6,283 matches
-
sau mai mici, toți supuși ai Porții, să studieze la Stambul. Au primit de la voievod înscrisurile oficiale parafate cu sigilii de ceară și după un ultim chef au purces la drum . Acest lucru se întâmplă periodic după bunul plac al sultanului căruia îi plăcea să fie înconjurat de tineri din țările valahe. Așa este de când a apărut lumea pe aceste meleaguri. Urmașii boierilor, ai oamenilor cu stare, nu au decât să facă școli înalte la Istambul, Viena, Moscova, Paris, Berlin, Londra
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ca mai mare; iar dacă oamenii ascultă și de altul, o fac numai în măsura în care acesta este ministru sau funcționar și nu simt față de el nici o afecțiune deosebită. În vremurile noastre întîlnim ca exemple ale acestor două feluri de guvernare pe sultanul Turciei și pe regele Franței. Întreaga monarhie a sultanului este guvernată de un singur om, iar ceilalți sînt slujitorii lui; împărțindu-și regatul în sangeacuri, el își trimite acolo guvernatorii, pe care schimbă și îi mută după cum vrea el. Dimpotrivă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
altul, o fac numai în măsura în care acesta este ministru sau funcționar și nu simt față de el nici o afecțiune deosebită. În vremurile noastre întîlnim ca exemple ale acestor două feluri de guvernare pe sultanul Turciei și pe regele Franței. Întreaga monarhie a sultanului este guvernată de un singur om, iar ceilalți sînt slujitorii lui; împărțindu-și regatul în sangeacuri, el își trimite acolo guvernatorii, pe care schimbă și îi mută după cum vrea el. Dimpotrivă, regele Franței este înconjurat în țara lui de un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
iubesc, și care își au privilegiile lor, pe care regele nu le poate lua, fără a fi în primejdie el însuși. Acela care consideră, așadar, aceste două tipuri de state, își va da seama că este greu să cucerești țara sultanului, dar că, o dată ocupată, este foarte ușor s-o ții în stăpînire. Cauzele pentru care este greu să cucerești țara sultanului constau în faptul că acela care ar voi să întreprindă o asemenea acțiune n-ar putea fi chemat de către
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Acela care consideră, așadar, aceste două tipuri de state, își va da seama că este greu să cucerești țara sultanului, dar că, o dată ocupată, este foarte ușor s-o ții în stăpînire. Cauzele pentru care este greu să cucerești țara sultanului constau în faptul că acela care ar voi să întreprindă o asemenea acțiune n-ar putea fi chemat de către nobilii puternici ai țării pentru a o săvîrși și nici n-ar putea spera să-și ușureze cucerirea printr-o rebeliune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care ar voi să întreprindă o asemenea acțiune n-ar putea fi chemat de către nobilii puternici ai țării pentru a o săvîrși și nici n-ar putea spera să-și ușureze cucerirea printr-o rebeliune a celor care sînt în jurul sultanului. Lucrul acesta decurge din motivele arătate mai sus: într-adevăr, dat fiind că toți sînt sclavii lui și-i sînt îndatorați, ei nu pot fi corupți decît cu oarecare greutate; și, chiar dacă s-ar lăsa corupți, nu poți aștepta de la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
corupți decît cu oarecare greutate; și, chiar dacă s-ar lăsa corupți, nu poți aștepta de la ei decît prea puțin folos, deoarece pentru motivele mai sus arătate, ei nu pot atrage poporul după ei. Iată de ce, acela care îl atacă pe sultan trebuie să știe dinainte că va întîmpina o rezistență masivă, așa încît este preferabil pentru el să se bazeze mai mult pe forțele proprii decît pe discordiile care ar exista între ceilalți. Dar, în cazul în care sultanul ar fi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
atacă pe sultan trebuie să știe dinainte că va întîmpina o rezistență masivă, așa încît este preferabil pentru el să se bazeze mai mult pe forțele proprii decît pe discordiile care ar exista între ceilalți. Dar, în cazul în care sultanul ar fi învins și nimicit în lupte, în așa fel încît să nu-și mai poată reface armatele, nu mai trebuie să te temi decît de urmașii care ar fi coborîtori din neamul principelui, iar dacă acest neam se stinge
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu poți nici să-i mulțumești, nici să-i distrugi, vei pierde la prima ocazie ceea ce ai cucerit. Dacă ne întrebăm acum ce fel de guvernare era aceea a lui Darius 19, vom constata că ea era asemenea domniei marelui sultan; iată de ce Alexandru a trebuit mai întîi să-l învingă în luptă și să-l silească să se retragă în întărituri; iar după această victorie, Darius murind, statul lui a rămas în mîinile lui Alexandru, care l-a păstrat fără
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cînd armatele Imperiului Roman aveau această situație. Dacă în vechime trebuia să-i satisfaci mai mult pe soldați decît poporul, lucrul se explică prin aceea că soldații aveau mai multă putere decît poporul. Astăzi însă toți principii, afară doar de sultanul turcilor și de acela al Egiptului, trebuie să mulțumească mai mult poporul decît armatele, deoarece poporul poate mai mult decît acestea. Face excepție în această privință sultanul turcilor, pentru că el își ține mereu în jurul lui douăsprezece mii de soldați de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aveau mai multă putere decît poporul. Astăzi însă toți principii, afară doar de sultanul turcilor și de acela al Egiptului, trebuie să mulțumească mai mult poporul decît armatele, deoarece poporul poate mai mult decît acestea. Face excepție în această privință sultanul turcilor, pentru că el își ține mereu în jurul lui douăsprezece mii de soldați de infanterie și cincisprezece mii de oameni călări, de care depinde siguranța și forța statului lui. Lăsînd la o parte orice altă preocupare, principele trebuie să-și păstreze
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
rînd prietenia armatelor lui. Tot așa suveranul Egiptului, al cărui stat este cu totul în mîna soldaților, trebuie să-și păstreze prietenia lor, fără a ține seama în nici un fel de popor. Și este de observat că acest stat al sultanului se deosebește în întregime de toate celelalte principate, pentru că el este asemănător cu statul pontifical creștin, care nu poate fi numit nici principat ereditar, nici principat nou; deoarece fiii vechiului principe nici nu sînt moștenitori și nici nu rămîn stăpîni
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a rezista viguros dușmanilor. În timpul lui Machiavelli, nobilii erau încă socotiți în Franța niște mici suverani, care împărțeau întrucîtva puterea cu principele, ceea ce dădea naștere la sciziuni, ducea la întărirea partidelor și pregătea frecvente revolte. Nu știu, totuși, dacă marele sultan nu este cumva mai expus riscului detronării decît un rege al Franței. Diferența dintre ei este că, de obicei, împăratul turc este strangulat de către ieniceri, iar regii Franței au fost asasinați de călugări sau de către monștri formați de călugări. Machiavelli
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
N-a fost el văzut purtînd în brațe, spre spînzurătoare, corpul exhumat al tatălui său? Trei sau patru evrei care și-au spus Mesia n-au pierit cu toții prin ultimul supliciu? Și ultimul n-a sfîrșit prin a fi bucătarul sultanului, după ce s-a făcut musulman? Dacă Pepin și-a detronat regele cu aprobarea Papei, Guise cel însemnat cu cicatrice, care voia și el să-l dea jos pe al lui, avînd aceeași aprobare, n-a fost oare asasinat? Peste treizeci
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
veghează unele asupra altora, iar regii numesc persoane în toate funcțiile și forța legilor este mai stabilă, împărații turci nu sînt atît de expuși spînzurării, pentru că ei n-au înțeles să se servească încă de această politică. Turcii sînt sclavii sultanului, iar sultanul este sclavul ienicerilor. În Europa creștină, un suveran trebuie să trateze la fel de bine toate rangurile celor pe care-i comandă, fără a face o diferență care ar cauza gelozii primejdioase pentru interesele lui. Modelul lui Sever, propus de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
asupra altora, iar regii numesc persoane în toate funcțiile și forța legilor este mai stabilă, împărații turci nu sînt atît de expuși spînzurării, pentru că ei n-au înțeles să se servească încă de această politică. Turcii sînt sclavii sultanului, iar sultanul este sclavul ienicerilor. În Europa creștină, un suveran trebuie să trateze la fel de bine toate rangurile celor pe care-i comandă, fără a face o diferență care ar cauza gelozii primejdioase pentru interesele lui. Modelul lui Sever, propus de Machiavelli celor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
parte din ceea ce semna Carol și se publica în „Semănătorul” de la Bârlad: „Alteță, am primit epistola ce ați binevoit s ă-mi adresați și în care îmi faceți cunoscute simțămintele de î naltă bunăvoință ce animează pe M. S. I Sultanul, în privința Principatelor Unite... ... Simțămintele binevoitoare ale Sultanului vo r fi pentru mine de un puternic ajutor în silințele ce mi voi da ca să strâng din nou legăturile seculare ce unesc Principatele Unite cu Turcia, și recunosc cu energie avantajele ce
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
publica în „Semănătorul” de la Bârlad: „Alteță, am primit epistola ce ați binevoit s ă-mi adresați și în care îmi faceți cunoscute simțămintele de î naltă bunăvoință ce animează pe M. S. I Sultanul, în privința Principatelor Unite... ... Simțămintele binevoitoare ale Sultanului vo r fi pentru mine de un puternic ajutor în silințele ce mi voi da ca să strâng din nou legăturile seculare ce unesc Principatele Unite cu Turcia, și recunosc cu energie avantajele ce le sunt asigurate prin principiul european al
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Știai, dragă ieșene, că pe când biserica Cetățuia abia a fost gata hogea a strigat din clopotnița bisericii Sfântul Nicolae Domnesc? Cu ce ocazie s-a apucat să strige hogea? Biserica abia deschisese ochii către lumină că „Vinit-au în primblare împărăția (sultanul) de la Țuțora în Ieși și s-au scoborît pe la Nicoriță în Căcaina și s-au suitu prin târgul boilor ș-au descălecat în cîmpu, supt saivan, de la deal de tîrgul boilor. Și Duca-vodă merge cu toți boierii pre gios pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
faptul că ceea ce vedem astăzi nu mai este zidirea slăvitului Ștefan vodă, ci o zidire nouă din 1888-1904 a franțuzului Lecomte du Nouy. Unde sunt contraforturile bisericii, unde-i clopotnița din care la 10 iunie 1672 a strigat hogea pe când sultanul - la invitația lui Gheorghe Duca voievod - a vizitat biserica mănăstirii Cetățuia? Unde-i tipografia de carte românească din vremea lui Dosoftei mitropolitul? Nu mai există nici un semn că la 1749 aici în chiliile din jur a fost înființată o școală
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Sub povara gândului (versuri) - Regii României în alb și negru - Ce s-ar fi întâmplat dacă ....? - Trecute vieți de dascăli curcăneni - O viață închinată sănătății oamenilor. Dr. Gearavela - Americâinii Huniunea Europeană si Popeye Marinarul - Parodii ...parodii și versuri originale - Mari sultani, mari viziri și generali otomani - O familie cu rădăcini adânci - Ei au întreținut românismul - Rădăcinile socialismului românesc
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93373]
-
Mare a dăinuit, ca ținut autonom, și după întemeierea împărăției vlahe, în 1185-1186. Cea dintâi alcătuire politică românească, menționată la sfârșitul secolului al X-lea, Vlahia Mare a durat patru sute de ani, sub forma unei formațiuni autonome. Abia în 1397, sultanul Baiazid cucerește Thesalia și Vlahia Mare-ultima luptă a vlahilor pentru neatârnare se petrece în 1445, când ei se revoltă împotriva turcilor sub conducerea unui celnic, dar fără succes. Vlahii din Thesalia și Pind erau organizați politic ca o confederație de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țările din zonă. Izvoarele vremii îl numeau pe Nogai împărat, rege, han, țar, întocmai ca și pe hanii Hoardei de la Sarai. Declanșarea de către mongoli a unei expediții în sudul Dunării a avut ca pretext conflictul dintre împăratul Mihail VIII și sultanul selgiucid Izzeddin Kaikaus, urmată de întemnițarea acestuia într-o fortăreață din Tracia. Expediția lui Nogai era și o replică la strânsele legături între Bizanț și statul hulaghizilor din Persia, cu care Hoarda de Aur se afla în conflict pentru teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era menită să asigure controlul militar al Hoardei asupra sudului Dunării. Despre spațiul aflat sub dominația Hoardei, în 1320-1321, cronicarul arab Mufaddal specifică: "De la Porțile de Fier-Vidin (Dunăre) până la Horezm și Sudak, și de la Bulgar (ia) la marginile Constantinopolului stăpânește sultanul (hanul) Özbäg". Despre întinderea posesiunilor mongole o indicație indirectă este oferită și de o bulă a papei Ioan XXII (1316-1334) din 26 februarie 1318, unde se delimitează domeniul episcopului de Caffa, "în părțile tătărești" (ad partes Tartarorum): eparhia sa cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
importantă dintre acestea era inclusă în Pactul Halepa, din octombrie 1878, încheiat după o insurecție care durase trei ani. Prin acest acord, Poarta ceda administrația insulei majorității creștine. Urma să fie aleasă o adunare în condițiile garantării controlului creștinilor, iar sultanul era obligat să aleagă un guvernator creștin. Concesiile acestea nu au adus pacea în Creta. Populația greacă era împărțită în facțiuni conservatoare și liberale care luptau pentru puterea politică; liberalul Eleftherios Venizelos se număra printre cei mai proeminenți politicieni cretani
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]