6,281 matches
-
defunct apăru din nou și, chiar dacă ceilalți s-au speriat, Hamlet plecă Într-un loc izolat, urmat de tatăl lui mort. Când au fost singuri, tatăl lui Hamlet Începu să vorbească.Ă «Semnele nu pot vorbi!Ă Bătrânul stăpân era solemn. «Tatăl mort al lui Hamlet nu era un semn. Ar fi putut să vadă un semn, dar el nu era un semn. Publicul meu era la fel de deconcertat cum eram și eu vorbind despre asta. Era Într-adevăr tatăl mort al
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
devine literatură. Frazele ei confesive au ceva înalt și auster, par ștampilate, într-o cancelarie celestă. Aceste fraze impun respect și intimidează"48. Fără a se dezice de la preocuparea pentru formă, finețea expresiei este, astfel, îmbinată, la aceasta, cu gravitatea solemnă, în modul de receptare a lumii și a vieții. Rămâne, totuși, ea însăși, știind că: Singurul mod de a fi poet este să fii tu însuți, pentru că, în momentul în care poetul încearcă să fie asemenea celorlalți, să placă altora
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
evadare, a omului, iar metafora, singura posibilitate de luptă a poetului. Frenezia participării senzoriale la lume se inversează, aici, într-un imposibil efort de desprindere (Legături), generând, paradoxal, și aparentul sentiment al înstrăinării de sine (Departe, Călătorie)90, "tonul e solemn, fără rigiditate, iar confesia a deprins de la Blaga acea impersonalitate concis reflexivă, care lasă să se vadă din om mai ales ființa gânditoare"91. Existența fiecăruia dintre noi fiind una individuală, unică și irepetabilă conține moduri particulare de a trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
metafizică panteistă a iubirii, în care erosul se intensifică cu sacralizarea prin moarte a unui univers ritual. Ceea ce este tulburător, acum, vine din atmosfera intens onirică, de basm vegetal, amintind vag ataraxia mioritică a ultimelor cicluri blagiene. Ținuta grațioasă și solemnă a stilului dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți mai aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adormi, adormi, Dacă vrei să te întorci, De ce nu m-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un erotism cu accente tulburătoare, împrumutând elemente blagiene sau stănesciene. Intertextualitatea se constituie într-un soi de colaj, în care toposurile sunt recontextualizate. Lirismul confesiunii, specific întregii epoci moderne, este lirismul interiorizării, deși senzualitatea este ucisă prin "ținuta grațioasă și solemnă a stilului, care dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adorm, adormi, Dacă vrei să nu te întorci, De ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și fluența replicii, de reconfortantă alură bărbătească. Ar mai trebui poate adăugat așa cum în Calul verde dialogul, păstrîndu-și aplombul, nu evită cu totul un nume fals, exprimînd deliciul, de o simpatică pedanterie, al filosofării, întîlnim și dincoace, pe alocuri, gustul, solemn, pentru sentențios. Dar nu-i mai puțin adevărat că autorului nu-i lipsește vocația pentru enunțul aforistic. Dacă, mizînd pe iradierea în spectru politic a textelor sale, Constantin Popa ar fi înclinat să-și renege una din temele recurente, aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
devină adesea explicit. Nu se ferește, uneori, de grandilocvență. E drept, nici nu adoptă epigonismul proustian al unor confrați - dintre care cel al lui Makine a fost bine remarcat la un moment dat de Grete Tartler. La răstimpuri, Quignard strecoară solemne definiții ale artei, ale literaturii, ale mîinii care scrie. Nimic nou, aici. Ultimul lucru care merită amintit În aceast text este și cel mai important. Pascal Quignard, fidel convingerii (exprimată În carte) că arta nu evoluează - ci, cum repetă Hugo
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al Hunger Project 124. Prima pagină cuprinde cu majuscule, un titlu în roșu: "I commit myself... the end of hunger and starvation by the end of the century". Trei milioane de aderenți, din care două în Statele Unite, iau acest angajament solemn (commitment) al sinelui (self). Este o problemă de voință, de will. ""Angajații" descoperă cum să facă deosebirea între căile de urmat în raport cu împrejurările și responsabilitățile lor... Micile acțiuni ale fiecăruia generează un climat... un mediu în care lucrul de efectuat
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
orizontului și culmea lipsei de sensibilitate a realității inanimate de sub cornișa evidențiată ca o demarcație de piciorul lui Hristos. Exact așa cum Învierea lui Piero stăvilește vectorul acțiunii pe verticală, Nașterea Domnului a aceluiași (figura 59) preschimbă povestea Adorației într-un solemn portret de grup ocupând suprafața planului orizontal. Aici centricitatea pătratului nu înfrânge ridicarea și căderea, ci mișcarea de du-te vino pe pământ. Împărțită de verticala centrală în două grupuri, scena îi arată pe îngerii muzicanți în partea stângă, iar
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
stilului său, altfel realist, ceva din frontalitatea plată a icoanelor medievale supraviețuiește în pictura lui Bouts. În aspectul său frontal, compoziția este ierarhică. Formatul pe înălțime al tabloului accentuează caracterul gotic al verticalității sale vectoriale. Personajul lui Hristos, încadrat și solemn întronat de căminul dindărăt, apare supradimensionat față de dis cipolii așezați în jurul său și în partea centrală inferioară. Iuda stă, așa cum se cuvine, jos și în afara centrului. Mai mult, capul lui Hristos este așezat puțin mai sus față de centrul geometric al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de fecioară/ căutând să-mi aspire fluturele răsuflării". Sentimentul morții este surprins în ipostaza luptei dintre viață și moarte, indiferent dacă gesticulația liniilor de acțiune cuprinde universul, ca în "Surâsul Hiroșimei" sau coboară în interiorul eului luptând cu deznădejde teribilă și solemnă ca în "Elegia pentru floarea secerată" 1 Din dialogul lăuntric proiectat pe cele două coordonate, cel general al umanității și cel biografic, se desprinde "Surâsul peste noapte", care poartă în el mesajul de lumină, în numele căruia poetul întreține cultul renașterii din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în fel și chip/ de-a castele pe nisip." În 1974, N. Dragoș publică "Scut etern". Volumul stă sub semnul poeziei civice: "România/ țară cu nume de doină/ cu nume de flacără/ țară,/ inimă fără țărmuri, bătând/ peste veacurile vremii solemn." Actul de identitate cuprinde în el un trecut de răscoale și jertfe, Horia, Bălcescu sunt invocați alături de Munții Carpați, ce-au stat și stau de strajă țării. Sunt invocați Decebal, capete de voievozi, Tudor, tragicul sol al sfintei măști, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cerul înstelat/ Scăpăra violet Ursa mare". Critica, pasiunea polemică, prezența și răspunsul la toate chemările epocii sunt relatate cu discernământ: "Așa greoi și obosit cum sunt/ târziu spre dimineață/ eu totuși vă cunosc pe toți/ locuitori ai globului terestru" ("Turn solemn"). "Cel care cată blana de aur în cuvinte" dezavuează arta "constructorilor ruinei". . "Întrebați-mă și am să vă răspund,/ Întrebați-mă orice, de la A la Zet/... Sunt un personaj pletoric care a traversat epoca noastră cu părul în flăcări." Problema
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lume de raporturi devin forme ale unei spiritualități unice: "Suntem ai tăi căci nu putem mai mult/ Căci sângele atât ne e de scurt,/ Suntem ai tăi/ și vom rămâne ai tăi,/ Aceștia care suntem buni și răi." Poetul recită solemn adevăruri despre țară și neam în numele unor tradiții și aspirații asupra cărora se apleacă și meditează: "Si-atunci vedem că veacul e al tău/ că binele apare brusc din rău/ că harul tău născut a fost din plânsu-ți... și singuri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
s-a putut observa, Manimazoș a trebuit să se purifice în momentul în care din zeu a devenit om, pentru ca spiritul să poată să se întrupeze mai departe, în lungul drum al experiențelor fundamentale, relatate de poet, într-un ritual solemn, biblic. "Cavalerul Trac" deschide drumul "de la fondul imemorial al spiritualității populare" (Ion Pop) la crearea unei mitologii autohtone, din care nu lipsesc vagi indicații din istoria Traciei. Apariția "Zoosophiei" (1967) a generat multe discuții, provocate de fructificarea deosebită a limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care apare creatorul ("Vis"), nu exclude ideea că arta cere sacrificiu: " Voi vă veți îndepărta de mine/ Lăsându-mă să mă prăbușesc singur/ De pe propria-mi zidire/ Așa cere tradiția" ("Meșterul Manole"). Într-o zi însă își va contempla arta, solemn, ca Nero, pentru că "nu se poate ca nici o literă să nu fi fost bună". Așa se explică marea precauțiune a poetului, nevoia permanentă de echilibru; poetul dă sfaturi și își dă sfaturi: "Verificați-vă poziția în care dormiți,/ Înainte de fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
blocajul nostru aparent, mai ales că pețitul era viața ei și niciodată nu punea doi oameni față în față dacă nu era absolut sigură că se potrivesc... În toată cariera avusese un singur eșec: un cuplu gay care făcuse jurăminte solemne că se lasă de fumat; de fapt el-el continua să fumeze pe ascuns, iar el-ea îl prinsese în baie cu țigara aprinsă și se simțise trădat(ă)... Revin la tăcerea de mormânt lăsată în cafenea atunci când l-am cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
prin crengile subțiratice ale mestecenilor”. Vitoria este o sinteză de spiritualitate străveche românească, ea respectă neabătut datina moștenită din vechime, manifestată în viața cotidiană, sau la evenimente cruciale (nunti, botezuri, înmormantări). Toate acțiunile ei poartă pecetea ceremonialului, au un caracter solemn, sacru: Vitoria își lasă fata la mânăstire, se mărturisește preotului, ia sfânta împărtășanie, “sfințește” baltagul pentru feciorul ei. Înțelepciunea, inteligența și luciditatea îi dirijează comportamentul: cere bani marunti negustorului, să-i aibă “la îndemână”, îi leagă într-un colț de
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... și... idei subversive... (asudă și se rătăcește din ce în ce) și mă-nțelegi, mai în sfârșit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privință, poporul, națiunea, România... (cu tărie) țara în sfârșit... cu bun-simț, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie și să recunoască, de la care putem zice depandă... (se încurcă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
-mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune și eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al țării sale... în aceste momente solemne... (de abia se mai stăpânește) mă gândesc... la țărișoara mea... (plânsul l-a biruit de tot) la România... (plânge. Aplauze în grup)... la fericirea ei!... (același joc de amândouă părțile)... la progresul ei! (asemenea crescendo)... la viitorul ei! (plâns cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
depeșă prin care semnalează faptul că "Prefectul și oamenii lui trădează partidul", fiind încântați că nu li se "cunoaște slova" la telegraf și o semnează cu mult curaj: "mai mulți membri ai partidului". Farfuridi are automatisme ce creionează "întruparea prostiei solemne."(Ștefan Cazimir), prin formule aberante, care-i relevează incultura: "eu am n-am să-ntâlnesc pe cineva, la zece fix mă duc în târg". Discursul lui Farfuridi din actul III este un model al comicului absurd, care scoate în evidență
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cununa,/ Brazi și păltinași/ I-am avut nuntași./ Preoți, munții mari,/ Paseri, lăutari,/ Păsărele mii/ Și stele făclii". După cum se observă, întreaga natură, pământul și cosmosul în elementele lor esențiale, participă la marea trecere a ciobanului în eternitate. Atmosfera este solemnă, dar și luminoasă, căci soarele, luna și stelele călăuzesc drumul baciului spre veșnicie, iar mândra "crăiasă", coborâtă parcă din basmele noastre românești, sporește strălucirea prin presupusa ei prezență. Brazii și păltinașii semeți și neclintiți veghează trecerea ciobanului mioritic în lumea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de „palat” pe care o acordau unor clădiri modeste ca dimensiuni și înfățișare. în cazul catedralei, percepția ei ca semeață se datora respectului derivat din funcțiile pe care le îndeplinea în viața orașului. Catedrala era punctul de unde porneau toate manifestările solemne. Aci, în prezența autorităților (prefect, primar, consilieri județeni și comunali, totdeauna în ținută de ceremonie, cu haine negre), aveau loc Te-Deum-urile pentru începutul Anului Nou, Iordan, înviere, înălțare, Crăciun, 24 ianuarie, 10 mai, zilele de naștere ale Regelui și Reginei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
10). Plopii (la Arghezi) sînt arbori evocatori de amintiri: „Pustiul mă învălui,/ Cînd subt un plop mi se trezi/ Tot dorul de altădată!” 11) Bacovia îi admiră și îi compătimește. în „Amurg antic” plopii apar magnifici, decorativi, într o alură solemnă și liniștită: „- Apostoli în odăjdii violete”12). Despre ei scrie cu o emoție particulară și, dacă pot să zic așa, cu cordialitate, fratern: „De mult, de mult cunosc doi plopi/ Ce-mi stau și azi în cale -/ îmi place mult
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prețui liniștea și seninătatea, oricît am dori să nu jignim păreri respectabile, nu putem da lui Alecsandri, a cărui faptă o înțelegem și o prețuim, inima noastră, pe care Eminescu o stăpînește”. (...) „Și, iarăși, exteriorii prudenți, cumpătații, măsurații, pieptănații, gătiții, solemnii și pompoșii nu pot găsi în toată literatura romînească un altul din scriitorii mari care să-i mulțumească atît. Că e un scriitor mare, nu încape vorbă. Dar la el nu va jigni niciodată și pe nimeni un gînd adînc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]