6,525 matches
-
fanii ăia fanatici. Noroc că venise și ponpierii și a dat drumu la tulumbele alea cu apă de ia ținut mai încolo. Era unu care sa crezut mare dăștept. Cică era critic de literar sau ceva așa. Sa trezit că urla de nebun că io sânt alfabet sau așa ceva că nam priceput. Avea un megafon din ăla cu baterie și țipa că cică io sînt un excroc care iam păcălit pă toți cu cartea asta și că io nici măcar nu știu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
persoane, îmbrățișate strâns. Îmi iau prietena în brațe și, timp de zece secunde, călătorim spre cer. Apoi ușile se deschid și coborâm cu picioarele pe pământ. Holul e populat de o faună petrecăreață plină de specii rare. Niște boxe mari urlă ceva. Cred că e muzică, dar nu bag mâna-n foc. Un tip cu ochelari în formă de halbe de bere vine spre mine. Ce faci, băăă? Îl întreb de unde ne știm. ăăă, de pe la Răzvan. Îi spun că fac bine
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
instalația periculoasă. Vag, aud un ’vă-n gură de bicicliști. Merg mai departe. Ies pe un carosabil cu două sensuri de mers și respir mai în voie. Ajung la roata mare. E plină de oameni. Se-nvârte destul de repede. Oamenii urlă în gura mare. Trec de roata mare, fac stânga, oamenii se împuținează. Case de țară, pe stânga și pe dreapta. La fiecare poartă, un carton mare pe care scrie AICI CAZARE. Pedalez în voie. Încetinesc în dreptul unor limitatoare de viteză
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
în retragere. Scuze, scuze. Ferdinand se așază și mută cheița jos de tot, încorporând toate greutățile aparatului. Se încordează în încercarea de a urni povara. Nu reușește. Se strâmbă sinistru și se face roșu ca steagul Republicii Populare Chineze, apoi urlă ca o creatură din Alien 3. Grămada de fiare nu se clintește. Renunță și se ridică de pe băncuță, plin de nervi. Lovește cu pumnul în scheletul aparatului, care vibrează din toate încheieturile, dar se ține tare. Oliver se îndepărtează din
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
în sala de așteptare. O oră jumate. Nutriționista lu pește prăjit. De unde puii mei ai mai găsit-o și pe-asta. Puii mei. O femeie care zice puii mei. Trag concluzia că o femeie n-are penis, ci pui. Ea urlă mai departe. Măcar dacă aveam niște sudocu la mine, dar eu de unde puii mei să știu c-o s-aștept ca vaca? Aha, deci ea e vaca cu pui. Și când se sinchisește proasta asta să mă primească în cabinet nici măcar
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
zgomot de fier pe fier ruginit.) Păi, bă, boule, io te-njur de mă-ta și tu ce faci? Adică mă iei la mișto sau adică cum? Băă, te-am înjurat băă, îmi bag picioarele-n morții tăi, băă. (Deja urlă.) Da, știu, o adunătură de nenorociți. Bine le faci. Asta merită, să știi, Cornele. Pot să ți spun Cornel? (Liniște. E blocat de-a binelea.) Să nu-mi spui că am ghicit. Te cheamă Cornel? Mamă, ce bun sunt la
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
o clipă, tot grupul revine în poziția de zâmbet. Chelnerița xeroxează poza inițială, apoi toată lumea se întoarce la mestecat. În stânga mea, cuplul de îndrăgostiți care se urăsc se pregătește de plecare. Cocktailul a rămas pe masă, neatins. Bebeloiul începe să urle, cu furie. În fața mea, la o masă liberă, apare un bărbat care seamănă izbitor cu Nick Nolte. Doar în partea de sus. La fizionomie. Pieptul și brațele se încadrează și ele în parametri normali. De la talie în jos imaginea se
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
secunde ne uităm unul la altul, fără expresie. Apoi capitulez și schițez o umbră de zâmbet. Ochii lui Nick Nolte se luminează. Îmi zâmbește cald și face un gest scurt, cu mâna, ca și cum mi-ar spune poftă bună. Enjoy. Bebeloiul urlă ca din gură din șarpe. Fără întrerupere. Tatăl lui îl ia în brațe. Bebeloiul continuă să urle, la doi centimetri de ceafa mea. Stau o clipă în cumpănă, apoi mă uit spre Nick Nolte, care pare amuzat de situație. Îl
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
lui Nick Nolte se luminează. Îmi zâmbește cald și face un gest scurt, cu mâna, ca și cum mi-ar spune poftă bună. Enjoy. Bebeloiul urlă ca din gură din șarpe. Fără întrerupere. Tatăl lui îl ia în brațe. Bebeloiul continuă să urle, la doi centimetri de ceafa mea. Stau o clipă în cumpănă, apoi mă uit spre Nick Nolte, care pare amuzat de situație. Îl întreb dacă pot să stau la masă cu el. Am ridicat puțin vocea, ca să acopăr răcnetele bebeloiului
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
am șoptit ceva la ureche, am primit mingea de la un fundaș de-al nostru, am prins-o în mâini și imediat am aruncat-o în plasă. Când s-a aprins lumina, mingea zăcea în poarta adversă, toți spectatorii, absolut toți, urlau ca lupii în codru de bucurie că înscrisesem al douăzeci și doilea gol. Fotbaliștii de la Cioara Doicești se adunaseră grămadă în jurul arbitrului de centru protestând. Nea Fluieraș nu era altul decât fratele lui taică-meu, un fotbalist de mâna întâia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ce vrei cu mine!" Cred că am intervenit în cel mai bun moment psihologic, pentru că a făcut un act III și un act IV ca în tinerețe. Ieșeau scântei din ochii lui de cărbune. Am mâncat amândoi jăratic! La sfârșit urla toată sala: Pippo, sei il più grande del mondo! Avea 48 de ani. În America, odată, n-a putut Domingo să facă niște spectacole de Povestirile lui Hoffmann și l-au chemat pe John Alexander. Era... pe la pensie. O tăcere
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Werther, Favorita, Povestirile lui Hoffmann. Nu avea, poate, frumusețea de voce a celorlalți, dar era, cum se spune, a league of its own. — Deci două ore înainte de spectacol... — ...în care nu prea fac vocalize. Am colegi care, până în cepe spectacolul, urlă de le rămâne vocea în vocalize. Apoi mai cântă și rolul de vreo două trei ori. Eu cred că e numai pe bază nervoasă. — știți cine făcea așa... — știu pe mai mulți, dar nu îi spun! — Ei, pe unii tot
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
am scuipat pe țară sau pe vreun om din ea, chiar și dintre cei care meritau numai asta! Nu am vorbit niciodată decât de meseria mea, și au încercat mulți să mă ducă în alte zone... Singurul moment când am urlat de nu mai aveam corzi a fost la Revoluție. — Unde erați? — La München. știam înainte de cei din țară despre ce o să se întâmple, pentru că Europa Liberă era la doi pași de noi. Pe mine m-au sunat ei, m-a
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
spus să îmi pun ulei de măsline în nas. Cred că, dacă ar fi fost cineva cu mine, l-aș fi strâns de gât! Așa de tare ustură! Zici că uleiul de măsline e ca un balsam... Da’ de unde! Am urlat, am plâns, m-am dat cu capul de pereți, dar a meritat chinul! — și totuși, Wagner a fost total accidental în cariera Dvs. — Voiam să îmi păstrez vocea proaspătă... — Deși ați cântat Venus la București, lumea își mai aduce aminte
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
am înțeles de ce, până la urmă, ei fac cele mai bune spectacole. — Culoarea în care vă simțiți bine? — Îmi plac pastelurile mult, dar să știi că preferințele se schimbă odată cu vârsta. Pe vremuri, dacă mă puneai într-o bluză roz pal, urlam. Acum, mi se luminează fața. — Calitatea pe care o apreciați în primul rând la un om? — Sinceritatea și bunătatea. — Cuvântul pe care v-ar fi plăcut să-l inventați? — Doamne, ai să râzi, dar am inventat multe cuvinte, mai ales
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cunoșteau foarte bine. Acestea sunt calitățile noastre și nu ne dezmintem miciodată, nici acum. Foarte mulți indivizi, care nu făcuseră nimic pentru societatea noastră sau făcuseră lucruri ilegale și pentru care au fost trași la răspundere, au ieșit în față urlând și bravând în dreapta și-n stânga să impresioneze spectatorii, sau telespectatorii cu faptele lor de delincvenți, ba cei mai curajoși țineau să-și scoată în evidență patimile trăite în perioada comunistă, cu stigmatul lor de deținut politic, deși comiseseră fapte
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
odioasa securitate" ignorându-se adevărul și realitatea, cu toate că se cunoaște de către toți cei competenți, dar fiecare tace să nu-și piardă scaunul comod și funcția onorabilă! Românul însă rabdă și tace. Ba acuma nu mai tace, iese în stradă și urlă!; cerșesc, unii motivați, alții din lipsă de ocupație,altii în speranța că poate vor mai primi ceva, alții luați de valul protestelor, dar toți trăgând speranță de mai bine, cu gândul la vechea zicalănu știu dacă-i românească: „Speranța moare
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
dacă nu știe să salute. După câteva replici, cei doi sunt pe punctul de a ajunge la o altercație, însă englezul, vizibil aflat sub influența alcoolului, își strigă subalternii, care pun mâna pe Vizanty și îl dezarmează. "Englezul continua să urle și ca urmare, un jeep, ieșind din același hangar, sosi în viteză. Astfel am fost îmbarcat, încadrat de gradele inferioare, căpitanul luând loc lângă șofer și mașina pornind în viteză către o destinație și scop necunoscute, cel puțin, pentru mine
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
rând, s-au repezit la revolver (care făcea parte din uniforma mea), pentru că revolverul (un Bereta 7.65) era cu tocul fixat de centura cu diagonală pe care o purtam regulamentar. Mi-au desfăcut centura, dezarmându-mă. Englezul continua să urle și ca urmare, un jeep, ieșind din același hangar, sosi în viteză. Astfel am fost îmbarcat, încadrat de gradele inferioare, căpitanul luând loc lângă șofer și mașina pornind în viteză către o destinație și scop necunoscute, cel puțin, pentru mine
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de argou, de "păsărească", folosit probabil în lumea militarilor englezi... Situația în care mă aflam era pe cât de penibilă, pe atât de revoltătoare, dar în același timp și ridicolă: patru gradați cu armele îndreptate spre mine, căpitanul care continua să urle, căutând parcă să justifice oamenilor hotărârea pe care o luase. Singur, șoferul, îmi arunca din când în când o privire, când consternată, când amuzată. Mărturisesc însă că poziția mea era atât de exasperantă și furia atât de mare încât aș
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
păsat, cu și mai mare înverșunare au început să-i bruscheze împingându-i afară din vagoane, aruncându-le bagajele și, mai oribil, luând copiii și azvârlindu-i jos, noroc de zăpada care mai amortiza puțin șocul. Femeile strigau înnebunite, copiii urlau și plângeau sfâșietor, bătrânii se văitau disperați, iar bărbații țipau și-n ochi li se citea furia și explozia iminentă a unei răbdări care a depășit toate limitele admise și acumulate timp de ani și ani în sufletul lor. În
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
au căutat în toate vagoanele și n-au găsit pe nimeni și că trenul a și plecat de câteva minute spre Arad. Nu mai înțelegeam nimic și cu toții amuțisem. Apoi, cu o forță și o furie nemaipomenită cu toții reîncepură să urle, să strige și imediat mi-am dat seama că totul putea degenera, mai ales că patrula, ce se afla încă în biroul șefului de gară, a început să miște și să-și pregătească armele. Am intervenit cu toată puterea mea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
vă rog, luați loc. Fumați? Da’, vă rog, o țigară...“ Și, când criticul, epuizat după o noapte de anchetă, s-a așezat și și-a aprins o țigară, trogloditul general, schimbând brusc tonul jovial cu unul batjocoritor, a început să urle: „Scoală-te, porcule, în picioare! Cum îți permiți să stai jos în fața mea? Stinge țigara!“ etc. etc. Face, tot în 1977, o a treia tentativă de sinucidere. Ca urmare a gestului său extrem, volumul său de poezii și aforisme Viața
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
zile cadavrul, într-o magazie goală, cu ciment pe jos. Și de mâinile ei îmi aduc aminte, în simulacrul de mănuși ferfenițite ce le acoperea. Petrecerile se țineau lanț în casa din Apácák utca nr. 6, de dimineața până seara urla gramofonul cu pâlnie la Karola, iar paharele se umpleau mereu de vin și șampanie, de lichioruri divers colorate - și gramofonul, și paharele, și buteliile spumoase, și sticlele de lichior de diferite forme trecând uneori în salonul Cotuțeștilor, unde medicinistul, arătos
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o leoaică să mă apere de gesturile punitive ale genitorilor mei, pentru care nu eram deloc „odor“, ci mai degrabă o sălbăticiune de domesticit. O dată, când tata a luat fărașul și a fugit după mine, care o tulisem în grădină urlând ca un smintit „săriți, că mă omoară!“, s-a repezit și ea, să-mi vină în ajutor, dar n-a putut decât să-și înece revolta în lacrimi grele. Acel „săriți, că mă omoară!“ îl aruncasem din perfidie, ca scandalul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]