6,856 matches
-
zis. — Văd, spune Randall și scrutează cu mare atenție stativul de haine. Urmează o tăcere încordată și sunt sigură că o să ridice ochii spre noi și o să spună terminați cu păcăleala asta ieftină! Dar nu zice nimic - și, cu o vagă tresărire de șoc, îmi dau seama că a înghițit gălușca. Și totuși, de ce mă mir atât de tare? Hainele lui Danny nu par deloc deplasate, acolo, pe stativ. — Păi, ce să zic, felicitări, spune Randall în cele din urmă. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a insistat să le scrie ea. Mâna i se încleștează în jurul unei lingurițe de plastic. De la cocktailurile albastre sinistre la rochia aia complet, complet ridicolă... — Pe bune? Sună groaznic! — Ei, a trecut. Lingurița se sparge și Christina schițează un surâs vag. Dar gândește-te la ce ți-am spus. E ziua ta. A ta și a lui Luke. Fă totul așa cum îți dorești tu și nu te simți vinovată în nici un fel. Și încă ceva. Becky... — Da? — Adu-ți aminte că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care ți-am zis de artificii! Nu-mi spune că ai uitat. — Nu! Normal că nu! Mintea îmi zboară spre mormanul de faxuri pe care le-am primit de la mami, și pe care le-am băgat sub pat, cu o vagă remușcare, majoritatea fără să-mi arunc măcar ochii pe ele. Ce naiba am făcut? De ce n-am fost atentă la ce se întâmplă? — Becky, scumpa mea, nu-mi place deloc cum arăți, spune mami. Cred că ești obosită după zbor. Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
face. — Dar cum să creșteți un copil în apartamentul ăla cât un chibrit? O să vreți să vă întoarceți acasă. O să vreți și voi să aveți o casă cu grădină! Mai ales acum. Acum că ce? — Acum că... Face un gest vag, desenând un semicerc. — Ce? — Of, Becky. Mami oftează. Înțeleg foarte bine că ți-e nu știu cum să vorbești despre asta. Dar n-are nimic, dragă! În ziua de azi, e perfect acceptabil. Nimeni nu mai comentează. — Ce să comenteze? Ce tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
făcut ce trebuia. Se uită la moașă. OK. Haideți să mergem. — Eu am să mă duc să... iau restul lucrurilor, zic și pornesc spre ușile duble de la ieșirea din spital. În momentul în care ies afară, în aerul proaspăt, tremur vag. Deci, asta a fost tot. Gata cu nunta la Plaza. Gata cu pădurea fermecată. Gata cu tortul ca-n povești. Gata cu fantezia. Nu-mi vine să cred că am renunțat la toate astea. Însă... dacă vreau să fiu sinceră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ce se găsea în magazin. Am un flash rapid cu mine la trei dimineața legănându-l pe Ernie în poală, ca Suze să apuce să doarmă și ea un pic, uitându-mă ca drogată la ecranul televizorului. — Ai cea mai vagă idee cât de jalnice sunt emisiunile TV din Anglia, la ora trei dimineața? Mă frec pe obrajii uscați. Și n-are nici un rost să urmărești vreun film, pentru că, exact în clipa în care ajunge la o scenă mai ca lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
timp. Ce-am așteptat cu toții atâta timp. Își consultă ceasul. Te rog să nu uiți că în douăzeci de minute trebuie să plec. O privesc nedumerită. — Becky! Ești bine? Sper că-ți amintești că aveam întâlnire azi! O amintire foarte vagă, ca prin ceață, mi se infiltrează încet în minte, ca o umbră printr-un voal. Robyn. Întâlnire la micul dejun. A, da. Ce-o fi fost în capul meu, să accept o întâlnire la micul dejun? — Sigur că-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zâmbesc fericită. Îmi pare foarte bine pentru tine. — Te distrezi? — Sigur că da! — Soacra ta e în elementul ei, văd. Ne întoarcem amândoi să ne uităm la Elinor, care e așezată la masa centrală, înconjurată de doamne elegante. Are o vagă îmbujorare în obraji și n-am văzut-o în viața mea atât de animată. E îmbrăcată cu o rochie verde pal până-n pământ, are tone de diamande și arată ca regina balului. Ceea ce, într-un fel, și este. Aceștia sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
endnote id="(795, pp. 263-267)"/>. „Lăsând la o parte confuzia de noțiuni etnice - comentează etnologul Petru Caraman - pe care o ilustrează identificarea letinului când cu un turc sau chiar cu un tătar, când cu un evreu (de unde se vede ce vagă și eronată idee avea țăranul nostru despre așa-numiții letini), ceea ce reiese clar de aici este atitudinea lui extremistă față de ei și faptul că Îi privea ca pe niște eretici sau ca pe niște păgâni foarte primejdioși. Avem a face
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
comunității izraelite). Industria era foarte slab dezvoltată în Dorohoi. În județ erau doar 5 mori sistematice (în Dorohoi, Herța, Zvoriștea, Dersca, Hănești). Potrivit unei situații din anul 1920, erau în Dorohoi: moara Fischer et Cohn (cu o capacitate de 1440 vag/an), moara Vatamanu (cu 216 vag/an), moara Herșcu (cu 432 vag,/an), moara Cusen (cu 216 vag/an). Funcționau 3 fabrici de spirt la Hudești Ibănești și Zvoriștea; o fabrică pălării, o fabrică săpun și lumânări. În anul 1920
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
dezvoltată în Dorohoi. În județ erau doar 5 mori sistematice (în Dorohoi, Herța, Zvoriștea, Dersca, Hănești). Potrivit unei situații din anul 1920, erau în Dorohoi: moara Fischer et Cohn (cu o capacitate de 1440 vag/an), moara Vatamanu (cu 216 vag/an), moara Herșcu (cu 432 vag,/an), moara Cusen (cu 216 vag/an). Funcționau 3 fabrici de spirt la Hudești Ibănești și Zvoriștea; o fabrică pălării, o fabrică săpun și lumânări. În anul 1920 erau în orașul Dorohoi: 2 fabrici
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Herța, Zvoriștea, Dersca, Hănești). Potrivit unei situații din anul 1920, erau în Dorohoi: moara Fischer et Cohn (cu o capacitate de 1440 vag/an), moara Vatamanu (cu 216 vag/an), moara Herșcu (cu 432 vag,/an), moara Cusen (cu 216 vag/an). Funcționau 3 fabrici de spirt la Hudești Ibănești și Zvoriștea; o fabrică pălării, o fabrică săpun și lumânări. În anul 1920 erau în orașul Dorohoi: 2 fabrici de săpun, aparținând evreilor Lerner și Feldman, 1 fabrică de lumânări, care
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
aici înseamnă o reducere la tăcere a cîrtitorilor. </citation> (41) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”11 aprilie 1969”> Dragă Costică, În seara aceasta, venind acasă, agitat, ros de îndoieli și presimțiri tulburi, găsesc în cutie epistola ta. O vagă speranță a încolțit în mine, dar vestea privitoare la carte m-a descumpănit mult mai tare decît îmi închipuiam . Presimțirea, pe care o înlocuiam cu iluzia vană, perfect conștient de inutilitatea jocului, s-a transformat acum în certitudine. Bănuiesc la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
au fost cei care i-au urmărit pentru orice fleac care nu „cadra” cu orânduirea ce le fusese băgată pe gât cu forța pumnului și bâtei, dar și canaliile care i-au turnat cu nerușinare și fără nici cea mai vagă urmă de conștiință! a. Gheorghe Sofianu - noua preocupare a Securității „Vigilența” organelor informative vizavi de „neadaptatul” preot pare că s-a declanșat la data de 13 septembrie 1971, când comandantul Securității județene de atunci a semnat un document etichetat „Strict
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ai unei orânduiri strâmbe, trebuia să se pregătească de orice: șantaj, insinuări, amenzi, bătăi cumplite prin beciurile instituției pentru a recunoaște și ce nu a făcut, etc. Dar, mai grav era atunci când pe un asemenea individ fără nici cea mai vagă urmă de scrupule Îl apuca „dragul” de cineva! Atunci să fi văzut strângeri tovărășești În brațe, laude, șoșele, momele și altele așișderea. Pe câteva pagini A5 de carte, voi povesti cum am ajuns să mă transform din Paul Zahariuc „Casa
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
control după care pare să capete o postură semi indiferentă, semi atentă. Facem cunoștință, îmi exprim admirația pentru grădină și pentru munca lui foarte apreciată de Jose și îmi răspunde cu o nouă privire jumătate ascunsă acompaniată de un mârâit vag. Am învățat de-a lungul călătoriilor că obi ceiurile europene nu sunt aceleași cu ale indigenilor din America de Sud așadar ignor aparențele și continui să-mi exprim aprecierea, plus dorința de a învăța câte ceva de la o persoană care are atâtea cunoștințe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
grăbit să le nenorocească, spre prăpăstii care puteau și totuși nu puteau fi evitate. Structura lui Babel în care o întreagă familie, împărțită între Africa și America, e aproape anihilată aproape simultan de o doză masivă de ghinion de origine vag asiatică e prea subțire și prețioasă ca să susțină atmosfera de disperare universală creată de imagini. Mi s-ar putea răspunde că și Crash (cu care Babel are în comun aspirațiile globalizante și numărul mare de nominalizări la Oscar) își trosnea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
acolo la Sibiu, deși nu fusese atât de grea precum cea din Moldova. Răspunsurile la scrisorile trimise acasă nu erau pe măsura așteptărilor lui Săndel, parcă toți îl uitaseră și se făceau că nu-i înțeleg așteptările lui, erau încurajări vagi, care nui potoleau dorul de casă și mai ales foamea de care suferea . Adesea cotrobăia prin locurile unde cei mai avuți elevi își țineau rezervele de hrană, în special a celor din Ardeal, unde recoltele nu au avut de suferit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mâna lui. Se pomenește undeva așa ceva? S. B.: Da, iată ce se scrie în Raport: "Inexistența reziduurilor de tragere pe policele drept, plica interdigitală police- index și pe index, se explică prin aceea că pe mâna trăgătorului rămân urme foarte vagi ale factorilor suplimentari ai împușcăturii, respectiv granule de pulbere nearsă și arsă, care dacă nu sunt depistate imediat, pe loc, dispar ca urmare a scuturării lor, acestea depunându-se prin cădere și nu au forța ca să se imprime în mână
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
o frază pe care Nae o livrează nonșalant. În treacăt fie spus, această hemo- ragie verbală este poate cel mai bine caracterizată prin ceea ce Petru Creția numea divagație asociativă „care constă în a o lua razna fie plecând de la o vagă asociere de idei, fie pur și simplu de la un cuvânt oarecare, putând funcționa ca declanșator al unei serii total distincte” . Ne vom întoarce la acest punct de inflexiune al dispozitivului hermeneutic. În ce constă discuția dintre cei doi „amici” sau
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Uni- versității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt : «Viceversa !... da, vice-versa !»... - cuvânt vag ca și vagul vastei mări, care sub fața‑i fără creț, ascunde‑n tainicele‑i adâncuri stâncoase cine știe câte corăbii, zdrobite înainte de a fi ajuns la liman, de‑a pururi pierdute !” ăs. n.Ă Să remarcăm că acest final este o posibilitate care a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mot juste, cât a lui mot d’esprit. Anticalofilismul caragialian este articulat pe un temperament năvalnic, a cărui revărsare este împie- dicată la marginea foii de hârtie, antiromantismul și anti- lirismul scriitorului devenind semnificative în aceea că blochează mareea și vagul sentimental, retorica și decla- mația care apar doar în decupajul parodic, substanță de contrast iremediabil generatoare de comic. Pornind de la stilistica propusă de Leo Spitzer ar trebui să identificăm etimonul stilistic al operei, acea recurență semnificativă. Ceva ne ajută în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ce que met en place la mention du style” „ceea ce adaugă utilizarea stilului”. (trad. mea, A.M.) Aceste locuri comune ale expresivității limbajului la personajele caragialești se înscriu în economia simbolico-strategică a clișajului. Într-un fel, clișajul cir- cumscrie reprezentările sociale vagi, recurențele familiare, ca loc geometric de emergență al ideologiilor. Efectul de clișaj este cel care atrage atenția, cel care străbate timpul și prin care Caragiale este adus în contemporaneitate. Situațiile asemănătoare le redescoperim mai ușor prin clișeele care le caracterizează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mare rol, m-am trezit lipsită de vlagă. Am început să mă rog la Dumnezeu să-mi dea putere, pentru că un singur lucru mai funcționează la mine, o singură rotiță din imensa mașinărie: teama de a nu fi ridicolă și vag, rușinea. Să nu mă fac de râs. Să nu dărâm ce-am construit până acum. Să nu fie acesta rolul cu care am dat greș. „Cine este Efimița pentru anul 1996?”. Eu nu cred că Efimița aparține unei anumite perioade
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
înalte din ierarhia centralei și a ambasadelor. Aveam să dau "nas în nas" cu unii din aceștia chiar la intrarea în MAE, primul dintr-o lista permanent lărgită fiind chiar șeful meu de serviciu de la Direcția culturală, cu studii foarte vagi, cultură idem, străin de orice limbă străină, în această categorie intrând chiar și limba română, ajuns acolo după ani îndelungați petrecuți la cadrele ministerului. (Apropo de "limbi străine" respectivul era exact un papagal dintr-un banc simpatic ce circula pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]