6,548 matches
-
fost mușamalizate. Un singur ministru a stat la închisoare pentru o perioada scurtă. În urma procesului din 1893, afacerea s-a stins, dar în 1894 a debutat o nouă afacere: Afacerea Dreyfus, o afacere de spionaj. Alfred Dreyfus era predispus către trădare față de Franța, el și familia să de origine evreiască din Alsacia fiind perfect bilingvi. Familia acestuia a venit în Franța. A fost inițiat un process prin care Dreyfus a fost acuzat pe baza unor probe false degradat, scos din armata
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
a constatat că justiția poate lua decizii greșite. În 1898 a fost create Liga Drepturilor Omului. Împotriva lui Dreyfus au fost forțele de dreapta. Armata își apară onoarea și prestigiul , biserica catolică care era în mare antisemită, îl acuză de trădare fiindcă era evreu. Dreyfus era susținut doar de cei republicanii de stânga, socialiști, militanți pentru drepturile omului și francmasoni. Politică franceză se orienta tot mai mult spre socialism. În 1899, forțele de stânga au format o alianța electorală și au
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
pentru Locuințe, în Comisia pentru Munca și Bunăstare și apoi în Comisia pentru Constituție, Legi și Justiție. Avraham Levenbraun a decedat la data de 25 august 1987 în Israel. Fiul său, Râmi Livneh, a fost condamnat în primă instanță pentru trădare a Statului Israel, împreună cu alți patru militanți israelieni și pedepsit la 10 ani închisoare pentru contacte ilegale cu agenți definiți că ostili Statului Israel. Recursul lui Râmi Livneh a fost respins de Curtea Supremă în dosarul 449/73. Avraham Levenbraun
Avraham Levenbraun () [Corola-website/Science/306030_a_307359]
-
numiți în cele două principate 31 de domni din 11 familii diferite. Unii dintre ei au fost exilați sau executați. Lupta pentru domnie era așa de încrâncenată, încât a provocat asasinate între membrii aceleiași familii. Când, datorită numeroaselor cazuri de trădări ale principilor, familiile din rândul cărora erau aleși domnitorii au devenit din ce în ce mai puține. Mai mulți domnitori au ocupat pe rând tronul în cele două principate. În timp ce domnul de la București plătea mită pentru a evita mutarea sa la Iași, domnul Moldovei
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
război erau mai blânde decât cele sovietice și, lucrând în afara lor, au văzut nivelul de trai al oamenilor de rând. Acești oameni nu puteau fi lăsați în libertate, pentru a nu răspândi populației această informație. De aceea erau condamnați pentru trădare: soldatul sovietic nu se putea preda, el trebuia să folosească ultimul glonț pentru a se sinucide. În toate lagărele, condițiile prizonierilor erau mizerabile: foamete, muncă grea, boli, lipsă de medicamente, regim aspru, pedeapsă cu carcere. Unii deținuți beau săpun ca să
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
din imperiul austro-ungar cereau ca românilor să li se acorde drepturi egale cu cele ale maghiarilor și solicitau încetarea persecuțiilor și a politicii de maghiarizare și deznaționalizare a românilor. Memorandumul a fost ignorat, iar liderii mișcării au fost întemnițați pentru „trădare de țară”. Simulacrul de proces intentat lor a făcut vâlvă în Europa acelor ani. Basarabia a fost anexată de Imperiul Rus în 1812 după Tratatul de la București. A urmat o scurtă perioadă de autonomie desființată în 1828, după care presa
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
independența simultan câștigată în 1878, datorată în parte și acțiunilor militare române la Plevna și Grivița, până în 1913 (la care trebuie adăugat că Țara Românească, apoi România îi susținuseră pe "comitagiii" bulgari încă din 1821). Resimțită de bulgari ca o „trădare” a acestei prietenii, ofensiva militară română împotriva Bulgariei în 1913 și consecința sa : anexarea Cadrilaterului de către România, au stârnit în Bulgaria un val de indignare și de antiromânism virulent, care a dus la măcelul prizonierilor români din Bătălia de la Turtucaia
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
frații Macedonski erau bogați, după cum declară: s-au ocupat „la moșii, cu agricultura, creșterea vitelor, creșterea viței de vie și cu negoțul, până la răscoala populară din 1821, ianuarie 17“. I se impută, totuși, lui Dimitrie Macedonski (fără dovezi concrete) predarea/ trădarea Vladimirescului în mâinile eteriștilor. Urmăriți de turci, Dimitrie Macedonski și Hagi Prodan, cu arnăuții, împreună cu eteriștii lui Alexandru Ipsilanti, sunt înfrânți la Drăgășani (7 iunie 1821). Retrași la Tismana, căzuți în mâinile pandurilor, salvați de Pavel Macedonski, trec în Transilvania
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
din pedeapsă a ispășit-o în detenție între anii 1931-1935. A fost înlăturat de la conducerea PCR la 4 aprilie 1944 (în timpul pregătirilor clandestine în vederea unei revolte antihitleriste și antiantonesciene). A fost arestat la 9 iunie 1945. A fost acuzat de trădare (colaboraționism cu Siguranța în anii războiului) de trei membri ai secretariatului PCdR - Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi și Gavrilă Birtaș (secretar de partid al regiunii Oradea). Foriș a fost ucis în 1946 cu lovituri de rangă aplicate de Gheorghe Pintilie (Pantiușa
Ștefan Foriș () [Corola-website/Science/306158_a_307487]
-
ale partidelor respective. În iulie 1963, mai mulți șefi politici au fost arestați, printre ei numărându-se și Nelson Mandela. La procesul din Rivonia din iunie 1964, Mandela și alți șapte politicieni au fost condamnați la închisoare pe viață pentru trădare. Declarația lui Mandela la un proces a devenit faimoasă: "„Am luptat cu dominația albilor și cu dominația negrilor. Am dorit o democrație ideală și o societate liberă în care toate persoanele să trăiască în armonie și cu egalitate de șanse
Apartheid () [Corola-website/Science/306153_a_307482]
-
unei reușite, ar fi condus la respingerea peste Dunăre a grupării lui Mackensen și întoarcerea flancului grupării conduse de von Falkenhayn. Planul a reușit în faza inițială, forțele româno-ruse reușind să surprindă inamicul. Ulterior însă, în urma unei serii de circumstanțe („trădarea” generalului Culcer, lipsa de implicare a unităților ruse, capturarea de către germani a planurilor de campanie), forțele germano-bulgaro-turce au reușit să restabilească situația și, beneficiind de superioritatea numerică, să forțeze forțele române să se retragă. Ca urmare, la 6 decembrie 1916
Bătălia pentru București () [Corola-website/Science/306170_a_307499]
-
care au fugit în Austria, ar fi restaurați, în timp ce controlul papal al misiunilor diplomatice vor fi reluate. Pentru ca Napoleon nu a îndeplinit condițiile acordului său cu Piemontul, el nu ar câștiga Savonia și Nisa. Sardinienii s-au revoltat la această trădare de către aliatul lor. Cavour a cerut ca războiul să fie transportat la indiferent și și-a dat demisia atunci când Victor Emmanuel stabilit că consimțământul a fost singura opțiune realistă. A fost formalizat în Tratatul de la Zürich, în noiembrie. Trupele piemonteze
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
Procuraturii Generale pentru acțiune contra clasei muncitoare (art. 193 CP), desfășurată „în timpul burgheziei”. Pentru acest fapt a fost condamnat de către Tribunalul Regiunii a II-a Militare, prin hotărârea nr. 9/1957, la 12 ani temniță grea, fiind încadrat la înaltă trădare. Ca deținut politic a trecut prin penitenciarele Craiova, Jilava, Gherla, Pitești, Dej, Sighet, Văcărești și a murit în detenție, în penitenciarul Râmnicu-Sărat, la 13 februarie 1960. A nu se confunda cu inginerul Mihail H. Romniceanu (1852 - 1915), care a proiectat
Mihail Romniceanu () [Corola-website/Science/306217_a_307546]
-
rușilor, sunt blocate la intervenția lui Ion Antonescu. Devine ministru de externe și al instrucțiunii publice în cadrul așa-zisului Guvern Național Român de la Viena, format de legionarii refugiați din România (decembrie 1944 - mai 1945) În cadrul așa-zisului proces al "Marii Trădări Naționale" din 6-17 mai 1946, Mihail Sturdza a fost condamnat la moarte în contumacie. După război, se refugiază în America Latină, apoi în Spania, menținând permanent legătura cu Horia Sima și alte căpetenii legionare. În anii următori, M. Sturdza participă activ
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
Bucureștiului la Axă a fost doar o "chestiune de formă", astfel că în momentul declanșării războiului cu Uniunea Sovietică, România și Germania nu au avut o legătură contractuală precisă. Va fi unul din principalele capete de acuzare în procesul "Marii Trădări Naționale". Atunci când a început campania în Est, Japonia nefiind legată prin Pactul Tripartit așa cum în mod corect prevăzuse Mihail Sturdza, s-a abținut să atace Uniunea Sovietică în Extremul Orient. În schimb, atunci când Japonia a atacat Statele Unite, în Decembrie 1941
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
se reîntoarcă în München. La întoarcere reușește să treacă de blocurile de control, fiind găzduit de câțiva prieteni, printre care și Lilo. Pe 22 februarie primii trei membri au fost executați cu ghilotina, întrucât au fost „găsiți vinovați de înaltă trădare”. Două zile mai târziu a fost publicată o fotografie a lui Alexander (care fusese turnat de cerșetorul Alois Pitzinger, căruia îi făcuse portretrul); fotografia era însoțită de un text prin care se oferea recompensa de 1000 de mărci celui care
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
el a comandat reprimarea revoluției române din decembrie 1989. Conform stenogramei ședinței Comitetului Politic Executiv (CPEx) al PCR din după-amiază zilei de 17 decembrie, Nicolae Ceaușescu i-a acuzat pe Vasile Milea, pe Tudor Postelnicu și pe Iulian Vlad de trădare, lașitate și nerespectarea ordinelor. Ce au făcut ofițerii tăi, Milea, de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras? La picioare trebuia să tragă."" Generalul Milea a răspuns: ""Nu le-am dat muniții."" Ceaușescu a replicat violent: Consider că ați
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
macedonene, atacă, în mod spontan și fără ca atacul să fie prevăzut în planul tatălui său, pecetluind astfel soarta războiului. În urma acestui război Filip cucerește Grecia, tratând Atena și Sparta cu blândețe, însă pedepsește Teba ca urmare a actului ei de trădare. Deși plănuise un atac împotriva lui Darius, pentru răzbunarea Greciei, în consiliul de la Corint, consiliu la care participă toate cetățile grecești, Filip nu își va mai putea realiza planurile deoarece este asasinat în 336 î.Hr., lăsând astfel tronul și ambițiile
Hegemonia Macedoniei () [Corola-website/Science/304846_a_306175]
-
Brussilov, în interesul populației bucovinene, lipsită de alimentele de bază și de posibilitatea de a se aproviziona și mereu amenințată cu deportări și cu rechiziții ale bunurilor. În anul 1917, Iancu Flondor a fost acuzat de către guvernul austriac de înaltă trădare și a scăpat cu viață numai datorită intervenției parlamentarilor români din Viena. Între primăvara și vara 1918 a fost primar la Storojineț. În toamna anului 1918, revine în fruntea mișcării de eliberare națională a românilor din Bucovina și cere guvernatorului
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
unei reușite, ar fi condus la respingerea peste Dunăre a grupării lui Mackensen și întoarcerea flancului grupării conduse de von Falkenhayn. Planul a reușit în faza inițială, forțele româno-ruse reușind să surprindă inamicul. Ulterior însă, în urma unei serii de circumstanțe („trădarea” generalului Socec, lipsa de implicare a unităților ruse, capturarea de către germani a planurilor de campanie), forțele germano-bulgaro-turce au reușit să restabilească situația și, beneficiind de superioritatea numerică, să forțeze trupele române să se retragă. Ca urmare, la 6 decembrie 1916
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
pe Alteța Sa Regală Principele Carol - Moștenitorul tronului și membri pe domnii: Ion I. Nistor-Ministrul Bucovinei, Generalul Ludovic Mircescu-Comandantul Diviziei a 8-a și primarul orașului Cernăuți - Nicolae Gh. Flondor. De multe ori, au fost situații bizare, când neatenția a devenit trădare. Un astfel de caz s-a petrecut în anul 1920, când se refugiase la Hotin, venind din Galiția, o distinsă doamnă, însoțită de două fiice, frumoase și seducătoare. Stabilte la Cernăuți, una din tinere s-a căsătorit cu un consul
Ludovic Mircescu () [Corola-website/Science/304869_a_306198]
-
ministrului Nagy. se bazează pe concluziile raportului întocmit de Comisia specială de la Cotroceni . Procurorii Parchetului au solicitat la 27 aprilie 2007 începerea urmăririi penale față de Zsolt Nagy, acuzat de sprijinire a unui grup infracțional organizat cu caracter transnațional și de trădare prin transmitere de secrete de stat. De asemenea, ministrul Nagy a fost acuzat că împreună cu ministrul justiției, Tudor Chiuariu, a elaborat și semnat HG 377/2007, respectiv notele de fundamentare emise de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și de Ministerul
Zsolt Nagy () [Corola-website/Science/304859_a_306188]
-
data de 11 iunie 2007, Zsolt Nagy a fost suspendat din funcția de ministru, fiind anchetat în dosarul privatizărilor strategice și acuzat de sprijinire a unui grup infracțional organizat, cu caracter transnațional (grup condus de spionul bulgar Stamen Stancev), și trădare prin transmitere de secrete . Ministrul a declarat că decizia președintelui a fost luată „după momentul referendumului, când UDMR a anunțat că nu va sprijini moțiunea de cenzură, deci că nu se poate realiza obiectivul de dărâmare a guvernului cu sprijinul
Zsolt Nagy () [Corola-website/Science/304859_a_306188]
-
Iosif Iacobici, fost ministru de război, și a consemnat retragerea recursurilor în anulare declarate în favoarea membrilor lotului Antonescu, condamnați la pedepse între doi și zece ani de temniță grea sub acuzațiile: crime de război, subordonarea economiei naționale fascismului și înaltă trădare.
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
(sau trădarea Occidentului) este un termen popular folosit în câteva națiuni din Europa Centrală - Polonia, Republica Cehă, Slovacia, România și statele baltice - care se referă la politica externă a câtorva state occidentale în perioada dintre momentul semnării Tratatului de la Versailles din 1919
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]