6,276 matches
-
În liniștea camerei, suprapunîndu-se peste celelalte zgomote ale dragostei noastre. Nu vreau să mă gîndesc la celelalte zgomote ale dragostei noastre. În finalul unei nuvele paralele, după aceeași scenă de amor cu trupuri, al lui puternic și tandru, al ei, superb, autoarea - aici e o damă - mărturisește că „era sublim” și intră sublim cu noi cu tot Într-un final surprinzător al cărui primă liniuță de dialog Îi aparține lui, care zice: „Tua, de acum femeia mea. Eu iubesc la tua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
singur obiectiv, mîncarea, obiectivul istoric al românilor, probabil că La Fontaine și-a plagiat mizeria după vreo baladă de-a noastră de la Tecuci. Gelos pe folclorul românesc, cum am fost și eu În ultimele luni de armată: iubeam o fată superbă (acum arată ciudat), și, venind odată În permisie m-am gîndit să-i fac o surpriză și m-am dus s-o văd fără s-o anunț, cu un buchet uriaș de garoafe-n mînă, Îmbrăcat așa cum plecasem cu trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
neînchipuit de senzuală, deși pură ca o sfântă. De fapt, acesta e miracolul femeiei indiene (verificat și de confesiunile prietenilor mei bengalezi): o fecioară care ajunge amantă perfectă în cea dintâi noapte." "Maitreyi îmi insinuează o idilă cu un tânăr superb, un bengalez la studii în Anglia. Așadar, urmează itinerariul tuturor mediocrităților sentimentale... (Notă. Fa voia numai să-mi mărturisească hotărârea de a renunța ia tot ceea ce se întîmplase înainte de mine.)" "Aduc iarăși flori. Ea e supărată că am dat și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sunt toate femeile, înțelegeam eu. Aceeași melodie, aceeași în Europa sau în Asia, cu femei inteligente, stupide, perverse sau fecioare. Seara am fost la cinematograf singur, petrecând de minune. La cină, Maitreyi s-a așezat îîngă mine, într-o sari superbă, veche de o sută de ani. Era plânsă, tăcută; de-abia a mâncat. "Mama" a înțeles totul. Mi-a mulțumit că am vorbit cu ea. După cină avem o mică "explicație". Maitreyi îmi spune că n-am înțeles-o atunci când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
alături de flori umile de câmp, culese probabil în plimbările ei sub pază pe la marginea satului. Am înțeles că Maitreyi suferise prea mult ca să mai păstreze imaginea mea omenească, reală, carnală. Ea își crease acum im alt Allan, o întreagă mitologie, superbă și inaccesibilă, pe care o nutrea necontenit, ca s-o ridice cât mai sus, în plin ireal. Îmi scria: "Cum te-aș putea eu pierde pe tine, când tu ești soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe drumul acesta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
accident, sau dispariția lui, sau ce-o fi fost. Și atunci, doctorul a încercat s-o convingă că numai negru îi sade bine. A vrut să vadă dacă Leana se teme de negru, de doliu. Și i-a dăruit câteva superbe, somptuoase rochii de mătase neagră. Leana le-a purtat cu încîntare, și le-a purtat întruna, câtva timp, deși până la urmă le modificase pe toate, le adaptase propriului ei gen de eleganță... Cladova îl ascultase zâmbind, pe gânduri. - Deci, asta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
totul. Voia doar să fie cu ea și celelalte nu Însemnau nimic pentru el. Așa că bărbatul l-a trimis, Împreună cu alți cinci tauri, să fie ucis În arenă - dacă era așa de credincios, atunci să se lupte măcar. Se luptă superb și toți Îl admirară, mai ales bărbatul care l-a ucis. Dar haina de luptă a celui care-l ucisese, a matadorului, cum i se spune, era udă, iar gura Îi era foarte uscată. — Que toro más bravo, spuse matadorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și mirosea frumos; Nick văzu cît de Întunecat Îi era spatele și ce pete strălucitoare avea, la fel ca marginile Înotătoarelor. Erau albe la margini, apoi venea o dungă neagră și În cele din urmă stomacul - auriu ca un apus superb. Nick Îl ținea cu mîna dreaptă și abia dacă-l putea cuprinde. „E cam mare pentru tigăița noastră“, se gîndi. „Da’ acum, că l-am rănit, trebuie să-l omor.“ Îl izbi scurt În cap cu mînerul cuțitului de vînĂtoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
iubita mea. — Și e bine, nu minți? — E minunat. Putem să facem asta prin toată țara și prin toată lumea. Dar acum sîntem aici. — Da. SÎntem aici. Aici. Unde sîntem. Aici. Oh, binele, ce bine, minunat, aici În Întuneric. Ce frumos superb minunat aici. Așa de bine În Întuneric. În minunatul Întuneric. Ascultă-mă aici te rog. Oh foarte Încet aici Încet te rog cu grijă Te rog Te rog cu multă grijă Mulțumesc cu grijă oh În minunatul Întuneric. Și fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
toate. SÎnt cu sutele. — De ce nu scrii, mai bine? PĂi scriu. Da’ nu-i așa de distractiv ca inventatul și e mult mai greu să scrii. Și nu-s nici pe departe la fel de bune. Alea pe care le inventez sînt superbe. Dar, spune-mi, tu ești mereu personajul principal În chestiile pe care le scrii? — Nu. Nu-i chiar așa de simplu. — Bine, hai să nu ne mai gîndim la asta. Mai luă o gură de absint, pe care o ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-mi ce-i cu scrisu’, frumoasa mea dragă. — Nu voiam să-ți spun decît că atunci cînd beau chestia asta mă simt ca atunci cînd mă pregătesc să scriu. Simt că aș putea face orice și că o să scriu ceva superb. După care scriu și iese o plictiseală. Cu cît Încerc să fac o chestie mai autentică, cu atît mai plicticoasă iese. Și cînd nu-i autentică, iese o prostioară. SĂrută-mă. — Aici? — Da. Se aplecă peste masă și o sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ansamblul textului. Dacă luăm numai două astfel de basme culte, Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu, și Povestea lui HarapAlb, de Ion Creangă, vom constata îndată diferența față de basmul popular, datorată disponibilităților creatoare ale autorilor: preponderenta descrierilor de factură romantică, superbe, comparabile cu marile viziuni ale poeziei, în cazul lui Eminescu; abundența și strălucirea dialogului, creator de tipuri și de atmosferă, la Creangă, adică tocmai ceea ce reproșa, dintr-o regretabilă neînțelegere, Jean Boutiere, ca fiind în plus în text. În câteva
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
de rețete fermecate pentru invențiile mele. Deci Zâna e oșteanul meu, iar eu sunt oșteanul ei. E mereu prezentă în viața mea. Nici nu știu ce m-aș face fără ea. (La aceste cuvinte, lângă planșeta Inventatorului apare, din aer, o tânără superbă, care salută, zâmbind cu grație, ca o gimnastă care tocmai a încheiat un exercițiu greu.) E Zâna Inventica. Îi zâmbește cald Inventatorului: Sunt aici, prietene! Dă-mi voie să te contrazic: Nu sunt „fermecate” rețetele mele. Au reguli simple. Și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Știți de ce? Pentru că nu au aceeași culoare. Datorită unui singur amănunt. Amănuntul este un atom. Un singur atom le deosebește și iată cum: Clorofila, regina frunzelor verzi, are un atom de magneziu în inima ei și e învăluită într-o superbă culoare verde datorită acestui atom de magneziu; Hemoglobina, sora ei bună, regina vieții din sângele oamenilor. e învăluită într-un roșu aprins, pentru că, în loc de magneziu, în inima ei e atomul de fier. Dar se înțeleg perfect surorile între ele. Iar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
e Grădinăriță. Cred că Împăratul îi spune „fiule” pentru că îi întruchipează pe toți grădinarii și e la fel de puternică și de vitează ca frații ei, dar Grădinarul din fața mea nu e fiu ci e fiică. Da, da, e fată, o fată superbă! ...Încercați, copii s-o desenați pe frumoasa Grădinăriță? Vă las loc aici: Sunt atât de surprins și de mișcat încât reporterului din mine îi vine să urle: „E o fată, caraghioșilor!” Dar în firea și în povestea ei sunt multe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mai mult decât oricare altă vorbă. Mierosul le va servi un exemplu de cinste și corectitudine, le va arăta cum trebuie să se poarte un servitor bun. Laudele lui, care topesc orice împotrivire, vor fi învățate de toți. Mierosul: Mulțumesc, superbul meu frate, cel mai generos și mai înțelept dintre zmei. E o mare fericire să mă păstrezi alături de tine și să te pot sluji. Lăcomia: ─ Bravo, băieți! ...Nesăbuitele mele fete, Ura și Invidia, voi cum îi veți face pe oameni
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vizibilă în peisaj. (O să vină vreo tanti să mă întrebe dacă m-am lăsat de scris, cum s-a întâmplat când, ca să lucrez la Exuvii, m-am „estompat“ câțiva ani, petrecându-mi timpul în camera mea de lucru, cu un superb copac foșnitor lângă fereastră, prietenul meu de vorbe.) Dacă însă cu mine s-ar termina din greșeală, vinovăție, ticăloșie, meschinărie, întunecare sau chiar prin scrisul vreunei cărți false, pour les fleurs de coucou, asta ar fi altceva... Cu totul și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
terminasem bine polarizarea și echilibrarea energhiilor, că se și realizase devierea lanțului muntos Engran, cum își doriseră cîțiva dintre noi, pentru a lăsa fluviul Ulpt să ude și să fertilizeze cîmpiile joase din Naudalessa. După ce am văzut mai multe reproduceri superbe după Michelangelo, un celebru artist "renasentist", specializat în zugrăvirea caselor speciale, l-am întrebat dacă nu cumva arta a influențat religia lor într-un mod negativ. A apropiat religia de mulțimea năroadă, dar, în același timp, a și vulgarizat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
Cu pumnul inimii să nărui vămile anilor"§§§... Cu pumnul inimii să nărui... Cu pumnul inimii... Cu pumnul. Dar cum s-or fi strîngînd degetele în pumn? Cărcălicii "N-ai idee cîți proști vulgari sînt în meseria noastră pe lîngă proștii superbi" Tudor Arghezi miercuri, 24 octombrie, 2001 Nu am început cum trebuia început dialogul cu Șichy. S-o fi luat-o de la îndepărtatul meu debut. Iordana Marievici a debutat (nu a fost debutată, cum îi place să zică lui lancu Păun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
învățat solfegiile cum ai vrut, nu le-am exersat, n-a mers. Dar exersez mereu gamele clipelor cu tine, gamele zilelor cu tine, gamele anilor cu tine. "Ce glissando, Iordana!" exclama Iordan, în variantă volubilă, după o îmbrățișare. Uneori era superb. "Vreau o viață obișnuită. Să știu pe unde umbli, pe unde întîrzii, să-mi fie frică de-un accident, să mă uit la tine cum dormi la trei dimineața...." "Să mă controlezi la trei dimineața, buiacă ce ești?" "... să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
admite îngurgitarea de alcool. Unde? Hai la profa. La doamna Holda. Ne dă ea niște benzină. Nu-mi place că te folosește să-i speli vasele. Nu te simți folosită, Silva? Nuuu, e drăguțică. Mi-a spus că am ten superb, da-s prea inhibată. Iar să-l auzim pe răgușitul de Tom Waits? Plus moșcăitul de bărbat-su. Cică-l remontează cu studentele cele mai faine. Ea i le alege. Bîrfe. Și dacă se-ntîmplă cîte-un sex acolo, ce? își unduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rupte, cu tuburi de vopsele neîncepute. Rusalin ne-a întîmpinat cu un bandaj pe ochiul stîng, semn că mai încercase o operație. Mi-am imaginat cu groază irisul sîngerînd. Livingul enorm, fără uși se îmbogățise cu o icoană pe sticlă, superb finisată. E din școala de la Nicula, a lui Țimforea. L-ar uimi și pe Leonardo. M-a surprins iarăși cu atenția excesivă. Îmi anticipează o remarcă, un gest, numai farăcheful de-a relua tema obsedantă pentru el nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Vine de la București însoțită de sora sa. Și-a păstrat figura și mai ales timbrul vocii, încât nu-mi vine să cred că au trecut 36 de ani de când nu ne-am văzut. Printre altele mi-a dăruit și un superb trandafir alb - cu semnificație aparte, iar eu i-am dăruit o figurină din porțelan, reprezentând un cerb carpatin viguros - de coarnele căruia am agățat textul următor: „Sunt cerbul carpatin, coborât din țancurile munților să luminez și să învăț semenii să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
evenimentele majore din viața sa - venirea Marianei acasă, întâlnirile cu prietenii, lansarea cărților sale și ecoul lor asupra cititorilor. Uneori trăiește cu o plăcere aproape copilărească tihna patriarhală a unui taifas prelungit sub bolta de viță din fața casei, într-un „superb și fantastic concert al greierilor”, protejat, parcă, de prezența ocrotitoare a fiicei, detașat de încordarea de până atunci. întâlnirile de suflet ale celor doi, tată și fiică, din fiecare an sunt evocate cu emoții puternice, provocate de dorurile atâtor despărțiri
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
volumele, ne-am despărțit urmând ca el să meargă în Elveția unde domiciliază, iar eu rămas la locul meu să aștept o nouă revedere în august viitor. Pe 13 decembrie 2010 poșta mi-a adus un plic mare, cu un superb calendar de perete pe anul viitor, o felicitare specială și o scrisoare din 9 decembrie, căreia îi fac loc în cele ce urmează: Stimate Domnule Profesor, De la bun început, îmi cer scuze pentru două lucruri importante: primo: neavând un scris
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]