6,807 matches
-
pe-o fiică de-mpărat. Cea mai splendidă cunună pentru mine-ai împletit, Din crini albi și mândre stele, să-mi arăți cât m-ai iubit. Și pe degetul subțire, mi-ai pus un inel de vis, Voi trăi o veșnicie, fericită-n paradis.
Te-ai oprit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83301_a_84626]
-
zgomote închipuite, precum ronțăitul de fierăstrău al firelor de iarbă legănate de adiere, și atunci se ridica ușor, îl învăluia cu brațele, îl trăgea la pământ, sărutându-l și respirând ușurată, dă-o naibii de logică! n-o să trăiesc o veșnicie! Iar din acele clipe încolo n-ar mai fi fost interesată și, prin urmare, nu știa de legătura existentă între aceste teorii despre iubire, artă, căsătorie și alunecările singuratice Îalunecări în toate sensurile - și cădere, și ispită - și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
facă ceva și la sfârșit îndemnul că nu merită să suferi pentru nimic. A fost întocmai, fără ca Andrei Vlădescu să-i spună vreo vorbă. Și ea sfârșea: „Dă-o naibii de treabă! Se poate, mă? Doar n-o să trăim o veșnicie, să ardem pentru orice lucru! Află că m-am șucărit și eu și trebuie să-mi alung supărarea și uite că am să beau de necaz. O să beau un mescal“. Părul bogat și roșcat a săltat un timp, nervos, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vreau să știi că-mi pare bine că sunt aici“, apoi coborându-și fruntea pe umărul lui, „și că mi-e bine. Strânge-mă tare în brațe. Strânge-mă și dă-le naibii de cărți, că n-o să trăiești o veșnicie“, „Ce vrei să spui?“, se arătă nedumerit, „Exact ce-ai auzit, știu eu bine c-ai auzit: n-o să trăim o veșnicie“, lipindu-și fruntea și buzele de gâtul lui cald, învăluindu-l în acel parfum amețitor de viorele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Strânge-mă tare în brațe. Strânge-mă și dă-le naibii de cărți, că n-o să trăiești o veșnicie“, „Ce vrei să spui?“, se arătă nedumerit, „Exact ce-ai auzit, știu eu bine c-ai auzit: n-o să trăim o veșnicie“, lipindu-și fruntea și buzele de gâtul lui cald, învăluindu-l în acel parfum amețitor de viorele sau alte flori proaspete de primăvară, și el încercând să-i ridice capul încăpățânat lipit de umărul lui, „Și ce-am să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mângâia părul și nu se auzea decât foșnetul rochiei ei și pe urmă glasul grav, pentru că-i auzise întrebările, „Dă-l naibii de țigan și dă-le naibii de examene! Ești cu mine acum, asta contează, n-o să trăim o veșnicie, vreau să-mi fie bine, vreau să fiu fericită, înțelegi? înțelegi?“, ridicând fruntea brusc și apucându-i fața între cele două palme încă reci, privindu-l în ochi și întrebându-l cu gravitate: „Înțelegi? Răspunde-mi!“. Pe urmă brusc schimbând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
durerile și obsesiile mari le faci mai ușoare, în orice caz suportabile, în orice caz o vreme suportabile. Știa foarte bine ce se întâmplă cu el în fiecare zi. Evitase mereu să folosească vorbele definitive și categorice „întotdeauna“, „niciodată“, „pentru veșnicie“. Oricât ai fi de ferm într-un sentiment și într-o relație umană nu are rost, își spunea, să gândești că în eternitate toate vor fi identice, te poți schimba de la o zi la alta, celălalt se poate schimba sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să speri în sufletul tău, dar să nu închizi speranța în vorbe care numai printr-o minune, atât de rară încât e de necrezut, se va împlini. Însă acum i se părea că durerea și disperarea lui vor dura o veșnicie. Știa foarte bine că timpul macină și alină orice și că după o vreme totul nu va fi decât o amintire pe care va fi liber s-o gândească ori nu, după bunul plac. Dar până atunci i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
foarte bine că timpul macină și alină orice și că după o vreme totul nu va fi decât o amintire pe care va fi liber s-o gândească ori nu, după bunul plac. Dar până atunci i se părea o veșnicie, de parcă disperarea lui ar fi fost sortită să dureze cât lumea, pentru că fiecare clipă era un chin și număra clipele de chin. „Asta nu înseamnă nimic pe lângă altfel de chinuri“, îi spunea Rodica Dumitrescu dintre pături. „Cel puțin știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Muntele se ridica asemeni unei primejdii dorite, proteguitor și indiferent și plin de speranțe și veșnic și al lumii întregi. Și în clipa următoare s-a învelit iarăși în cortine de aburi și privirile umezi și îndurerate nu străpungeau decât veșnicia și nimic altceva. Ca o himeră necesară. Au coborât, în timp ce soțul Mioarei schia. S-au așezat la o cafea cum făcuseră cu ani în urmă. Între ei erau amintiri, tăceri și din nou amintiri. „Mama s-ar bucura grozav dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
grădinilor a încetat să mai doară. Sufletul stingher îmi cade pe gânduri și așteaptă, clemență în alb de zapadă. Mustul se prelinge tăcut și tandru, în arome distincte, subliniind discret suspinul viei dezgolite vulgar, sau poate trecerea vinului sacru spre veșnicie, ca într-un legământ vechi. Curând, pe umerii reci ai vântului, vor fâlfâi văluri înghețate, iar norii bosumflați, își vor încălzi mâinile la hornul casei mele, unde vor asculta povești nemuritoare, nemaiauzite, decât în colindele unei nopți sfinte, învăluite sublim
Cur?nd iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83378_a_84703]
-
cred că parcursese mai mult de trei, patru sute de metri. Imediat ce s-a oprit, s-a simțit cum tensiunea din vagon crește. Nu cred că am stat așa mai mult de un minut, un minut jumate, dar părea deja o veșnicie, și când trenul a început să se târască din nou pe șine, pe toate fețele se citea clar un sentiment de ușurare. Dar n-a durat mult. După doar câteva secunde, frânele au scrâșnit din nou și de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cinema preferate, în pielea goală, înțelegi? Nu te mai chinui cu scenele alea în care o actriță superbă își dă furoul jos câteva secunde și pe urmă dispare din cadru: acum poți să te holbezi la ea cât vrei. O veșnicie, teoretic. Sau cel puțin până se uzează caseta. Priveam dincolo de el, spre fereastră, fără s-o văd. — Asta folosește cu siguranță la ceva, am spus. — Oricum, mă bucur că am stat de vorbă, spuse Graham. Întotdeauna te ajută să afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
noapte cântul tău de dor Ce se oprește înspre ziuă în pridvor În lunga noapte, curând eu voi pleca, Dar și acolo eu te voi visa. Bătrân și singuratic în lumea mea pustie Voi fi călăuzit de-o stea pe veșnicie.
Lunga noapte by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83186_a_84511]
-
birou. La dracu’. Meritam un weekend. Și-n toată combinația asta dăduse buzna și Harry Potter și eu nu eram câtuși de puțin mulțumită. Miranda sunase azi-dimineață. Îmi spusese În doar câteva secunde ce vrea, dar mie Îmi trebuise o veșnicie să Îi interpretez instrucțiunile. Am Învățat repede că În lumea Mirandei Priestly era mai bine să faci o greșeală și să cheltuiești pe urmă o grămadă de timp și de bani ca să o corectezi, decât să recunoști că nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
potrivea perfect cu blezerul funky Katayone Adelie, cu model floral. — Și hainele astea... sunt toate pentru mine? am Întrebat În speranța că tonul meu pare surescitat, nu ofensat. — Da, nu e mare lucru. Doar câteva articole care zac de o veșnicie prin Dulap. Or fi fost poate folosite unele dintre ele pentru vreo ședință foto, dar nici unul nu a fost returnat firmei de unde a fost trimis. La fiecare câteva luni fac ordine prin Dulap și dau cadou toate chestiile astea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Jill ca să vizităm câteva obiective turistice. Nu‑mi aminteam nici unul dintre exponatele văzute În ziua aceea - numai cât mă dureau picioarele din cauza pantofilor noi - dar Îmi aminteam foarte bine treptele albe și nesfârșite de la intrare și faptul că durase o veșnicie până le urcasem. Treptele erau acolo unde le știam, dar arătau altfel În lumina crepusculară a apusului. Încă obișnuită cu zilele scurte și oribile de iarnă, mi s‑a părut straniu că cerul abia acum se Întuneca, deși era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la ora asta și zău dacă Înțeleg de ce. Stătea proptită Într‑un cot, citea un ziar și sorbea dintr‑o ceașcă de cafea pe care o tot ridica și o punea Înapoi pe podea, lângă pat. — Sunt trează de o veșnicie, ascult cum plânge Isaac. — A plâns? Zău? — Nu pot să cred că nu l‑ai auzit. A plâns fără Încetare de pe la șase și jumătate. Drăguț copil, Andy, dar chestia asta cu gălăgia cu noaptea‑n cap trebuie să Înceteze odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
totul merge strună. Că oamenii nu sînt perfecți. Ea... Ezită. — Ea, ce? Întrebă Fraser. Recuperau ceva din vechea lor relație apropriată. Duncan coborî vocea. — Ei, se vede cu un tip. Se uită În jur. Un om Însurat. Durează de-o veșnicie. N-am știut, cînd eram Înăutru. Fraser părea preocupat. — Așa deci. Nu te uita așa. Nu e o... nu e o curvă sau ceva de genul ăsta la care te gîndești tu. — SÎnt sigur că nu e. Totuși Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru că presupune convingător existența unei lumi în disoluție temporală (cătunul vechi, părăsit, depopulat), o mișcare pregnantă, în sens descendent, (căderea cireșelor, dar și a oamenilor care s-ar așeza pe o modestă bancă), efemeritatea obiectului în cădere și o falsă „veșnicie” născută la sat, banca de lemn și omul (aparent absent). Șerban Codrin 45Miracolul naturii rămâne mereu surprinzător, chiar când totul e în pragul pieirii: Teiul bătrân - pe singura creangă vie numai o floare Maria Tirenescu rămâne o maestră a discreției
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
scris pe prima pagină a pliantului hotelului. Aprind lampa de birou: „Unele lucruri care se Întâmplă pentru prima dată Parcă se Întâmplă din nou, ...Dar cine știe Unde și Când?“ Somn ușor, cu dragoste, Jack 10.09: Aeroportul Newark: Avionul Întârzie o veșnicie. Stau Întinsă pe o bancă din sala de așteptare. Ceața de dincolo de fereastră se asortează cu nebuloasa impenetrabilă din capul meu. Mă gândesc la noaptea trecută În timp ce Încerc să nu mă gândesc la noaptea trecută. Infidelitate În stil Reddy: toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dus să-l parcheze pe Pegas, se Întoarce și se duce la recepție. Văzându-mi expresia disperată, intervine și devine el cel insistent. Mă scuzați, domnișoară, avem aicea un copil care are nevoie de Îngrijiri. Vă mulțumesc frumos. După o veșnicie - poate 5 minute -, eu și Ben suntem conduși la un medic. Nedormit și nebărbierit de joia trecută, tânărul intern stă Într-o Împrejmuire despărțită de coridorul aglomerat printr-o draperie subțire de culoarea caisei. Încep să-i explic simptomele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acest nivel deplorabil și să continuu cu lupta și suferințele papilor și ale episcopilor în efortul lor de a pune capăt agoniei și de a menține Biserica liberă cu adevărat, după cum a fost ea gîndită de divinul său Întemeietor, pentru veșnicie. 83. Cînd condotierii din nord au mînat barbarii spre cucerirea sudului, aceștia, după cucerire, și-au luat numele după ținuturile subjugate; au devenit regi ai Franței, ai Italiei, ai Angliei, nu regi ai francezilor, ai italienilor, ai englezilor, deci ai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
omenești, să respingă respectivul mijloc în sine. Dar cînd este vorba despre Biserică în totalitatea sa nu mai încape îndoială, Dumnezeu a ales-o ca instrument al proslăvirii sale fără a exista vreo probabilitate de pocăință de-a lungul întregii veșnicii. Dacă, așadar, sarcina creștinului care își propune să-și urmeze chemarea, căutînd desăvîrșirea, și care s-a hotărît să nu facă altceva decît să caute prin toate lucrurile slava lui Isus Cristos, constă în mod necesar în folosirea forțelor sale
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
permanență ca pe un mădular care se bucură de o desăvîrșită dezvoltare și de o desăvîrșită frumusețe. Creștinul trebuie să deștepte în el însuși și să mă-rească în permanență dorința tuturor membrilor Bisericii, sau a celor care sînt încă din veșnicie aleși să fie destinați Acesteia, să atingă acea desăvîrșire deplină și, astfel, să se înfăptuiască împărăția lui Isus Cristos și să se adune toți în jurul lui, proslăvindu-L astfel și învingînd în vecii vecilor. Aceasta este libera alegere făcută prin
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]