725,910 matches
-
acum în pragul unei decizii vitale pentru ea însăși. Această decizie nu constă, pur și simplu, în recunoașterea locului firesc al unor țări în comunitatea europeană, ci în crearea unor țări europene dintre acelea care, ca România, se găsesc în situații dramatice sau chiar critice, urmare a durității regimurilor comuniste naționale, ca și a erorilor comise de guvernanți după căderea lor. Acest final este important. El este motivul pentru care cred că articolul lui Judt trebuie citit ca un apel către
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
apară, cu grație, ca o umbră, fără să spună un cuvînt! Este un gest pe care numai valorile îl pot face cu generozitate și înțelepciune. Prezența și absența din scenă a Valeriei Seciu alimentează credibil dramaticul monolog al lui Iureș, situațiile pe muchie de cuțit, tragismul cabotin al histrionilor. Fiecare dintre ei este un creator de teatru. În Utzbach, la Teatrul Act sau aiurea. Fiecare, Dabija, Iureș, Seciu au cîte o variantă personală la Roata istoriei și exersează fețele delirului verbal
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
rațiunile particulare de a-și experimenta puterea malefică pe anumiți indivizi, într-un anume loc geografic și la un anumit timp istoric ce este apropiat de anul 2000: ,,Vedeți, domnule Pavel, fiecare epocă are diavolul său. Eu sunt conștient de situație, n-am cum să fiu altfel decât un Satan postmodern. Cum adică postmodern?, veți zice pe bună dreptate. Postmodern, adică un Satan care ține cont de predecesorii săi, de întrupările sale anterioare, le privește așa cum privește un autor cărțile care
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
în principal de interesele personale și, într-o mai mică sau mai mare măsură, de probleme național(ist)e - relațiile cu Transilvania, de exemplu. Mai delicată însă e problema României, unde d-na Douglas-Home a ajuns tîrziu, în 1987, cînd situația era deja foarte gravă, începuse de ceva vreme plata datoriilor externe, frigul și foamea erau o realitate de fiecare zi, iar Ceaușescu pornise "sistematizarea" Bucureștiului. Informîndu-se înainte de a pleca din Anglia despre disidenții români, a aflat că nu prea există
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
dictatura ceaușistă, atunci el devine politic fără să intenționeze acest lucru, pentru că, dacă ești sincer în ceea ce scrii, atunci vei avea probleme cu cenzura. Atunci devii scriitor politic și în acest rol ești scriitor critic, adică un spirit critic împotriva situației existente. Acesta este fenomenul care s-a numit în vremea aceea ,,disidență". În Est, scriitorul devine responsabil cu toate. De exemplu? Într-o dictatură nu există istorie, nu există jurnalistică, și atunci se scriu romane. Astfel apar scriitori care într-
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
profesiuni sunt imposibil de realizat într-o dictatură, iar literatura are acest plus, că în ea poți să spui multe, nu? De aceea a și existat atâta poezie în Est: în ea se puteau ascunde de toate. Și în această situație, literatura a fost receptată ca un substitut al nenumăratelor altor fenomene. În Est scriitorul primește o falsă importanță datorită acestor roluri, deoarece din partea lui se așteaptă toate aceste adevăruri. Și aberația cea mai mare care i se poate întâmpla unui
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
de mine este întreaga mea biografie: partea aceea din Banat și partea cealaltă din Berlin. În noul d-voastră roman ,,Miss Bukarest", cei trei protagoniști veniți din România, trăiesc de zece ani în Berlin. Intriga romanului se desfășoară în jurul unor situații din prezentul și trecutul acestor personaje. Romanul este povestit din perspectivele celor trei personaje. Primul personaj care apare se numește astăzi Dino Schullerus (în România, Dinu Matache). El a venit în Germania cu soția sa, o săsoaică. Acest Dino Schullerus
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
apare se numește astăzi Dino Schullerus (în România, Dinu Matache). El a venit în Germania cu soția sa, o săsoaică. Acest Dino Schullerus este confruntat cu trecutul său de securist. În Berlin, întâlnește o femeie, această ,,Miss Bukarest", și, din situația respectivă se naște problematica romanului reflectată din trei perspective. Este mai întâi cea a fostului securist, apoi perspectiva fostului scriitor disident Klaus Richartz față de aceleași întâmplări - cei doi cunoscându-se din România unde au participat la aceleași evenimente în anii
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
cu totul altă biografie. Nu mai vrea să aibă nimic de-a face cu cele întâmplate și cu biografia tatălui său dar, deși nu a fost protagonistul acelor evenimente, trecutul totuși îl preocupă. Romanul se petrece în Germania anului 1996, situația autorului este aceea a prezentului. Prin urmare eu revin la o tematică din trecut: relațiile acestor personaje sunt fixate prin evenimentele din tinerețea lor. Atunci când fiecare dintre ei se situa în părți diferite. Și eu vreau să descriu cum a
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
ceea ce a fost, dar încearcă să justifice rolul lor personal. Și toate aceste lucruri le discut în acest roman din perspectiva de astăzi. Bazată și pe realitatea dosarelor încă închise ale Securității. Adică noi ne aflăm și astăzi în aceeași situație în care am fost acum zece ani. Prin urmare, eu știu la ora actuală atât cât am știut atunci. Dar în roman eu nu speculez asupra dosarelor, ci tematizez, printre altele, acest pericol. Pericolul care a rămas în urma Securității și
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
nu fi în stare să aflăm cum rezistă un scriitor"...etc. (p. 201) Marele nenoroc al cititorului este că poeta cunoaște serios lirica rusească, multe dintre ideile ei sunt interesante și destule ipoteze merită urmărite în analiza lor. De fapt, situația seamănă cu ceea ce autoarea însăși spune la un moment dat: "Și chiar dacă găseam pe alocuri câte un vers mai reușit/.../ acesta se sufoca realmente de celelalte: false, goale, lipsite de stofă, de sevă..." (p. 181). Maniera în care își construiește
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
din Rusia sfârșitului de secol IX. Reforme, legea justiției, ortodoxia, războiul ruso-turc din 1877, procese răsunătoare în epocă, scriitori ruși (Pușkin, Nekrasov, Tolstoi), cărți controversate (apără cu entziasm Anna Karenina), revoluția și republica franceză, "complotul catolic", desfășurările militare din Europa, situația din Balcani, dezbateri polemice în presa vremii etc... Dostoievski este interesat de toate, nu scapă nimic și comentează tot, de la strategii militare până la explicații filologice și etimologice ale vreunui cuvânt. Ortodoxist, slavofil în sensul credinței în "unirea spirituală a tuturor
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
în jeep-urile aduse, la prima oră, din saloanele internaționale e mai puternic chiar decât instinctul de conservare. Dacă însuși premierul a ajuns să-i averizeze pe trimișii săi în teritoriu s-o lase mai moale cu minciunile, înseamnă că situația e albastră rău de tot! Până acum, dezinformările și exagerările erau apanajul opoziției - cel puțin în varianta clasică a politicianismului dâmbovițean. Cum, de un an încoace, nu mai avem opoziție, asistăm la un straniu transfer de personalitate: puterea iliesciană e
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
fi fost altceva decât o masă de inși deliberat menținuți în ignoranță, șantajați cu venirea moșierilor și cu ciuma ungurească? Ar mai fi picior de comunist prin înalte funcții de stat dacă omul de la țară n-ar fi ajuns în situația degradantă ca o mână de neisprăviți iuți de gură să-i spună când e vremea semănatului, când a prășitului și când a recoltei? Astăzi, dl. Năstase a ajuns să spumege de furie și neputință tocmai în fața oamenilor care-ar trebui
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
nădejdea pusă în Providență, dar și cu stăpânirea științei de a se autoapăra. Pe modelul înfruntării dintre David și Goliat, al conflictului cu forța gregară, operând în disprețul spiritului, dar cu recurs la erzațurile acestuia. A te afla într-o situație fără ieșire este, tot astfel, străvechea temă a povestitorului contând pe crescânda emoție pe care o provoacă înfundarea pe rând a tuturor cărărilor eroului său, hărțuit și strâns în ghearele timpului. Pentru că, analitic sau de acțiune, genul romanesc posedă un
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
de șah, conform căreia jucătorul bun trebuie să aibă în gând câteva mișcări în plus față de adversar, evitând a-i furniza acestuia cel mai mic indiciu, eroul a condus jocul - cu sacrificiul acceptat al celor mai frumoși ani ai vieții, situație care ar fi putut lua, în roman, aspecte de cel mai declarat dramatism. Însă, la cea de a treia persoană, eroul nu-și exhibă rănile, nu se autocompătimește, nu-și urlă spaimele, ci doar narează împrejurări, cu răceala istoricului. Și
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
negăm dreptul nimănui de-a se disocia ori chiar de-a contesta pe M. Eminescu, N. Iorga, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Cioran, M. Eliade, P. Țuțea, C. Noica, N. Steinhardt. Dar n-ar putea fi vorba, într-o astfel de situație, de "găsirea unei soluții de colaborare și sinteză între cele două orientări ideologice fundamentale ale culturii române", ci exclusiv de favorizarea uneia din ele! Disprețul d-lui Marino, și mai invederat în alte propoziții, față de porțiunea tradiționalist-spiritualistă a culturii noastre
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
orice om, vrea să aibă o imagine cel puțin decentă. Iar prima părere, ca și prima dragoste, contează. Chiar dacă nu vrem să ne mai amintim de ea, ori ne amintim nu chiar cu cea mai mare plăcere. Sînt într-o situație destul de delicată și scriu acest "Prezent trecut, trecut prezent II" cu aceeași intenție - constructivă - din Prezent trecut, trecut prezent (eseu publicat în revista "Contrafort", unde povesteam despre "prima stație", mult mai existențială, mult mai cornută). Scriu acestea tocmai fiindcă îmi
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
demers persuasiv: după un deceniu de la înlăturarea (de iure) a dictaturii, începe să se cuibărească în noi un soi de amnezie periculoasă. Amețit de "hărmălaia publică" - vorba lui Pavese - uităm rădăcina răului. Uităm că dacă România se află acum în situația în care se află, asta se datorește nu puzderiei de "soluții" decorative propuse de administrația criptocomunistă, ci înseși existenței în vîrful acesteia a personajului care poartă în cîrca-i întreaga povară totalitară. Fie și una ambalată în staniol social-democrat. Fără ea
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
Gheorghe Grigurcu Ca unul care a avut surpriza de-a se vedea distins cu Premiul "pentru opera omnia" al Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2001, am fost pus în situația de-a medita asupra împrejurării, atît public (să precizez: grăbit și convențional), cu prilejul unor declarații ce mi-au fost solicitate de cîteva posturi de radio, cît și, desigur, în intimitate, într-o intimitate pe care îmi iau îngăduința a
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
conflict cu Statul, dacă-l trimit. Am renunțat. Mi-am propus să aud conceptul, după ce voi fi extras un pasagiu istoric și două-trei formulări, utilizabile în alte lucrări... Mi-am adus aminte însă de ele, de îndată ce am fost arestat. Absurdul situației m-a paralizat. Să fi putut arde acele cîteva foi zeci de zile și să n-o fi făcut, pentru că sunt distrat și impardonabil pierdut în preocupările mele cărturărești. Consecința: suferința soției, copiii, debili, primejduiți prin lipsa aportului meu la
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
scriere, autorul încearcă să-și "regleze conturile" cu propriile rădăcini, cu țara pentru totdeauna părăsită. Cît adevăr conține o astfel de supoziție nu contează. N-ar fi totuși rău dacă ar face asta, astfel, și alți scriitori aflați într-o situație similară. Pentru că Muntele din suflet este, mai înainte de orice și oricît de diferite ar fi interpretările care i s-ar putea atribui, un mijloc de cunoaștere a Chinei - sau mai bine zis, a Chinelor - profunde. Cum e posibil acest lucru
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
valută. Bani, nu glumă. O afacere foarte rentabilă: cânepă plus frânghii. Devenind suspect în ochii Securității, el este arestat și face vreo trei ani de închisoare. Când iese din pușcărie, în 1953, voise să intre din nou la zdup, văzând situația din țară. Nu mai era de trăit. Făcuse tot ce fusese posibil să reintre la închisoare, dar nu izbutise. Și-aici, lucrul nu depindea numai de voința ta. Într-o zi, Tibi îmi povestise cum ieșise el din pușcărie pe
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
adevărate, a unei experiențe personale, a unui film sau a unei cărți (eventual cu subiect fantastic). într-un articol pe această temă ("Dream-reporting discourse", în Text, nr. 4, 1984), Benny Shanon și Rivka Eiferman analizau, pe baza unui corpus oral, situația discursivă particulară a povestirii de vise: de articulare logică și de raționalizare a unor experiențe psihologice confuze, vagi, care rămîn oricum incontrolabile. Reflexul textual al acestei situații e reprezentat de un stil abrupt, de folosirea unor termeni vagi, de încercările
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
4, 1984), Benny Shanon și Rivka Eiferman analizau, pe baza unui corpus oral, situația discursivă particulară a povestirii de vise: de articulare logică și de raționalizare a unor experiențe psihologice confuze, vagi, care rămîn oricum incontrolabile. Reflexul textual al acestei situații e reprezentat de un stil abrupt, de folosirea unor termeni vagi, de încercările de reformulare, produse de insatisfacția locutorului față de propria relatare; narațiunea, dominată de timpul prezent, pune pe același plan acțiunile, renunțînd la ierarhizarea lor. într-un alt articol
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]