6,897 matches
-
a se adecva cît mai deplin la trebuințele perfecționării învățămîntului. În acest sens, unii teoreticieni apreciau că pedagogia ar trebui să pornească de la o mai bună cunoaștere a realităților sociale, urmînd, de aceea, să-și întemeieze tezele sale pe cercetările sociologice. În această direcție se remarcaseră, încă din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, C. Dimitrescu-Iași și Spiru Haret (12). Pe aceeași linie, dar nu cu aceeași profunzime, s-a manifestat și Garabet Aslan (1881-1923) (13). Alți teoreticieni aveau în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pentru ateism și... anarhism (15, pp. 368-370). Recunoașterea faptului că scopul educației este diferit de la o țară la alta era, de asemenea, un fapt pozitiv, deși el fusese de mult relevat. Caracterul abstract al abordării, caracterul conservator al concepției sale sociologice l-au împiedicat pe Găvănescul să ajungă, sub acest aspect, la concluzii de o oarecare valoare teoretică sau practică. În problema mijloacelor generale de influențare asupra omului, I. Găvănescul îl urmează îndeaproape pe J. Locke (16). Considerînd, ca și acesta
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
printr-un sistem de concepte noi. Spre deosebire de vechea pedagogie "pedagogia perechii", cum spunea el pentru care procesul educației se înfăptuia prin relația educator-educat, teoria lui A. S. Makarenko situa colectivul în centrul relațiilor educaționale. Idei similare întemeiate însă pe alte premise sociologice și psihologice se întîlnesc și la R. Cousinet și P. Petersen. Prin ce se deosebește Makarenko de aceștia? Mai întîi prin conceptul de colectiv, care avea o altă semnificație decît aceea de grup, echipă sau comunitate. Ce este colectivul în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pretutindeni" pentru instaurarea comunismului. 11.2. Aspirația spre sistem în gîndirea pedagogică Pe fondul progreselor înregistrate de învățămînt, al puternicei manifestări a spiritului creator din diverse domenii ale științei, tehnicii, literaturii, artei, sub influența unei filosofii raționaliste, a unei teorii sociologice orientate spre lumea satelor și a unei psihologii în plin efort de științifizare, pedagogia românească interbelică a cunoscut un veritabil salt în afirmarea sa în viața culturală românească. Dacă înainte de 1918 cercetările teoretice asupra educației și învățămîntului vizau cu prioritate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
că propun criterii care conduc la includerea multor teoreticieni în mai multe "grupări". Din multitudinea de scrieri apărute în acea perioadă rezultă că teoreticienii educației au pornit în construirea sistemului lor fie de la o bază filosofică, fie de la o teorie sociologică, fie, în sfîrșit, de la un punct de vedere psihologic. A existat și tendința de a întemeia teoria pedagogică pe realitățile sociale specifice societății românești din acea perioadă și de a se constitui astfel o pedagogie românească. Nu înseamnă că aceia
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
astfel o pedagogie românească. Nu înseamnă că aceia care au fost preocupați de fundamentarea filosofică a teoriei lor au neglijat aspectele psihologice ale educației; este vorba numai de o anumită pondere pe care o are în teoria lor viziunea filosofică, sociologică sau psihologică. Mai mult, direcția filosofică în pedagogia românească, la rîndul ei, cunoaște mai multe orientări: a) "școala formativ-organicistă", b) pedagogia culturii, c) pedagogia personalitară. Pedagogia întemeiată pe cercetările sociologice a cunoscut două orientări, într-adevăr apropiate, dar totuși distincte
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pondere pe care o are în teoria lor viziunea filosofică, sociologică sau psihologică. Mai mult, direcția filosofică în pedagogia românească, la rîndul ei, cunoaște mai multe orientări: a) "școala formativ-organicistă", b) pedagogia culturii, c) pedagogia personalitară. Pedagogia întemeiată pe cercetările sociologice a cunoscut două orientări, într-adevăr apropiate, dar totuși distincte: regionalismul și localismul educativ. Se impune, așadar, analiza fiecăreia din direcțiile și orientările menționate. 11.2.1. Pedagogia filosofică 11.2.1.1. Școala formativ-organicistă Într-o perioadă de contestare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a altora din acea perioadă, spre cultivarea armoniei sociale, opunîndu-se astfel teoriei de orientare marxistă, a luptei de clasă. Narly are dreptate cînd apreciază educația ca un fapt individual și social în același timp, relevînd unilateralitatea tendințelor excesiv psihologice sau sociologice. Mai mult, exprimă un punct de vedere mai puțin întîlnit în acea perioadă, cînd făcea precizarea că fiecare om, fiecare acțiune, cugetare și simțire a sa contribuie la modificarea ființei celor cu care vine în contact, a grupului social, precum și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Deși a insistat în teoria sa pedagogică pentru depășirea opoziției individual-social, C. Narly a rămas totuși pe pozițiile unei pedagogii individualiste. De aici accentul pus pe "originalitatea specifică", precum și pe ideea unei "reforme în noi înșine". 11.2.2. Pedagogia sociologică 11.2.2.1. Implicațiile unor cercetări și reflecții sociologice în domeniul educației Încă din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, C. Dimitrescu-Iași făcea din sociologie un fundament al construcției pedagogice (8, pp. 345-352). Ideea a fost reluată și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
individual-social, C. Narly a rămas totuși pe pozițiile unei pedagogii individualiste. De aici accentul pus pe "originalitatea specifică", precum și pe ideea unei "reforme în noi înșine". 11.2.2. Pedagogia sociologică 11.2.2.1. Implicațiile unor cercetări și reflecții sociologice în domeniul educației Încă din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, C. Dimitrescu-Iași făcea din sociologie un fundament al construcției pedagogice (8, pp. 345-352). Ideea a fost reluată și dezvoltată în al patrulea deceniu al secolului XX cînd, în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
deceniu al secolului al XIX-lea, C. Dimitrescu-Iași făcea din sociologie un fundament al construcției pedagogice (8, pp. 345-352). Ideea a fost reluată și dezvoltată în al patrulea deceniu al secolului XX cînd, în România, luaseră o deosebită amploare cercetările sociologice, îndeosebi prin școala monografică de la București, condusă de DIMITRIE GUSTI (1850-1955). Aceste cercetări au fost puternic orientate spre mediul rural. Deși România făcuse pași însemnați în dezvoltarea industriei, economia sa continua să aibă un caracter predominant agrar, iar marea majoritate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
plan politic. Lucrețiu Pătrășcanu considera această opinie ca lipsită de temei, întrucît burghezia, păstrîndu-și dominația pe plan economic, nu se putea să nu domine și pe plan politic; statul urma să rămînă deci un stat capitalist (28). Sub impulsul cercetărilor sociologice, a orientării acestora spre lumea satelor, precum și a curentului de idei specifice țărănismului, s-a dezvoltat o puternică mișcare de pedagogie sociologică. Cercetările sociologice au constituit și un temei pentru efortul de științifizare a pedagogiei. Se aprecia, în spirit durkheimian
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu domine și pe plan politic; statul urma să rămînă deci un stat capitalist (28). Sub impulsul cercetărilor sociologice, a orientării acestora spre lumea satelor, precum și a curentului de idei specifice țărănismului, s-a dezvoltat o puternică mișcare de pedagogie sociologică. Cercetările sociologice au constituit și un temei pentru efortul de științifizare a pedagogiei. Se aprecia, în spirit durkheimian, că educația este, în primul rînd, un fenomen social, că ea trebuie să răspundă unor exigențe ale societății pe care o servește
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și pe plan politic; statul urma să rămînă deci un stat capitalist (28). Sub impulsul cercetărilor sociologice, a orientării acestora spre lumea satelor, precum și a curentului de idei specifice țărănismului, s-a dezvoltat o puternică mișcare de pedagogie sociologică. Cercetările sociologice au constituit și un temei pentru efortul de științifizare a pedagogiei. Se aprecia, în spirit durkheimian, că educația este, în primul rînd, un fenomen social, că ea trebuie să răspundă unor exigențe ale societății pe care o servește. În consecință
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educația este, în primul rînd, un fenomen social, că ea trebuie să răspundă unor exigențe ale societății pe care o servește. În consecință, pedagogia trebuia să-și întemeieze structura sa teoretică pe datele sigure pe care i le oferea investigarea sociologică. Cum tocmai în perioada aceea se desfășuraseră o serie de investigații de teren, folosindu-se metoda monografică, inițiată de D. Gusti, pedagogia sociologică românească a adoptat atît rezultatele acestor cercetări, ca bază pentru construcția sa teoretică, cît și metoda de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogia trebuia să-și întemeieze structura sa teoretică pe datele sigure pe care i le oferea investigarea sociologică. Cum tocmai în perioada aceea se desfășuraseră o serie de investigații de teren, folosindu-se metoda monografică, inițiată de D. Gusti, pedagogia sociologică românească a adoptat atît rezultatele acestor cercetări, ca bază pentru construcția sa teoretică, cît și metoda de investigare monografia. Teoria pedagogică se putea lega astfel mai strîns de realitățile sociale românești; ea putea deveni chiar o teorie specifică acestor realități
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de investigare monografia. Teoria pedagogică se putea lega astfel mai strîns de realitățile sociale românești; ea putea deveni chiar o teorie specifică acestor realități. "Noua organizare socială și politică a României" spunea D. Gusti "trebuie să se întemeieze pe adevărul sociologic românesc" (29, p. 277). Din orientarea cercetărilor sociologice gustiene spre mediul rural a rezultat și axarea pedagogiei sociologice aproape în exclusivitate pe problemele școlii sătești. Interpretarea faptelor sociale, culturale, educative însă a urmat nu numai calea sugerată de sociologia monografică
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
astfel mai strîns de realitățile sociale românești; ea putea deveni chiar o teorie specifică acestor realități. "Noua organizare socială și politică a României" spunea D. Gusti "trebuie să se întemeieze pe adevărul sociologic românesc" (29, p. 277). Din orientarea cercetărilor sociologice gustiene spre mediul rural a rezultat și axarea pedagogiei sociologice aproape în exclusivitate pe problemele școlii sătești. Interpretarea faptelor sociale, culturale, educative însă a urmat nu numai calea sugerată de sociologia monografică, ci și de ideile social-politice promovate de țărănism
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
chiar o teorie specifică acestor realități. "Noua organizare socială și politică a României" spunea D. Gusti "trebuie să se întemeieze pe adevărul sociologic românesc" (29, p. 277). Din orientarea cercetărilor sociologice gustiene spre mediul rural a rezultat și axarea pedagogiei sociologice aproape în exclusivitate pe problemele școlii sătești. Interpretarea faptelor sociale, culturale, educative însă a urmat nu numai calea sugerată de sociologia monografică, ci și de ideile social-politice promovate de țărănism. Această ultimă influență apare, cel puțin la unii dintre adepții
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în exclusivitate pe problemele școlii sătești. Interpretarea faptelor sociale, culturale, educative însă a urmat nu numai calea sugerată de sociologia monografică, ci și de ideile social-politice promovate de țărănism. Această ultimă influență apare, cel puțin la unii dintre adepții pedagogiei sociologice, din modul în care este criticată legislația școlară (adoptată, cum s-a văzut, mai ales în timpul unor guvernări liberale), din interesul mai scăzut pentru școala urbană, din unele ecouri ale ideilor specifice țărănismului, întîlnite în construcția lor teoretică. Așa se
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
păstrat în limitele unei analize obiective a realităților sociale în care trăiau, nu au formulat o serie de idei remarcabile care, aplicate, ar fi dus la o ameliorare a sistemului de educație din acea perioadă. Întemeindu-se pe rezultatele cercetărilor sociologice de teren, dar și pe concepția sa social-filosofică (30, p. 43), prin prisma căreia interpreta faptele sociale, Dimitrie Gusti, împreună cu colaboratorii săi, a elaborat un program de reformă a învățămîntului, care urma să fie supus dezbaterii parlamentului (31). Aici sînt
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
program de reformă a învățămîntului, care urma să fie supus dezbaterii parlamentului (31). Aici sînt sintetizate principalele sale propuneri de politică școlară, reluate în studii ulterioare și prezente unele dintre ele și în scrierile colaboratorilor săi apropiați reprezentanți ai pedagogiei sociologice (I. C. Petrescu, Stanciu Stoian), semn că ideile, mult dezbătute, deveniseră un fond comun al acestei puternice și unitare direcții din mișcarea pedagogică românească interbelică. În înfăptuirea politicii școlare, Gusti considera că trebuie să se pornească de la realitatea complexă care este
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pentru școala rurală, interes sporit prin pasiune și spirit polemic, a manifestat și CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU (1868-1957). Fără să fi fost sociolog prin formație, fără să fi făcut cercetări de teren, Motru a întreprins, în unele din lucrările sale, ample analize sociologice asupra realităților românești din primele patru decenii ale secolului XX. Prin lucrarea sa Cultura română și politicianismul (1904), Motru și-a afirmat, de pe poziții conservatoare, opiniile potrivnice "statului burghez" considerat ca fiind o creație artificială, neadecvată realităților românești. În deceniul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în stare să trezească inițiativa, spiritul de inovare. 11.2.2.2. Regionalismul și localismul educativ Pe fondul ideilor sugerate de sociologia gustiană și de mișcarea poporanist-țărănistă cu privire la învățămînt și educație, s-au conturat două orientări foarte apropiate în pedagogia sociologică românească. Este vorba de regionalismul și localismul educativ, reprezentate de ION C. PETRESCU (1892-1967), respectiv STANCIU STOIAN (1900-1984). În concepția lui I. C. PETRESCU, școală românească se afla de cîteva decenii într-o perioadă de criză, o criză structurală, datorată inadaptării
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
păși pe drumul civilizației (41, pp. 201-204). Localismul educativ s-a manifestat ca o orientare aparte în pedagogia românească în același an 1931 cu regionalismul educativ. Apărea atunci volumul Din problemele localismului educativ, semnat de STANCIU STOIAN. Adept al pedagogiei sociologice, de la primele sale manifestări, Stanciu Stoian considera, în spirit durkheimian, că educația este un fenomen de natură socială. Deși vizează fiecare ființă umană în parte, educația nu-și are punctul de pornire în copil, cît în exigențele sociale. Elementul esențial
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]