5,974 matches
-
învinsă lasă să apară curajul, „frica celuilalt“ eliberează teroarea: el terorizează pentru că îi este frică. Pentru că „frica celuilalt“ este o stare perpetuă, teroarea nu poate să se manifeste intermitent: ea are perseverența acestei frici compacte și este însăși proiecția ei. Teroarea se hrănește din iluzia că obiectul fricii, care provoacă și întreține teroarea, poate fi epuizat; de aceea, intensitatea ei este crescândă și ea corespunde traseului vertiginos al fricii celuilalt. Teroarea se instalează în exterior cu aceeași forță cu care frica
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
îi este frică. Pentru că „frica celuilalt“ este o stare perpetuă, teroarea nu poate să se manifeste intermitent: ea are perseverența acestei frici compacte și este însăși proiecția ei. Teroarea se hrănește din iluzia că obiectul fricii, care provoacă și întreține teroarea, poate fi epuizat; de aceea, intensitatea ei este crescândă și ea corespunde traseului vertiginos al fricii celuilalt. Teroarea se instalează în exterior cu aceeași forță cu care frica a prins rădăcini în ființa „celuilalt“. Caracteristica „fricii celuilalt“ constă în faptul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
are perseverența acestei frici compacte și este însăși proiecția ei. Teroarea se hrănește din iluzia că obiectul fricii, care provoacă și întreține teroarea, poate fi epuizat; de aceea, intensitatea ei este crescândă și ea corespunde traseului vertiginos al fricii celuilalt. Teroarea se instalează în exterior cu aceeași forță cu care frica a prins rădăcini în ființa „celuilalt“. Caracteristica „fricii celuilalt“ constă în faptul că ea nu poate fi niciodată învinsă. Ea se alimentează la nesfârșit din sângele celui care o provoacă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
instalează în exterior cu aceeași forță cu care frica a prins rădăcini în ființa „celuilalt“. Caracteristica „fricii celuilalt“ constă în faptul că ea nu poate fi niciodată învinsă. Ea se alimentează la nesfârșit din sângele celui care o provoacă. În teroare nu se mai păstrează decât aparența puterii. Sângele pe care ea îl varsă este deja simptomul dispariției puterii. Pentru că puterea „celuilalt“ nu se putea înălța decât pe frica mea, din clipa în care frica aceasta e învinsă, puterea „celuilalt“ dispare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
liber. Așa cum „frica celuilalt“ nu poate fi niciodată învinsă, puterea celui liber nu poate fi niciodată pierdută. El este puternic chiar dacă moare și este puternic chiar prin moartea lui, pe când celălalt este slab chiar dacă trăiește și este slab chiar prin teroare ca preț al vieții lui. Nehotărârea și absența de destin Pentru că mă smulge din categoriile impersonale ale speciei, orice hotărâre pe care o iau reprezintă nașterea violentă a eului: de îndată ce alții au încetat să hotărască pentru mine, mă descopăr pe
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Ce e de făcut?“ În spatele acestei întrebări se ascunde tortura pe care o induce în noi posibilul, faptul de a nu putea experimenta în spațiul realului două sau mai multe dezlegări la o unică problemă existențială. Nehotărârea se hrănește din teroarea în fața ireversibilității realului: de îndată ce mă voi hotărî, voi decide asupra unui curs al lucrurilor care le va exclude pe toate celelalte. Nu va mai fi nimic altceva de făcut. Nici o negociere, nici o revenire, nici o corecție, nici o luare de la capăt nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
poate că tocmai proclamarea solemnă a unei depășiri ce ar urma să se producă ajunge să împiedice realizarea ei. Ratatul rămâne sub limita lui, pentru că ceilalți așteaptă ca el s-o depășească. „Ceilalți“, cu așteptarea lor, devin cauza ratării și teroarea ratatului. Prins între dezamăgirea celorlalți și insatisfacția proprie, lotul lui devine mila, indiferența sau uitarea. Și totuși ratatul se poate salva. Când ajunge să spună: nu voi face nimic din ce am promis și din ce se așteaptă de la mine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și scria: Ce putem spune despre Budapesta?", descriindu-i superbele clădiri publice, podurile, bulevardele largi și sfătuindu-i pe români să învețe de la dușman 11. După părerea lui Iorga, forțele române fuseseră bine primite. Ungurii erau fericiți să scape de teroarea bolșevică, iar românii s-au comportat exemplar la Budapesta. Petru, fiul lui Iorga, ofițer de carieră, a intrat în Budapesta o dată cu trupele române și i-a scris numeroase scrisori de acolo tatălui său12. Acesta este unul din motivele pentru care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era, bandele lui Horthy distrug Ungaria care ar putea fi!"173. Iorga nu era îngrijorat de Austria. Îl cataloga pe Karl de Habsburg, cu încercările de restaurație ale acestuia, drept "Habsburgul degenerat, concentrîndu-și ura asupra regimului lui Horthy și a "terorii albe" instituită de acesta". Pentru Iorga, căpitanul Gömbös era "șeful rasiștilor unguri"174. Contactele lui Iorga cu ungurii se rezumau la intelectualii evrei unguri cu convingeri democrate. Putea în sfîrșit întîlni și altfel de evrei unguri, nu numai fanatici naționaliști
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
român și le cerea să se abțină de la violență. "Poporul român a absorbit creștinismul, nu l-a maimuțărit". "Zvastica nu este Crucea lui Hristos". Cu toate acestea, isteria, trăsătura marcantă a anului 1937, creștea lună după lună. "În cadrul frămîntărilor, a terorii și a căutării "eroului"", oferea Iorga un exemplu, "se află cei care încearcă să-i "educe pe eroi" sau "studenții care le dau lecții profesorilor"". Părerea lui era că universitățile românești, profane și subjugate (de nazism) la vremea aceea, ar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
corupția. Lăncierii, miliția partidului cuzist, care era alcătuită din o mie de membri, și-a sporit rîndurile în cîteva săptămîni la cîteva zeci de mii de duri înarmați. Un val scandalos și fără precedent de jaf, distrugeri turbate, șantaj și teroare a cuprins întreaga țară. Pe măsură ce excesele creșteau în intensitate, Iorga a primit o scrisoare în care era acuzat că "s-a pus în slujba unei campanii care pregătea o distrugere de proporții cosmice". A replicat prompt că "orice nedreptate și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
moartea) liderului lor idolatrizat era o acțiune legitimă. Dacă și cînd urmau să aibă prilejul să o facă, aveau să-și elimine adversarul. Iorga și familia sa primeau scrisori peste scrisori de amenințare cu moartea 67. Familia trăia clipe de teroare, dar nu și Iorga: el era nonșalant și curajos față de asemenea lucruri. La 30 noiembrie 1937, Iorga a dat un interviu mamut la Universitatea de la Paris. La sfîrșitul interviului, ziaristul francez l-a rugat să comenteze asupra anarhiei din războiul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
comunitate evreiască. Prima opțiune pentru evrei n-ar fi fost nici comunismul, nici sămănătorismul lui Iorga, întrucît ei aveau o mentalitate occidentală, capitalistă. Deocamdată, sosirea sovieticilor părea să fie o binefacere pentru majoritatea maselor disperat de sărace de evrei față de teroarea în care trăiseră pînă atunci și față de cea care avea să se dezlănțuie! Istoria joacă feste ciudate celor implicați în ea. În Europa central-răsăriteană, mulți dintre evreii persecutați, deși aveau o mentalitate profund capitalistă, optau pentru comunism nu de bunăvoie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acestea, nu s-a spus nici un cuvînt în presă despre asasinarea lui Iorga ca să nu mai vorbim de asasinarea celorlalți dar, la urma urmei, în România nu există nici un fel de "mistere", chiar dacă (uneori) totul este secret. După aceste evenimente, teroarea a năpădit inimile oamenilor (ale burgheziei). În ciuda suprimării transmiterii știrilor, tineri agitatori legionari (băieți și fete) în cămăși verzi s-au adunat într-un cortegiu zgomotos în centrul Bucureștiului și, cu inepuizabilul lor talent de a se comporta josnic, au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga". Au mai fost și alte intervenții pe lîngă Antonescu în același scop: ofițeri superiori (printre care colonelul Nicolae Dragomir) și alții. Deși o crimă făcea ca autopsia să fie obligatorie, s-a renunțat la ea. Chiar ținînd cont de teroarea atotstăpînitoare, funeraliile au fost remarcabil de dezolante. Foarte puțini au cutezat să vină să vadă cum este coborît în groapă sicriul lui Iorga, sub șfichiuirile reci ca gheața ale crivățului, vîntul care năvălește în Valahia venind din stepele Rusiei. Nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dar cînd Panaitescu (noul rector legionar al Universității din București) l-a văzut, a dat o altă dovadă că, atunci cînd era vorba de josnicii, era încă un "Pro", dînd ordin ca steagul să fie dat jos. La Academia Română, rezultatul terorii legionare a fost o tăcere lașă, cu excepția Președintelui acesteia, Constantin Rădulescu-Motru, care s-a ridicat și a spus următoarele: Nicolae Iorga nu mai este printre noi. Este tot ce putem spune în acest moment tragic pentru țara noastră. Rămîne pe seama
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ministrului învățămîntului este datat din 26 martie 1907. BARSR, Corespondența lui Nicolae Iorga (1907), vol. 63, Document 42. Scrisoarea de avertisment a profesorului Cuza ("Ai grijă, nu ieși din casă singur") trimisă lui Iorga pe 17 martie 1907, prezintă detaliat "Teroarea politicianismului". În BARSR, Corespondența lui N. Iorga,1907, vezi vol. 64-69 189 BARSR, Corespondența lui N. Iorga,1907, vezi vol. 64-69 190 Ibidem, vol. 65, Document 115 și vol. 68, Document 89 191 Scrisoare către N. Iorga, p. 623 192
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
românesc", 14 octombrie 1933 și 3 februarie 1934 106 "Arhivele de Stat București", Fond Nicolae Iorga, Dosar 4, F. 18 107 Memorii, vol. VII, pp. 85 și 94 108 "Neamul românesc", 2 ianuarie 1934. Dar Iorga își dădea seama că teroarea exercitată asupra Legiunii "nu a distrus rădăcinile răului". Vezi Istoria românilor (București, 1939), vol. X, p. 487 109 Roberts, op. cit., p. 80 și Lebedev, op. cit., p. 16 110 Memorii, vol. VII, p. 208 111 "Neamul românesc", 23 ianuarie, 31 martie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ivan Krastev, Denis Lacorne, Krzysztof Michalski, Mircea Mihăieș, Berti Musliu, Susan Neiman și David Travis pentru ospitalitatea și ajutorul acordat. Îi sunt Îndatorat lui Istvan Rév pentru neprețuita sa insistență ca - oricât de neplăcută ar fi experiența - să vizitez Casa Terorii din Budapesta. În New York, prietenii și colegii mei Richard Mitten, Katherine Fleming și Jerrold Seigel au fost generoși cu timpul și ideile lor. Dino Buturoviæ a avut bunăvoința să verifice ceea ce am scris despre complicatul imbroglio lingvistic din Iugoslavia. Le
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și a influenței economice de care beneficiau, candidații comuniști erau sistematic surclasați de reprezentanții vechilor partide: liberal, social-democrat, țărănesc sau al micilor proprietari. Prin urmare, partidele comuniste au trecut mai Întâi la strategii de presiune mascată, apoi la represiune și teroare declarată. În cursul anilor 1946 și 1947, opozanții politici au fost calomniați, amenințați, bătuți, arestați, judecați ca fasciști sau colaboraționiști și Încarcerați sau chiar Împușcați. Milițiile „populare” au contribuit la crearea unui climat de teamă și nesiguranță, pe care reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întorsătura istoriei nu este chiar atât de surprinzătoare. Mai mult, În România, Polonia sau Ungaria, Întoarcerea la politica și oamenii de stat antebelici nu reprezenta o alternativă reală la demersul comuniștilor, cel puțin până după 1949, când dimensiunile reale ale terorii sovietice s-au făcut simțite. La urma urmei, Întreba cu ipocrizie liderul comunist francez Jacques Duclos În cotidianul L’Humanité din 1 iulie 1948, nu era Uniunea Sovietică cea mai bună garanție că aceste țări nu se vor Întoarce la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
abandonat aerul revoluționar și s-a pierdut intenționat Într-o largă coaliție antifascistă. Desigur, aceasta fusese și tactica Fronturilor Populare antebelice, dar În anii ’30 Moscova reușise să controleze destul de strict partidele din străinătate - prin ajutor financiar, intervenții personale și teroare. Controlul pierdut În timpul războiului - fapt simbolizat de sfârșitul Kominternului În 1943 - nu a fost recuperat integral nici În primii ani postbelici: partidul iugoslav era singurul din Europa ajuns la putere fără sprijin sovietic, dar și partidele comuniste din Franța și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Conducătorului - acest cuplet al letonului V. Lukss din 1951 este reprezentativ: Cu fir roșu ne-am țesut În inimi Numele tău, Stalin, frate și tătuc. Despotul era preamărit cu un servilism neobizantin; pe un fond din ce În ce mai sumbru de tiranie și teroare, i se atribuiau puteri cvasimagice. Invocând naționalismul rus, În ultimii ani de război Stalin a expulzat În Siberia și Asia Centrală națiuni Întregi din zonele de graniță vestice și sud-vestice, mai ales din Caucaz: ceceni, inguși, caraci, nalkari, calmuci, tătari din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vechile metode, actualizate și adaptate circumstanțelor, ca răspuns la „titoism”. Între 1948 și 1954, lumea comunistă a cunoscut un al doilea val de arestări și procese-spectacol cu semnificație politică. Precedentul istoric al epurărilor și proceselor din acești ani era, desigur, Teroarea Sovietică din anii ’30. și atunci, principalele victime au fost comuniștii Înșiși, În scopul declarat de a curăța partidul de „trădători” și varii pericole pentru politica și persoana Secretarului General. În anii ’30, agitatorul prezumtiv era Lev Troțki - un erou
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
curăța partidul de „trădători” și varii pericole pentru politica și persoana Secretarului General. În anii ’30, agitatorul prezumtiv era Lev Troțki - un erou comunist autentic, ca și Tito, independent de Stalin și cu vederi personale despre practica și strategia comunistă. Teroarea anilor ’30 a consolidat și a ilustrat puterea discreționară a lui Stalin, iar epurările din anii postbelici serveau unui scop similar În Europa de Est. Procesele din anii ’30 de la Moscova, mai ales cel al lui Nikolai Buharin din 1938, fuseseră inovații
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]