8,304 matches
-
multe capete. Se lăsa și peste noi o tăcere grea. De unde știa el, mă întrebam, ce va fi după război? Și de unde era atât de sigur că războiul va fi pierdut de nemți și câștigat de ruși? Dar poetul ne smulse din această apăsare prea dură pentru viețile noastre tinere (el era mai bătrân, să fi avut treizeci și ceva de ani), scoase din buzunar niște hârtii și ne spuse: - Să vă citesc acum ceva, o schiță... Se numește Pîrlitu, iar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Titulescu. Când a vrut să deschidă ușa de la intrarea În bloc, s- a trezit cu un individ În spatele ei care a scos un cuțit și a somat-o să-i dea geanta. Nu a schițat niciun gest. Țiganul i-a smuls geanta și a fugit iar ea a rămas cu cheile În mână, Înmărmurită. N-a apucat nici măcar să strige “hoții”, nu mai avea grai și cînd s-a uitat În spate, hoțul dispăruse. Pe stradă era puțină lume care văzuse
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ZI \ SAU A DOUA DUPĂ CONDAMNAREA LUI TRASK \ SE GÂNDI: "ȘI DACĂ NU POT SĂ ÎMI RECUPEREZ CORPUL... LA TIMP?" Își imagină cum cele cinci zile de viață rămase lui Trask vor trece înainte ca el să reușească să se smulgă din capcana identității fizice în care fusese prins fără voia lui. În momentul hotărâtor, priceperea lui de a se deghiza va fi inutilă. Semnalul de declanșare a durerii, prin care Controlul domina rasa umană, nu se va lăsa înșelat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
EXTERIOR". RĂSPUNSUL VENI IMEDIAT: "CENTRALA A TREBUI ÎN PREZENT A UTILIZA SERVOMECANISME EXTERIOARE". MARIN, CARE ASCULTASE DIALOGUL DIN CE ÎN CE MAI ULUIT, RĂSUCI CONVULSIV COMUTATORUL CARE SCOTEA APARATUL DIN FUNCȚIUNE ȘI ÎNTRERUPSE CONECTAREA LA CORPUL INCONȘTIENT DE LÂNGĂ EL. SE RIDICĂ ÎN CAPUL OASELOR SMULGÂND DE PE EL O DUZINĂ DIN ELECTROZII PE CARE ȘI-I FIXASE PE PIELE. VOCEA VIBRĂ DIN NOU ÎN EL, DE ACEASTĂ DATĂ MAI STINSĂ ȘI ÎNDEPĂRTATĂ: "CONTACT DIRECT ÎNTRERUPT. CONFUZIE DE IDENTITATE, DEȘI NUMELE WADE TRASK A FI FOST CLAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se împotrivească. Cu ochii legați, Marin începu un marș lung, care se sfârși într-un ascensor care urca. Urmă încă o plimbare și o nouă excursie cu ascensorul, de astă dată în jos. Se deschise o ușă. Legătura îi fu smulsă de la ochi și niște mâini brutale îl imobilizară. În clipa următoare îl orbi o lumină puternică. \ CONTROLAȚI-L! ORDONĂ O VOCE PUTERNICĂ. VOCEA ÎI ERA VAG FAMILIARĂ, DEȘI O AUZISE DOAR ÎNTR-O CONVORBIRE LA TELEFON, ȘI MARIN BĂNUI CĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
încordată anunță cu gravitate următoarele: \ Îndreptați-vă spre Adăpostul cel mai apropiat. O bombă atomică tocmai a explodat în sectorul grupului 814. Scuarul este complet distrus. Retrăgeți-vă în Adăpostul cel mai apropiat și așteptați noi instrucțiuni. Repet... 23 MARIN ÎȘI SMULSE RAPID BANDA DE PE OCHI ȘI, ÎNTORCÂNDU-SE, ÎL VĂZU PE SCUDDER CARE SE ÎNDREPTA GRĂBIT SPRE O UȘĂ. ÎN PRAG, ACESTA SE OPRI ȘI ARUNCĂ O PRIVIRE PESTE UMĂR: ACEST GRUP 814! S-AR PUTEA SĂ FIM OBLIGAȚI SĂ EVACUĂM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
la hotarele Galiției și în Transilvania, punând în reală primejdie armatele ruse din Principate, ce riscau să fie atacate din flanc. Substratul acestor manevre a devenit limpede când Austria și-a dezvăluit adevăratele intenții de a profita de pe urma crizei orientale, smulgând concesii atât puterilor occidentale, cât mai ales Turciei, pentru atitudinea ostilă manifestată de Rusia țaristă. Astfel, în urma convenției semnate la Boyadjy Keuy (14 iunie 1854), Turcia s-a declarat de acord cu ocuparea temporară a principatelor Moldova și Țara Românească
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
că, în 1873, când familia sa locuia în Transilvania, într-un sat din Munții Apuseni, soția lui a murit de holeră. Iată cum a procedat el atunci, pentru a înlătura primejdia molipsirii: "Eu mi-am dezinfectat odăile cu cînipă; am smuls cînipa din pământ, am pus[-o] rezemată de pereți în jurul odăilor, iar așternutul de pat pe care a fost soția mea l-am dus într-o magazie și l-am așternut pe cînipă". Ciurileanu era convins că numai sub protecția
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ca să scape de holeră. În Buzău se credea că, la întîmplare de holeră, trebuie băută zeama rezultată din pisarea rădăcinii plantei. De folos erau și spinii de holeră fierți cu cârcei de bostan. În Bucovina, pe timp de molimă, femeile smulgeau buruiana cu rădăcină cu tot și o fierbeau într-o oală cu apă, mulți holerici înzdrăvenindu-se după ce băuseră acea zeamă. Alții îi scăldau în zeamă pe bolnavi, care îndată se și vindecau. Holericii mai erau scăldați într-o fiertură
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
la acea depărtare, scriau pe pământul cenușiu semnele întunecate ale unui alfabet straniu, al cărui înțeles ascuns trebuia descifrat. Deasupra deșertului tăcerea era nemărginită ca și văzduhul. Janine, sprijinită cu tot trupul de parapet, nu rostea nici un cuvânt, neputându-și smulge privirea de la golul ce se căsca în față. Alături de ea, Marcel nu-și găsea astâmpăr. Îi era frig, voia să coboare. "Ce era de văzut aici?" Dar ea nu-și putea dezlipi privirile din zare. Acolo, tot mai spre miazăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
iubea, se temea doar de tot ce nu era ea. De multă vreme ar fi trebuit să se despartă, să doarmă singuri, până la sfârșit. Dar cine poate dormi toată viața singur? Doar cei pe care harul sau nefericirea i-au smuls dintre semenii lor. Ei dorm, noapte de noapte, în pat alături cu moartea. Dar Marcel nu va putea fi niciodată ca ei, el mai cu seamă, copilul slab și fără apărare pe care durerea îl înspăimântă întotdeauna, copilul ei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un șuvoi vâscos, i-ar târî către nisipuri pe cruzii lui locuitori. Îndură-te, Dumnezeule, și dă o singură ploaie! Domnesc peste casele lor sterpe, peste sclavii lor negri care trudesc până la moarte în măruntaiele pământului, fiecare bulgăr de sare smuls din munte e plătit în ținuturile din miazăzi cu viața unui om, ei trec, tăcuți, înfășurați în vălurile lor de doliu, prin albul mineral al străzilor, și când se lasă noaptea și orașul întreg pare o umbră albă intră, încovoindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
uita la mine țintă cu ochii lui metalici care străluceau, fără expresie, pe fața-i întunecată de cal, apoi a ridicat mâna. Cu aceeași privire neclintită m-a apucat de buza de jos, mi-a răsucit-o fără grabă, aproape smulgându-mi carnea, și, fără să-și descleșteze degetele, m-a silit să mă învârt pe călcâie, împingându-mă de-a-ndaratelea până în mijlocul încăperii, m-a tras de buză până m-a făcut să cad în genunchi, nebun de durere, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
privindu-mă întruna cu ochii lui măriți, s-a răsturnat fără grabă pe spate, apoi și-a strâns încetișor picioarele, și le-a ridicat, îndepărtând treptat genunchii. Dar pe dată, bum, vrăjitorul mă pândea, au intrat cu toții și m-au smuls de lângă femeie, m-au bătut înspăimântător la locul păcatului, păcatul! care păcat, râd în hohote, ce e păcatul, ce e virtutea, m-au dus lângă zid, o mână de oțel mi-a încleștat fălcile, o alta mi-a deschis gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
călărie și cu jambiere de piele veni către el și, clătinându-se puțin pe picioare, îi ținu un mic discurs încâlcit, din care inginerul nu înțelese decât cuvântul "pașaport". D'Arrast șovăi, apoi scoase hârtiile, pe care celălalt i le smulse cu lăcomie. După ce răsfoi pașaportul, lunganul manifestă o proastă dispoziție evidentă. Își reluă discursul, scuturând hârtiile sub nasul inginerului, care, fără să-și piardă cumpătul, privea liniștit la furiosul său interlocutor. în acea clipă judecătorul se apropie surâzând și vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
strânse în brațe și bucătarul, plângând, i se lăsă cu totul în voie, înfrânt, cu capul răsturnat pe umărul acestuia. D'Arrast îl privea, neștiind ce să-i spună. Se întoarse și văzu în depărtare mulțimea, care striga întruna. Atunci smulse foaia de plută din mâinile celui care o ținea și se îndreptă către piatră. Le făcu semn celor din jur s-o ridice și o așeză pe cap, aproape fără sforțare. Ușor încovoiat sub povară, cu umerii aduși înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ochelari fumurii nu vorbise. O sărutase doar, se sărutaseră, atât. Fără vreun cuvânt. Un fel de cod, parcă... a nu se risipi între străini, în spectacolul conversației curente. Trebuie să intervin, dar nu mai am timp, tânărul mi-a și smuls rolul, întorcându-se dintr- odată spre stânga. — Și dumneavoastră... tot la premieră ? Nu pe mine mă întreabă ; nu, din fericire. Privește pasagera din fața mea, așteaptă răspuns. Doamna nu-și dă seama că a fost interpelată. Rămâne în aceeași poziție, absentă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Înalt, ciolănos, binedispus și energic, ca de obicei, estetul rotește privirea verzuie. Ne dăruie glasul său gros, vălurit : — Tocmai se făceau propuneri să mergem acolo. Așa că ar fi bine dacă ați... N-are vreme să-și termine propoziția. Sărbătoritul e smuls de o uriașă care târăște în urma ei un bătrânel uscat și zăpăcit, pe care ține să-l prezinte. Grupurile se separă, ne apropiem de ușă. Noaptea își dezlănțuie potopul, plesnind acoperișurile și pavajul cu rafalele repezi ale ploii. Ne strecurăm
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
momente de criză, să sculpteze morminte... Florența melancoliei, acolo unde melancolia parvine să-și atingă înnobilarea prin geniul modern... Dar să revenim la fotografa dumneavoastră, propune vocea. — Aud că a luat niște premii internaționale. Ce apariție ! Abia dacă i-am smuls câteva fraze. Îți spun, mi-a amintit de Sia din tinerețe... Aceeași modestie liniștitoare. Gata în orice clipă să se spargă, dezvelind un iad fastuos, paradisiac... așa l-am văzut totdeauna. — Mai există un tablou, într-adevăr, la Chantilly, atribuit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
speriat, căruia i se ordonase, se vedea, să fie politicos. Ați fost uitată aici. Vă rog să mergeți cu mine. Găsi celula aerisită și măturată. Pe ciment se afla un teanc de ziare și reviste. Pe la ora trei, deținuta fu smulsă din lectură. O conduceau, din două părți. Coborau scări, ocolind și parcurgând lungi coridoare. De data asta spre baie. Nu în sala obișnuită, de dușuri. Cadă albă, lucioasă. În cuiere, prosoape mari, pufoase, colorate. Săpun, sticluțe de tot felul. Papuci
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
însa, îl simțise înrudit, era oarbă și crâncenă, ca el, cu o feroce îndârjire !“ Tocurile cui împungeau trotuarul, pași inegali, deznădăjduiți, toctoc, toctoctoc, ritmul sincopat gonea și vorbele care se împerecheau și se rupeau brusc, după ezitări prelungite. „Înfăptuise atunci, smulgând dintr-însa, un scurt, dar durabil adevăr, o lume limpede și rece și bizară, ca a lui. Reconstituiri uimitoare pentru că exacte și himerice, în același timp“... recita, în răstimpuri, glasul fierbinte al fetei care încerca, vorbind despre Sia, să-și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să se concretizeze. Străbăteau de mult aerul rece, fumuriu și lumina subțire a dimineții când și-au dat seama, târziu, că se află într-o piață : adică într-un vis, care devenise o piață reală, neverosimilă. Scrâșnetul foilor de varză smulse una după alta, ca niște cămăși apretate, tovalul gros al dovlecilor despicat cu barda rece, șirul de broboade și căciuli multiplicând aceleași înghețate vesele chipuri aspre, de turtă arsă. Și-au adus aminte, zăpăciți probabil de ceea ce se întâmpla în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
restituie, ore în șir, simetria acelorași urechi roșii, în creștere, până devin ale unui elefant, uriașe, indolente, încărcate de misterioase primejdii, fluturând de o parte și de alta a capului, atingându-mi gâtul moale și umed. În oglindă, imaginez libertatea, smulg fantoma ei din adâncul cel mai tainic, unde a tot scâncit, ascunsă de ochiul supraveghetorilor. Fereastra aduce același colț aburit de cer, triunghiul de tablă verde de pe acoperișul magaziei vecine, un coș pătrat și gros, din cărămidă afumată. Sunt într-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tunetul valurilor se stinge. M-au părăsit, s-au lepădat de ezitările mele. Revăd incendiul visului, al sângelui turmentat. Fata aceea, evadând în cărți și dorinți rapide, delicată, pătimașă, nevrotică, nu știe decât acest cod fracturat, întrerupt, semnale scurte, grăbite, smulse într-o clipă de neatenție a supraveghetorilor. M-am despărțit, cumva, cine ar ști să-mi răspundă, de altă iubită ? N-am știut să împlinesc suava înlănțuire, turmentarea posesivă, am pierdut iarăși, prea repede, cifrul dialogurilor păsărești. Mă îndrept, prin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Un tunel lent, friguros. Privesc petele de praf de pe canapea. Scrutate îndelung, urmele compun alcătuiri neliniștitoare, dinți însângerați de copil, capete de cerbi, pletele fumegânde ale lichenilor, lebede ninse. Închid ochii, să uit vecinătatea nopții din care încerc să mă smulg, cruzimea zilei care va mai înghiți un cadavru. Revăd visătorii, luptătorii, vinovații, trădătorii fără scrupule. Împovărat de deznădejdea trenului fără țintă. Dintr-odată : un birou lung, lucios, luminat de chelia roșiatică a omulețului care se leagănă, agitat, ca lichidul din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]