6,447 matches
-
de integranți. Privind imigrația în Mexic, principalele comunități străine cu puternică prezență în teritoriul național de mulți ani se întălnesc comunitățile de americani, spanioli, germani, italieni, cubanezi, francezi, chinezi, ruși, libanezi, evrei, rromi, japonezi, peruani, coreeni, filipinezi, greci, irlandezi, austrieci, unguri, polonezi, belgieni, portoricani, sirieni și turci. Dintre comunitățile străine recent apărute pe teritoriul Mexicului se disting comunitățile provenite din Argentina, Columbia, Guatemala, Honduras, Salvador, Canada, Uruguay, Ecuador, Costa Rica, Bolivia, Brazilia, Nicaragua, Panama, Venezuela, Republica Dominicană, Chile, Haiti, Paraguay, Elveția, Olanda și
Demografia Mexicului () [Corola-website/Science/319486_a_320815]
-
și România au fost aliați ai Germaniei naziste - noua rută a dobândit o importanță majoră pentru economia de război germană; pe aceasta a fost transportat în special petrolul românesc către Germania. a fost distrusă în timpul războiului de sabotorii germani și unguri după ce România a întors armele împotriva fasciștilor. Ea a fost reconstruită de români, după ce nord-vestul Transilvaniei a revenit României prin Tratatul de la Paris. Secțiunea de la Deda spre Sărățel a fost parte a unei legături feroviare importante între sud-estul și nord-vestul
Calea ferată Deda–Sărățel () [Corola-website/Science/319882_a_321211]
-
întregii zone de ocupație. Astfel, despre situația românilor din Banat sub administrație sârbească, maiorul Alexandru Dumitrescu raporta Marelui Cartier General Român la 11 decembrie 1918: „În Banat se duce acum o luptă îndârjită asemănătoare cu aceea pe care o duceau ungurii înainte contra românilor. Zilnic se fac internări și arestări de români din diferite localități din Banat și actualmente Aradul are un mare număr de români din Banat refugiați de frica persecuției autorităților militare sârbe.” Între timp în Banat a sosit
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
a Comisiei (Cluj Napoca, 24-26 martie 2014) și până la prezenta Sesiune, valorile debitelor nu au scăzut sub valorile debitelor limită (prag) stabilite în anexa Regulamentului, nefiind necesar să se aplice măsurile stabilite în Regulament. ● Schimbul de experiență între experții români și unguri implicați în elaborarea prognozelor hidrologice a continuat în cadrul unei întâlniri care a avut loc la București, în perioada 15-17 septembrie 2014. Experții Părților propun continuarea schimbului de experiență în cadrul unei întâlniri ce se va desfășura la Budapesta, în perioada septembrie-octombrie
PROTOCOL din 30 aprilie 2015 Protocolul Sesiunii a XXVI-a a Comisiei hidrotehnice româno-ungare, semnat la Nyiregyhaza la 30 aprilie 2015, pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270421_a_271750]
-
se examineze îndeplinirea sarcinilor cuprinse în "Regulamentul de colaborare între organele hidrotehnice teritoriale în cazul scurgerii apelor mici (extraordinare) pe râurile din subunitățile hidrografice care formează sau traversează frontiera româno-ungară". ● Să se continue schimbul de experiență între experții români și unguri implicați în elaborarea prognozelor hidrologice. ● Să se analizeze includerea în fluxul informațional existent între Părți a datelor din proiectul DESWAT pentru stațiile din anexa 4 a a "Regulamentului privind transmiterea reciprocă a datelor și informațiilor meteorologice și hidrologice între România
PROTOCOL din 30 aprilie 2015 Protocolul Sesiunii a XXVI-a a Comisiei hidrotehnice româno-ungare, semnat la Nyiregyhaza la 30 aprilie 2015, pentru aplicarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor de frontieră, semnat la Budapesta la 15 septembrie 2003*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270421_a_271750]
-
finalul Primului Război Mondial: "Pressburg" (germană, chiar și astăzi alternativa oficială) și "Pozsony" (maghiară). Prima atestare documentară a localității (sub numele de "Brezalauspurc", „cetatea lui Brezalau”) este făcută de Analele de la Salzburg, în care sunt descrise Bătăliile de la Pojon, între bavarezi și unguri, duse în afara zidurilor Castelului Bratislava, în 907. Castelul și-a primit probabil numele de la Predslav, al treilea fiu al regelui Svätopluk I, sau poate de la nobilul local Braslav. Acest nume vechi reapare sub forma "Braslava" sau "Preslava", pe monezi emise
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
se stabilesc aici triburi ale slavilor, ce se vor amesteca cu populația autohtonă(romani, iliri, celți). În secolul VII se constituie Marele Ducat al Karantaniei (Karinthiei), dependent de Bavaria (circa 750), apoi de Regatul Francilor (circa 788), temporar supus de unguri (907-955). Ducatul slav al Carantaniei, primul stat proto-sloven și primul stat slav stabil, s-a format în secolul al 7-lea. În 745, Carantania și-a pierdut independența în fața Imperiului franc. Numeroși slavi s-au convertit la creștinism. Manuscrisele Freising
Slovenia () [Corola-website/Science/297267_a_298596]
-
carolingian dă din nou posibilitatea prinților bavarezi să devină independenți, procesul fiind grăbit de atacurile ungare începând cu anul 862. Principele Bavariei, "markgraf"-ul (margraf, marchiz) Luitpold von Bayern, cade în Bătălia de la Pressburg (907), fiind învins în lupta cu ungurii.Urmează pe tron fiul lui, Arnulf I. După victoria decisivă în alianță cu monarhul saxon Otto I cel Mare împotriva ungurilor la Lechfeld, lângă Augsburg (fostul municipiu "Augusta vindelicorum"), de la 10 august 955, urmează un val de colonizare bavareză spre
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
Bavariei, "markgraf"-ul (margraf, marchiz) Luitpold von Bayern, cade în Bătălia de la Pressburg (907), fiind învins în lupta cu ungurii.Urmează pe tron fiul lui, Arnulf I. După victoria decisivă în alianță cu monarhul saxon Otto I cel Mare împotriva ungurilor la Lechfeld, lângă Augsburg (fostul municipiu "Augusta vindelicorum"), de la 10 august 955, urmează un val de colonizare bavareză spre est cu obținerea unor teritorii ce aparțin astăzi părții vestice a Austriei, Istria și Craina. Conflictele cu împărații germani ottoni (dinastia
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
au fost de partea împăratului austriac, deoarece scopul lor era separarea de partea ungară a monarhiei austriece, dar nu și-au putut îndeplini obiectivul. În timpul Dualismului Austro-Ungar (1867-1918), slovacii au avut de suferit de pe urma politicii dure de maghiarizare a guvernului ungur. După invadarea Cehiei, Hitler l-a invitat pe monseniorul Jozef Tiso la Berlin, pentru a-l îndemna să proclame independența Slovaciei. Tiso a refuzat să ia decizia proclamării independenței fără a consulta dietă. Hitler a fost de acord că problema
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
de populații romanice din Balcani înspre teritoriile nord-dunărene românești ; singurele migrații atestate de surse sunt strămutarea unor populații romanice din nord-vestul peninsulei balcanice (deci din Panonia de sud) înspre est, din ordinul dat de un han avar (așadar, înainte de venirea ungurilor în Panonia) și un schimb de populație din anul 976 între Imperiul Bizantin și regatul cehoslovac al Moraviei Mari, relatat de cronicarul bizantin Ioan Skylitzes : alungați de împăratul Vasile al II-lea căruia i se opuseseră, ""Vlahii"" din valea Margăi
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
-o evreii din Crimeea, ale căror comunități au luat ființă în peninsulă după revolta lui Bar-Kohba din anii 132-135 d.Hr. În cursul secolului al IX-lea Hazaria cuprindea în interiorul hotarelor sale diverse popoare, printre care se numărau și triburile ungurilor. Relațiile dintre cele două popoare nu au fost totdeauna optime, hanul hazar văzându-se silit uneori să recurgă la ajutorul bizantinilor, cum a fost probabil cazul în 838, pentru a respinge atacurile ungurilor. Durata apartenenței ungurilor la hanatul hazar este
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
popoare, printre care se numărau și triburile ungurilor. Relațiile dintre cele două popoare nu au fost totdeauna optime, hanul hazar văzându-se silit uneori să recurgă la ajutorul bizantinilor, cum a fost probabil cazul în 838, pentru a respinge atacurile ungurilor. Durata apartenenței ungurilor la hanatul hazar este controversată, aprecierile oscilând între câțiva ani și câteva secole. Influența hazară asupra ungurilor trebuie să fi fost însă majoră, din moment ce inițiativa numirii lui Árpád la conducerea uniunii de triburi maghiare se datorează hazarilor
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
se numărau și triburile ungurilor. Relațiile dintre cele două popoare nu au fost totdeauna optime, hanul hazar văzându-se silit uneori să recurgă la ajutorul bizantinilor, cum a fost probabil cazul în 838, pentru a respinge atacurile ungurilor. Durata apartenenței ungurilor la hanatul hazar este controversată, aprecierile oscilând între câțiva ani și câteva secole. Influența hazară asupra ungurilor trebuie să fi fost însă majoră, din moment ce inițiativa numirii lui Árpád la conducerea uniunii de triburi maghiare se datorează hazarilor. În urma unei revolte
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
văzându-se silit uneori să recurgă la ajutorul bizantinilor, cum a fost probabil cazul în 838, pentru a respinge atacurile ungurilor. Durata apartenenței ungurilor la hanatul hazar este controversată, aprecierile oscilând între câțiva ani și câteva secole. Influența hazară asupra ungurilor trebuie să fi fost însă majoră, din moment ce inițiativa numirii lui Árpád la conducerea uniunii de triburi maghiare se datorează hazarilor. În urma unei revolte eșuate împotriva hanului, trei triburi hazare, cunoscute sub denumirea de kavari (în cronici „cowar”-i), li s-
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
fi fost însă majoră, din moment ce inițiativa numirii lui Árpád la conducerea uniunii de triburi maghiare se datorează hazarilor. În urma unei revolte eșuate împotriva hanului, trei triburi hazare, cunoscute sub denumirea de kavari (în cronici „cowar”-i), li s-au alăturat ungurilor. Atacați de pecenegi, ungurii, împreună cu cele trei triburi hazare, abandonează în anul 896 regiunea numită „Atelkuzu” (Etelkuz sau Etelköz), din nord-vestul Mării Negre, traversează regiunea galițiană-ucraineană a Munților Carpați și se stabilesc în Pannonia și Câmpia Pannonică. Izvoarele istorice ulterioare amintesc
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
din moment ce inițiativa numirii lui Árpád la conducerea uniunii de triburi maghiare se datorează hazarilor. În urma unei revolte eșuate împotriva hanului, trei triburi hazare, cunoscute sub denumirea de kavari (în cronici „cowar”-i), li s-au alăturat ungurilor. Atacați de pecenegi, ungurii, împreună cu cele trei triburi hazare, abandonează în anul 896 regiunea numită „Atelkuzu” (Etelkuz sau Etelköz), din nord-vestul Mării Negre, traversează regiunea galițiană-ucraineană a Munților Carpați și se stabilesc în Pannonia și Câmpia Pannonică. Izvoarele istorice ulterioare amintesc că la „descălecatul” lor
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
abandonează în anul 896 regiunea numită „Atelkuzu” (Etelkuz sau Etelköz), din nord-vestul Mării Negre, traversează regiunea galițiană-ucraineană a Munților Carpați și se stabilesc în Pannonia și Câmpia Pannonică. Izvoarele istorice ulterioare amintesc că la „descălecatul” lor în Crișana, Banat și Transilvania, ungurii au avut un conflict cu ducele Menumorut din Bihor și că în populația locală exista un grup etnic „cozar”. Cronicarul Anonymus, notar al regelui Béla, notează în „Gesta Hungarorum”: "„...et terram illam habitarent gentes, qui dicuntur Cozar”"). Acei "cozari" erau
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
în împrejurimi. Este și unul din centrele culturale ale aromânilor. În anii 1941-1944, Aminciul a fost centrul „Principatului de la Pind și Meglen, Voivodie a Machedoniei”, un așa-zis „stat” autoproclamat de Alcibiade Diamandis sub ocupația italiană și „moștenit” de baronul ungur de origine aromână Gyula Cseszneky când italienii au lăsat locul ocupanților germani. Populația locală nu a susținut această inițiativă, cum nu a susținut nici proiectul liderului comunist Dimitri Vlahov de a întemeia aici o „regiune autonomă aromânească” după modelul sovietic
Mețovo () [Corola-website/Science/297367_a_298696]
-
în veacul trecut prin Muntenia) și ținutul Făgărașului, sudul Moldovei până la Bârlad și Bacău, sudul Basarabiei, Dobrogea, ținutul Hațegului și o parte din Temișana. Numai o asemenea întindere explică faptele mari ale muntenilor și rezistența contra atâtor dușmani puternici: sârbi, unguri, turci. Creșterea s-a făcut treptat. La început sâmburele coloniei romane cuprindea: Oltenia, Hațegul și partea orientală a Temișanei, alcătuind Banatul Severinului. În secolul XII s-a întins pe malul Dunării până la Chilia și în al XIII-lea și-a
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
pe malul Răutului, în preajma satelor Butuceni și Trebujeni din raionul Orhei, la 20 km de centrul raional, Orhei. Este un monument care a cunoscut diverse culturi arheologice, pe aici au trecut diferite popoare migratoare: bastarnii, sarmații, goții, hunii, avarii, slavii, ungurii s.a. În perioada medievală (sec. IX-XIII) aici se înființează schituri săpate în stânca. La începutul secolului al XIV-lea aici se află așa-numitul Șehr al-Djedid - „Orașul Nou” al Hoardei de Aur. Până astăzi s-au păstrat fundamentele moscheii, mihrabului
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
anume Csángó András. - anul 1556: la Moacșa, județul Covasna este amintit un anume Michael csángó (scris cu litere mici) - anul 1772: preotul Péter Zöld redactează o petiție în numele comunității ecleziastice din Nicorești, în care cei din Nicorești se plâng împotriva ungurilor din Lonka, numiți ceangăi ("csango dictis") ""Péter Zöld nu a creat artificial un etnonim, cum afirmă Anton Coșa. Preotul secui a transpus în scris o realitate pe care a constatat-o personal. La fel cum a făcut peste șase decenii
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
a dus la apariția a zeci de sate situate în bazinul mijlociu al Siretului cu accent pe Bacău, Neamț și lași. Această plecare în pribegie apare abia după ce în câteva rânduri românii din Ardeal, scoși în afara celor trei națiuni medievale (unguri, sași și secui), s-au ridicat cerându-și drepturile, la Bobâlna (1437), în 1514 sub Gheorghe Doja și în 1784 cu Horea, Cloșca și Crișan. Adânciți în grozăviile legilor Tripartitului Werboczi românii erau la 1764 potrivit geografului austriac Hacquet “"surghiuniți
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
Gheorghe Doja și în 1784 cu Horea, Cloșca și Crișan. Adânciți în grozăviile legilor Tripartitului Werboczi românii erau la 1764 potrivit geografului austriac Hacquet “"surghiuniți de celelalte neamuri din Principat pe pământurile cele mai pustii și părăsite... fiecare sas sau ungur putând lua în stăpânire aceste locuri ... gonindu-l pe acesta (românul) în munți cu toată familia sa, unde nu găsește decât stânci, sau chiar silindu-l să iasă din țară"”. Referitor la denumirea de “unguri” cu care moldovenii ortodocși îi
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
și părăsite... fiecare sas sau ungur putând lua în stăpânire aceste locuri ... gonindu-l pe acesta (românul) în munți cu toată familia sa, unde nu găsește decât stânci, sau chiar silindu-l să iasă din țară"”. Referitor la denumirea de “unguri” cu care moldovenii ortodocși îi numeau pe românii transilvăneni, aceasta se datora, potrivit episcopului de Bacău, Stanislau Jezierski la 1763, faptului că erau catolici și veneau din Țara Ungurească (Transilvania), pe care o părăseau din cauza deposedărilor de pământ, restrângerii drepturilor
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]