7,506 matches
-
Alexandru din Cum să vă spun frapează un milenarism patetic; duhul satului, sedimentat într-o gestică repetitivă, exorcizează și confiscă, unificând ca la Blaga subteranul (chtonicul), pământul și bolta celestă. Publicat concomitent cu Ana Blandiana (în colecția "Luceafărul", tentat de "zări necunoscute", "atras de ritmuri" și pregătit de jertfă, el era gata, în același timp, să citească la cenacluri "o mie de poeme". Încrezător în propria-i stea, iată-l (într-un Autoportret) afirmând cu emfază juvenilă că "fiece idee"a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Jubilație fără rezerve: "Că-n fiecare tânăr eu însumi par a fi / Și fiecare fată mi-o socotesc mireasă" (Autoportret). O declarație tandră, în treacăt, e frântură de epitalam: "Eu duc pădurile toate cu mine, / În ceru-nstelat și o zare" (Reveniri). Stare reiterată în poemul titular (Cum să vă spun), confesiune antologică numărând aproape două sute de versuri: Casa noastră-atârnă albă în prelungirea fântânii, Ți-am adus din câmp pe buze toate sensurile lumii, Toate sensurile lumii. Și de vis e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Stare reiterată în poemul titular (Cum să vă spun), confesiune antologică numărând aproape două sute de versuri: Casa noastră-atârnă albă în prelungirea fântânii, Ți-am adus din câmp pe buze toate sensurile lumii, Toate sensurile lumii. Și de vis e repezită zarea ta în zarea mea. În Sentimentul mării, se schițează eminescian "un cânt abia cântat". Iubiri și meditație tind spre filozofare: "Mare, trebuie să existăm de-acum împreună / Cum un răsărit cu celălalt de lună". Construit pe accente consacrate, retoricul poem
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poemul titular (Cum să vă spun), confesiune antologică numărând aproape două sute de versuri: Casa noastră-atârnă albă în prelungirea fântânii, Ți-am adus din câmp pe buze toate sensurile lumii, Toate sensurile lumii. Și de vis e repezită zarea ta în zarea mea. În Sentimentul mării, se schițează eminescian "un cânt abia cântat". Iubiri și meditație tind spre filozofare: "Mare, trebuie să existăm de-acum împreună / Cum un răsărit cu celălalt de lună". Construit pe accente consacrate, retoricul poem prevestea filonul acvatic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spațiu mirific, de divină serenitate. O natură sublimizată, parcă dez-istorizată e pretext de peisaj sonor, monodie și spectacol de lumină: Lumină lină, lini lumini Răsar din codri mari de crini I-atâta noapte și uitare Și lumile-au pierit în zare Au mai rămas din veghea lor Luminile luminilor. De mână cu "prietenul Orfeu", imnograful aspiră să restituie cuvintelor "frumusețea și puterea de altădată". Veghează lângă el, supratemporal, "zeul mut Zamolxe"; asemenea îngânduratului Miron Costin, Ioan Alexandru reia biblicul ubi sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care odihnesc Cu pruncii mei și-o brumă de muiere. E aici o împăcare horațiană, solară. E, totodată, un preafrumos epitaf. CEZAR IVĂNESCU NELINIȘTI ȘI MITOLOGII Ce răsuciri interioare (și nu numai) în biografia poetului de la "Baaad"! Impulsuri din toate zările: ecouri de clasicitate elină și reverie romantică, un tempo rememorativ elegiac și răbufniri tonale dure, insule de pax magna și accente de "blues" american, toate vorbind despre un posedat de miraje. Poet în tot ce atinge! Eros și Thanatos, iluminări
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
luciditate și reverie, încearcă precum Novalis "interiorizarea infinitului". De cuvinte nu se poate dispensa: le descifrează și le încifrează; nu desenează cu ele, nu reproduce, nu acționează în modul unui ca și cum, ci produce conexiuni și tensiuni, deschideri conjuncturale spre toate zările: "Nu am lopeți nici cârmă". Vedeniile navigatorului halucinat introduc finalmente în lumi născânde, în Cercul vrăjit, primordial; ca la alți romantici, sublimitățile lui se concretizează în auroral și celest. Variațiuni pe tema poeziei se succed în Alte 11 chipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
interzisă". O rugă, Ghetsimani (precedente la V. Voiculescu, la Nichita Stănescu și Cezar Ivănescu) e o implorare șoptită: "Tată, dacă altfel nu se poatre, / Facă-se voia ta..." Tușe sumbre, în texte analoage, punctează văi înghețate și ceruri închise, "întunecata zare" și "nesfârșita fugă". Episod rarisim, senin: O caleașcă trasă de fluturi străbătând "priveliști de vis", duce, ca în basme, într-un ambient de pace. Discursul în zăbranic cernit, reluat de la un volum la altul și devenit o patetică monodie, excelează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se subordonează imaginii mitologizante, hiperbolice, în linia basmelor cu Feți-Frumoși: Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună; Plinului pântec așa îi cânta într-o noapte cu lună, Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună. Știu eu, mama și-a zis că mă nasc într-o zodie bună. Ea mai vedea cum în șa voi sălta împreună Cu îndrăzneața fecioară-a pământului, brună, Și-n goană nebună vedea de pe-atunci cum răsună Tropotul lung
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
segment: Azi, iată, am văzut un curcubeu deasupra lumii sufletului meu. Vin cerbii mei în goană să se-adune Și către ei privirile-și țintesc Un codru nesfârșit de coarne brune În care mii de stele strălucesc, Sosind din dunga zării de argint Vin păsările-mi mari de sărbătoare Și-nchipuiesc pe ceruri, fâlfâind, Un ocean de aripi mișcătoare; Întreaga lume-a sufletului, vie, Palpită-ntr-o frenetică beție. Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Izvoarele s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Panteism (cu inflexiuni grave, philippidiene): Numărătoarea inversă ne-așteaptă când, nestatornici, fără bivuac vom pribegi în timp ca-ntr-o oglindă, ca pe un disc nemărginit, un ac... Vom pribegi, într-o sămânță poate sau într-o proră sângerând spre zare, în asfințitul care trist se surpă peste-un asfințit de sărbătoare... Cuvinte, semne și sunete în simultaneism, participă în modul lor la o geneză continuă: "La sfârșitul fiecărui cuvânt / începe marea tăcere, / turnul timpului se înclină, / inima lucrurilor nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ființam în mod intrinsec. Pasărea mă dusese spre mine, cel adevărat. Devenisem la rîndul meu o pasăre și planam deasupra răsăritului. Într-o zi, după ce voi învăța zborul perfect, o să țîșnesc de pe o plajă pustie și o să dispar la marginea zării, acolo unde ochii nu pot privi. N-o să mă plîngă nici un trandafir, căci toți vor fi iertați, dar nu mă voi mai tîrî niciodată. Voi alege un tărîm unde să pot sta drept și unde soarele luminează dinlăuntru și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
scăzută oferă întreprinderilor posibilitatea de a-și relocaliza producția, sau o parte din ea, penalizînd astfel zonele lor de implantare inițială. Eșichierul regiunilor oferă celui al statelor-națiune o oportunitate interesantă pentru a răspunde eșichierului globalizării schimburilor, avînd în vedere relocali zarea posibilă a activităților pe teritoriul național. Emergența unei noi organizări a economiei mondiale, cu oportunitățile dar și cu amenințările sale, ar trebui și ar putea să trezească nenumăraților actori care o compun o voință puternică de a-și construi împreună
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sfîntul, înțeleptul, care devine stăpîn nu peste alții, ci peste el însuși. Teza aceasta confirmă ipoteza panspermiei civilizațio nale, adică a apariției cvasiconcomitente a mai multor surse de civilizație și nu a unui început unic, răspîndit mai apoi în patru zări. Elementele comune ale respectivelor surse sunt mai degrabă împrumuturi ulterioare, decît expresia unei rădăcini unice. Relația dintre ce doi poli este una contradictorie, dar și de complementaritate. Lumea în care trăim este un spațiu al diversității, al polarității, al binarului
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
școală de gîndire ce conduce activitatea economică în jos, spre materie, caracterizată deci de materialism, egoism, mercantilism și cantitativism, "virtuți" ce au înflorit de atunci pînă în sistemul economic actual, la care mai putem adăuga lăcomia, specula, demoralizarea, desacralizarea, financiari zarea excesivă, virtualizarea excesivă ș.a. Aceste "valori" au dus economia mondială în două depresiuni majore, cu o distanță de aproape 80 de ani între ele. Aceasta ne arată că economiștii nu au învățat mai nimic din primul caz, au repetat cam
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
repartiție, pentru a asigura "justiția distri butivă", pledînd pentru "un echilibru între drepturile individului și cele ale statului" și chiar pentru naționalizarea pămînturilor. Mai mult, Walras visa chiar la "o teorie veritabil științifică a socialismului", care să ducă la egali zarea cererii și ofertei pentru fiecare produs. Suntem în plină utopie. Cine spunea că neoclasicii sunt liberali? 1.2.2. Marginalismul psihologic Al treilea creator al analizei utilității marginale este austriacul Karl Menger, însă metoda sa diferă foarte mult de cele
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și raritatea sunt singurele determinante ale valorii, libera inițiativă, libera întreprindere caracterizează demersul economic, homo oeconomicus al lui Smith este reconstruit după nevoile cauzei și apare ca un individ egoist, lipsit de scrupule, a cărui singură obstinație o constituie maximi zarea profitului monetar, moneda este neutră; echilibrul economic este posibil ș.a. Apoi, pe aceste premise s-a construit un întreg eșafodaj, care are logica lui, o întreagă metodologie, care, după părerea mea au abătut analiza economică de la alte căi de evoluție
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
neapărat un sfîrșit; privită optimist, alienarea poate conduce la o înțelegere mai profundă, la o conștiință mai cuprinzătoare a înălțimilor și adîncimilor vieții, către conștiința extinsă a Sinelui. Iată ce scrie C,G, Jung: "Sinele, în eforturile sale spre reali zarea de Sine, se întinde dincolo de personalitatea ego-ului, pe toate planurile; datorită naturii sale atotcuprin zătoare, el este mai strălucitor și mai întunecat decît ego-ul. Din aceasta observăm puterea numinoasă a Sinelui ce poate fi cu greu trăită altfel. Din acest
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
că stăm pe loc. Suntem un neam tradiționalist, care generează rădăcini puternice, dar mai puține aripi. Matei Vișniec propunea, în acest sens, un Minister al Aripilor. Cu toate acestea, circa trei milioane de români și-au luat zborul spre alte zări, e adevărat, mai mult de nevoie. Iată așadar o primă schimbare majoră: cea demografică. Altă schimbare majoră este de natură economică, schimbare convulsivă, plină de inegalități, reactivă, lipsită de o viziune unitară. Am măritat sau părăginit 90% din capitalul indigen
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de creație perpetuă, prin curgerea râurilor în trepte, urmându-și cursul spre mare, sedimentele aduse din munți modelează, pentru noi, podișuri, dealuri și câmpii. Desigur, în efortul artistic de sculptare a reliefului, vânturile, prin suflările lor, împrăștie în cele patru zări, sedimentele, desăvârșind opera râurilor. e. Sub stăpânirea munților Privind spre Carpați suntem tentați să-i descriem doar prin ceea ce vedem la suprafață. Ne vom grăbi să spunem că au o întindere apreciabilă, deoarece formează cel mai lung lanț muntos al
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
printre stânci, izvoare 14. Se adună în râuri repezi și învolburate, unde păstrăvi și lostrițe lacome, pitite printre pietre, vânează obleți și scobari nerozi. Coborând, cu pași iuți, printre jnepenișuri, ne strecurăm pe sub umbra și răcoarea brazilor, pinilor și molizilor. Zări îndepărtate sunt cuprinse de verdele intens colorat și aromat de cetină. Se revarsă ca un torent căzut de pe înălțimile munților. Umple văile adânci unde începe să se întrepătrundă cu fagi, goruni și mesteceni. Continuând firul curgerii spre vale, tei, plopi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și speră, stând ascunse, de frica haitelor, prin porumb și stejăriș. În lăstărișul din apropiere, lupoaice fudule plodesc. Undeva, nu chiar departe, pe sub privirea vicleană a vulpilor, zbughesc, din tufișuri, iepuri cenușii. Străbat cu iuțeală ogoarele care se lăbărțează în zare. Se pitulează prin vița de vie cocârjită de greutatea ciorchinelor de struguri. Prin răzoare, albine robotesc, răsfățându-se cu polen. Bursuci scormonesc pământul după viermi suculenți. Pe deasupra livezilor și podgoriilor, plutește un nor de nuanțe și arome care ne îmbată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Bursuci scormonesc pământul după viermi suculenți. Pe deasupra livezilor și podgoriilor, plutește un nor de nuanțe și arome care ne îmbată simțurile. Crengi de pomi roditori se gârbovesc sub povara fructelor zemoase. În câmpuri, orizonturile se deschid ca niște ferestre spre zări îndepărtate. Luncile se scufundă în culorile și miresmele grădinilor cu legume proaspete. Biciuiți de sălcii plângătoare, cai sălbatici aleargă nestingheriți. În împrejurimi, cerul se reflectă în bălți formate din preaplinul râurilor care se revarsă. Între ape, stau camuflate știuci hrăpărețe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se oglindea în întreg sudul Europei, unde pe lanțul de peninsule (balcanică, italică și iberică) s-au așezat civilizații făuritoare de lumi. Sub scurgerea vremurilor, din aceste pământuri a răsărit splendida civilizație greco romană care s-a răspândit spre toate zările. Greco romanii au transformat Mediterana în farul care a luminat departe spre ținuturile întunecate. S-a propagat cu viteză spre interiorul continentelor ale căror țărmuri le uda. Așa și-a dobândit Mediterana numele, pe care îl merită din plin, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
militare. Însuși Alexandru Macedon ne-a călcat pământurile într-o incursiune îndrăzneață în nordul Istrului. Întâlnise un trib numeros care-l impresionase prin bogățiile sale și belșugul ținuturilor stăpânite. Dar atunci când a bătut ceasul elenismului, grecii s-au aventurat spre zări îndepărtate de la răsărit (Asia) sau miazăzi (Africa), și nu în nordul apropiat (Europa). Curgerea torentului macedonean spre Asia se datora, fără îndoială, chemării unei datorii. De a zdrobi, în numele lui Ares, și spre gloria Casei Argead, puterea nemărginită a Imperiului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]