8,805 matches
-
observa și în alte poeme, guvernată de elemente oculte. "Singurătatea finală" este ilustrativă în acest sens: izolarea se realizează într-un univers osteologic. Precum la Macedonski sau, mai târziu, la Nichita Stănescu, universul este straniu, împodobit cu cai uscați, "fluturi stranii", palizi, cranii care joacă într-o concentrică horă: Pune mâna pe masă și țopăie masa sub mână,/ pune talpa pe prag și zvâcnesc fibre-n el", ("Singurătate finală"). Marea și muntele sunt cântate cu predilecție. Dacă la Lucian Blaga muntele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
devine expresia unei voci întunecate, pentru că moartea însăși este leacul bolilor("Perechi") Ne dăruim morții, pentru că, așa ca altădată, viața este o împerechere de trăire și somn; respirăm pe buza mormântului, buzele învăpăiate mușcă din pâine deasupra mormântului. Un univers straniu se cuprinde în ciclul "Nostalgii". lată-l eminescian și poate și vlahuțian: Dreptate cu cei ce nu au dreptate/ de-a pururea în veacuri de vecie/ Așa a fost, așa o să mai fie/ Ne-nveselește fața cea mai sumbră/ Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de versuri de dragoste; dragoste, contrar temperamentului, calmă, atunci când ea trăiește din amintire, dar spectaculoasă, explozivă, de o senzualitate eruptivă, când este determinată de trăirea imediată: "Tu trebuie, iubito, să știi aceste mâini/ O și iubeau în noaptea acelor dansuri stranii!/ Dar ele ard lunatic, de-atâtea săptămâni,/ în ruga și în scrisul acestei spovedanii," sau " Nu poate fi pe lume atâta forfotire/ de trupuri care așteaptă să se iubească". Alteori, o iubire casnică, liniștită presupune înțelegeri, comuniuni. Că nu din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
seacă în arșița verii..." Alteori versifică într-o muzică simbolistă: ("Vom învăța de acuma tărâmuri boreale/ Tăcerile în fiorduri ne vor striga mai lung/ în icebergul nopții genunchii dumitale/ vor lumina cu verde truditul nibelung"), sau încearcă să versifice idei stranii. "Dacă te uiți" cu gândul, cu mirosul, cu auzul "vei vedea o femeie". 3 "Poeme",E. S. P. L. A., 1957; "Pietre kilometrice", E. S. P. L. A., 1963; "Miracole", E. S. P. L. A., 1966; "Alte poeme", E. S. P. L. A., 1968
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care demonstra robustețea, caracterul viril al creativității sale. Cele două spectacole ale lui Visarion m-au însoțit multă vreme, ca repere, în anii de școală. Nu uit nici acum scrâșnetul pietrișului cu care era acoperită dușumeaua scenei scrâșnet îngemănându-se straniu cu melodia suferințelor mocnite și, de câteva ori, explozive ale personajelor cehoviene. Cum nu pot uita nici momentul magnific din celălalt spectacol, când unul din meșterii lui Manole șuiera exaltat: "Noi suntem dracii lui Cristos !" iar gigantica schelă, mirosind a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sensibilitate estetică aparte și totodată într-un stil individual bine conturat și ușor recognoscibil ca "stilul Alexa Visarion". Pentru cine ar săvârși necesara exegeză a întregii sale opere, de interes este și puterea sa în sugerarea expresivă a unei atmosfere stranii în filmul românesc. Să vorbim doar de "Ana", ultimul său film, unde tema creației cu trimitere la legenda Meșterului Manole este de fapt o parabolă despre frumusețea iubirii diafane între bărbat și femeie, între ideal și concret, real și imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
copacii cuprinși de întuneric, monumentalitatea de stîncă a femeii care privește împietrită scena, cutremurătoarea zbatere a lui Ion și gestul lui capital, disperarea lui Dragomir care își strigă ultima speranță de salvare, totul încadrat de o natură aspră, implacabilă și stranie în măreția ei, toate acestea trimit spre, sau mai bine zis aduc spre noi tragedia antică. La al doilea film al său, Înghițitorul de săbii (1982), Alexa Visarion "recidivează" în problema relației dintre literatură și film. El a scris scenariul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu pălărie de paie și tranzistor ("Cânta fanfara militară!") apare în toată goliciunea lui de parvenit, asemenea manechinului adus la un moment dat în scenă. (Ion Calion) ...Regizorul Alexa Visarion împreună cu scenograful Vittorio Holtier a sugerat un spațiu de joc straniu; personajele piesei se înfruntă într-un spațiu al detenție, al ispășirii al unor vinovății posibile, sau existente. O încăpere cu paturi metalice suprapuse, în care stau aceste personaje dominate de stări endofazice, cuprinse de gânduri trăite, ori într-o fază
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
subsolul Teatrului "Nottara", scenograful Vittorio Holtier (colaborator al regizorului și la Procurorul) a conceput cadrul pentru un ritual al supliciului. Nu există decât un soi de pat uriaș, pătrat, rigid, pe care actrița îl va înveli, lent, în cearceafuri albe; straniu și tulburător, din mijlocul său se înalță un stâlp, amintind țintuirea infamantă și, deopotrivă, crucificarea. Multele intrări și ieșiri ale scenei nu pot servi vreunei evadări: scăpare nu există. Cei doi actori vorbesc rar, cu pauze lungi, și puținele mișcări
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ca cutia roșie, spațiul unde se ține ședința să vorbească mult mai mult decât ceea ce nu se poate spune. (Nelu Ionescu) 1978 ÎNAINTE DE TĂCERE Casa de Filme UNU Depășind o epică cinematografică simplă, filmul lui Alexa Visarion (Înainte de tăcere, n.n.), straniu și adevărat, certifică o concepție artistică unitară. Incandescenta intensitate a stărilor personajelor cuprinde întreg ecranul, imprimând oamenilor, peisajului, decorului o tensiune specifică, aleasă, dorită, obținută prin poziția artistică ce determină universul filmului până la saturare. Prelungind în propria sa limbă elementul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de realism al ambianței și gesturilor cotidiene) să le învestească cu semnificații de alt ordin. Conferind unor scene de excepțională tensiune, sobrietate și concizie forța unei metafore, filmul lui Alexa Visarion pătrunde revelator mecanisme ale sufletului omenesc... (Natalia Stancu) ...Frumusețea stranie a peliculei se datorează, în bună parte, tocmai deliberatei prelungiri a unor mijloace scenice în înălțarea scheletului cinematografic. Supunerea la obiect funcționează însă pe deplin, mișcarea personajelor în spațiu, măsurată, pe alocuri, pas cu pas, ca un mers pe marginea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
indiferent cum la jumătăți de măsură. Alexa Visarion a ales calea cea mai dreaptă, solicitând spectatorul până la epuizare: un decor uscat, aș zice ascet, simplificat la maximum; un univers închis, câțiva oameni, câteva personaje care se pot reține; o lume stranie, aducând a mitologie clasică; un barbar conflict între dragoste și moarte, între avuție și mizerie crâncenă, între vis și realitate, între adevăr și minciună. Totul, surprinzător de firesc, tratat cinematografic, repet! cu mijloace cuceritor de simple... (Horia Pătrașcu) 1979 O
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
până și difuzoarele Hi-Fi din dotarea studioului. În umbra scamatorului, Alexa Visarion. Dacă maestrul Valentin, echilibristul pe sârmă, vine de la Paris, atunci Ștefan Iordache descinde direct de la Comedia Franceză, alt actor de rasă, transfigurat de teama morții și spaima creației. Stranie această siluetă distinsă și elegantă, care prin simplă prezență creează în jurul ei un câmp gravitațional de nostalgii infinite. Ca și Mallarmé "seamănă tenebre". Și le seamănă bine și cu folos societarul Teatrului Mic, devreme ce tu, spectator, rămâi țintuit în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aici se poate observa nefirescul gesturilor, discursului și atitudinilor lui Răzvan, însă nu e greu de pus totul pe seama șocului și a traumei. Inclusiv dorința lui Răzvan de a o desena pe muribundă nu mai este în cele din urmă stranie și nici neverosimilă, tocmai pentru că încearcă nebunește, prin toate mijloacele pe care creierul său tulburat le poate imagina, s-o țină trează. Partizanii unui film cu final deschis ar prefera fără îndoială ca lucrurile să se fi oprit în momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Aștept cu nerăbdare aceste contacte noi. Dar tot de fiecare dată după clipa bucuriei vine eternitatea dorului, vin amintirile, locurile, oamenii cu care ai lucrat. Iți intră în ungherele camerelor de hotel, te privesc și te cheamă stări și sunete stranii, copaci și gânduri, prieteni și iarbă, apă și familie, care nu fac altceva decât să-ți spună că viața ta e țara ta, e locul unde (mai bine sau mai rău) te simți cel mai bine. Vreau să împlinesc ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mei atât pe apa Moldovei, între Rădăuți și Dărmănești, la Milcov, lângă Focșani, în revărsările Șomuzului, la Arghira, aproape de locul unde Sadoveanu a plăsmuit Nada florilor sau în Botoșaniul cuprins de dorul eminescian... Pădurea Raiului, cu legendele haiducului Pantelimon, cu straniile apariții ale lui Coroiu... Încercam să sesizez ceea ce se întâmplă înlăuntrul meu prin deschiderea mare a ochiului la tot ceea ce simțeam sau trăiam... Horele se terminau violent. Am văzut cum pentru o dragoste se răsucește cuțitul în carnea unui om
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
simți solidar? Am un respect deosebit, cred în personalitatea Cătălinei Buzoianu, în harul ei și în profunzimea conceptului ei teatral, în talentul lui Dan Micu și în seducția pe care o emană spectacolele sale visate. Întotdeauna m-a tulburat universul straniu pe care a știut să-l creeze Aureliu Manea, conferind problematicii textelor o extraordinară acuitate și inventând imagini scenice de o inegalabilă expresivitate. Aceștia și alți câțiva au un univers propriu, pe care au curajul să-l cerceteze, să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
am încercat să-l întrerup cu o întrebare: nu m-a auzit, sau în orice caz nu a înregistrat. Nu știu dacă lectura "la rece" a ceea ce am consemnat cu fidelitatea unei benzi de magnetofon poate sugera, cât de vag, strania tensiune ce se instalase. Alexa vorbea cu sine însuși, făcând tocmai ce-l rugasem: încerca să se situeze. Reperele, însă, și le stabilise la un nivel care depășea conjuncturalul. A încheiat brusc, de parcă ar fi răsucit un comutator, revenind pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
îl obsedează, dar fără patetism retoric“. Această opinie critică formulată de către Pompiliu Constantinescu evidențiază, cred eu, nu numai două dintre temele poeziei Plumb, ci și noutatea viziunii bacoviene, în ruptură cu idealismul romantic. Din punctul meu de vedere, această viziune stranie este generată de supralicitarea realului, de o percepție halucinantă a materialității inerte și a frigului distructiv care invadează vastul cavou al lumii și teritoriile „sufletului ars“ de neiubire. Astfel, imaginea unui univers căzut în inerția dezolantă a plumbului este construită
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și necuvânt. O lume ființând numai în limbaj ce anunță depoetizarea discursului liric: limbajul bacovian. „Influența lui asupra poeziei secolului XX [...] e extraordinară, dar implică un paradox: poetul cu cel mai adânc ecou asupra poeziei române moderne este, izolat în strania lui frumusețe, inimitabil“ (N. Manolescu). Lirica modernistă: Timbru de Ion Barbu SUBIECTUL al IIIlea: Redactează un eseu de 600- 900 de cuvinte, în care să prezinți tema și viziunea despre lume dintrun text poetic studiat, aparținând lui Tudor Arghezi, Lucian
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dincolo de toposuri specifice imaginarului poetic romantic, „lumea însăși a poeziei ca tristețe cosmică și ca sărbătoare a verbului“ (Petru Creția). - Varianta 1 Filiera teoretică - Profilul umanist etc. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. sinonime neologice: neliniștea - agitația, angoasa, anxietatea; curios - straniu, bizar 2. În secvența selectată, virgula are rolul de a izola construcția incidentală (explica tivă) de replica atribuită unui personaj (vorbirea directă)/delimitează vorbirea directă a personajului feminin de discursul naratorului. 3. Pe nesimțite, fu învăluit de ceața somnului./ Din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
O caracteristică a genului liric este transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, reprezentări, sentimente. Astfel, prin poezia Moartea visurilor - XIV, poetul comunică idei și reprezentări despre puterea iubirii de a alunga demonii unei lumi damnate și sentimente, precum tristețea stranie, neașteptată sau nostalgia recuperării purității originare. O altă trăsătură a acestui gen literar este prezența textuală a eului liric/pre zența instanțelor comunicării lirice. De exemplu, în poezia lui Ștefan Petică, eul liric este desemnat prin mărci ale persoanei I
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cele mai spectaculoase mutații pe care le provoacă proza postmodernistă se petrece la nivelul construcției personajului. Îndelungata unitate și coerență logică a eroului de roman „explodează“ și din fragmentele risipite în spațiul întregului text se recompune „din mers“ o ființă stranie, conștientă de libertatea de a se construi singură sau cu ajutorul cititorului. „Omul concret“, „omul cenușiu“, individul fără trecut, fără me morie, care își rescrie iarăși și iarăși propria biografie și își reinventează continuu identitatea se opune în mod clar eroului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe albul dezolat o cadaverică lumină, Se văd ieșind ai mării urși, cu ochi de foc, cu pașii rari, Când dintre văile adânci, când dintre munții solitari. Și dorm adânc, și dorm mereu nemărginirile polare, Iar din prăpăstiile adânci seaudeo stranie vibrare, Și urșii albi, înduioșați, întrun oftat adânc și greu, Sentind pe labe de sidef, și dorm adânc, și dorm mereu. (Iuliu C. Săvescu, La Polul Nord) 197 Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vrut să spun și acum doi ani și acum trei ani de zile) deocamdată vai nu pot spune îmi reiau prin urmare vechea limbă: începând chiar din clipa de față. o sucesc o mângâi o bat cu sete. dar sintagmele stranii în care (se spunea că) sufletul meu doarme ca întro vizuină pierdută nu mă mai ademenesc. degetele subțiri care vor săpa canalen pădure și se vor întoarce acolo mereu și vor intra încetul cu încetul în putrefacție? degetele subțiri nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]