani), 50% recăderi după doi ani și 85% pe întreaga durată a vieții, cu o medie de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]