KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2359 2360 2361 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841

inspecției, am convocat tot colectivul, mi-am expus constatările, am dorit să știu dacă s-au făcut ceva demersuri și de ce nu s-au făcut... Răspunsurile primite le anticipasem și le mai auzisem nu sunt fonduri, trebuie chemați specialiști de acasă, clădirea nu se dărâmă, spațiile cu igrasie nu sunt folosite, cu cei de la atelier nu avem ce face etc. Le-am prezentat punctual meu de vedere și le-am solicitat să-mi dea fiecare "urgent" propuneri. Mi-a adus fiecare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
cum se cuvine, am scos-o în fața consulatului cu două anunțuri lipite pe parbriz și peste numai câteva zile aveam s-o vindem unui student pentru 1000 de dolari. Așa mi-am făcut primul dușman "vărul". Măsurile ulterioare am solicitat acasă ca din echipa de curieri să facă parte și specialiști pentru instalarea alarmei, motivând pe bază de statistici care e situația cu criminalitatea la Rio și ce măsuri au luat celelalte consulate. Au sosit curierii, au pus alarme peste tot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
colegului că respect libertatea religioasă, dar și liniștea și somnul colaboratorilor, rugându-l să discute cu copila să-și schimbe secta cu o alta care se închină, precum vechii egipteni, la astrul zilei. În lunile următoare, pe baza aprobărilor de acasă, am schimbat poarta cu una cu deschidere electronică, am pavat curtea interioară și trotuarul din fața Consulatului (plin de gropi de felul lui) cu "piedra portugues" pietre mici , cubice, albe și negre, cu care s-au făcut desene foarte frumoase, am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Itamaraty, palatul încărcat de un secol de istorie și diplomație, am fost primit la cel mai înalt nivel, fiind asigurat de colaborare și sprijin în îndeplinirea misiunii. (Am primit și o solicitare pentru "donarea" a două perechi de lebede, transmisă acasă, dar neonorată din păcate de "Partea română".). Vizita ulterioară a fost la guvernatorul statului Rio de Janeiro, Lionel Brizola. Întâlnirea a avut loc în Palatul Guvernatorului, o clădire monumentală situată în mijlocul unui parc elegant, fiind primit în cabinetul de lucru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
obicei persoane din emigrație, pe care la un păhărel de țuică îi prind amintirile și nostalgiile), am rămas să ne sărbătorim noi între noi. Am mulțumit tuturor pentru excelentele prestații și apoi am ciocnit pentru România și pentru cei de acasă. Ne-am retras mulțumiți cam după două ore de discuții și voie bună. A doua zi am întocmit informarea despre desfășurarea recepției pentru MAE și ambasadă și mi-am reluat vizitele protocolare. Se apropia Crăciunul și în Brazilia, țară catolică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Guru" mi-a spus răspicat că oriunde e mai bine decât în România, că ei "au luptat pentru a fi liberi" etc., etc. După ceva timp petrecut în arestul din Sao Paulo, câțiva "revoluționari" ar fi acceptat să se întoarcă acasă, dar șeful își arăta mereu colții, așa că au rămas... Am mai făcut ulterior câteva transporturi alimentare la Sao Paulo, am apelat la români să-i ajute cu ce pot alimente, bani, slujbe. Peste ceva timp, "il capo di tutti capi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
brad-brad, nu plastic), forfota cumpărăturilor, casa mirosind a sărbătoare, bucuria cadourilor, colindătorii, întâlnirile cu rudele și prietenii. Închipuiți-vă un Crăciun la Rio de zăpadă și brad nici vorbă la 40 de grade, colindătorii doar pe CD-urile aduse de acasă, iar bunătăți tradiționale de pus pe masă doar în vis. Deci un Crăciun la tropice se aseamănă cu cel de acasă ca nechezolul lui Ceaușescu și cafeaua Moca! (Pentru aceasta, având în vedere că în prezent există tot felul de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
la Rio de zăpadă și brad nici vorbă la 40 de grade, colindătorii doar pe CD-urile aduse de acasă, iar bunătăți tradiționale de pus pe masă doar în vis. Deci un Crăciun la tropice se aseamănă cu cel de acasă ca nechezolul lui Ceaușescu și cafeaua Moca! (Pentru aceasta, având în vedere că în prezent există tot felul de sporuri la salarii, suplimentar pentru personalul MAE din Asia, Africa și America Latină aș propune un "spor de Crăciun" compus din sprayuri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
că toți românii sunt egali în fața... Crăciunului!) Am împodobit și noi în salonul cel mare un brad (din plastic), am pregătit cadouri și colinde la CD și fiecare a "contribuit" la masa comună. A fost plăcut, dar nu era ca acasă. Cum de când mă știu am așteptat cu emoție Crăciunul și chiar în vremurile grele ale războiului, secetei și sărăciei, noi am avut în casă un brad adevărat împodobit cu minuni meșterite de surorile mai mari, sub care ne așteptau cadouri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
din Brasilia. Au fost terminate în timp pentru a ne putea bucura de trecerea în noul an. Am mai petrecut ceasuri bune cu scrierea câtorva sute de felicitări pentru autoritățile braziliene, corpul consular, românii din Brazilia și pentru cei de acasă președinte, prim-ministru, ministru de externe, directori, colegi... Dacă la Rio Crăciunul n-are farmec, în schimb de Revelion se dezlănțuie toată frumoasa nebunie a acestor oameni minunați. Auzisem multe despre cum petrec și ce auzisem era nimic pe lângă ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
administratorul și ceilalți, cu două mașini, ne-am deplasat la Copacabana, unde avea loc spectacolul. Cu câteva ore înainte de plecare, ne adunasem cu toții în salonul mare și am ciocnit câte o cupă de șampanie la ceasul când începea Anul Nou acasă, respectiv cu 6 ore înaintea celui brazilian. Autoturismele noastre având număr diplomatic, ne-am strecurat prin puhoiul de mașini, ajutați și de polițiștii amabili, și am ajuns pe la ora 22,30 la "destinație". Vestita plajă Copacabana are de la un capăt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
unui cutremur de gradul 7 a fost în 1994, când, în urma unei greve prelungite a lucrătorilor de la rafinăriile braziliene, milioane de localnici s-au făcut cu toții "negri de supărare", nemaiavând combustibil pentru zecile de milioane de automobile. Am scris imediat acasă și, spre surprinderea mea, nu peste mult timp în portul Santos ancora un petrolier român care a descărcat... 40 de milioane de dolari, cifră nemaiatinsă până în prezent la exporturile noastre în Brazilia! "Patenta" din noiembrie 1992 a Guvernului României adresată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
în vizită oficială în Chile și prin septembrie mă trezesc la Rio cu echipa de curieri diplomatici care venea de la Santiago cu un excedent de bagaj surprinzător 15 saci mari! M-am gândit că amicii de la ambasadă or fi trimis acasă un moai din Insula Paștelui, tranșat felii, dar nu era așa. Întrucât curierii după ce treceau pe la oficiile din sud plecau spre casa de la Rio, noi fiind cei care plăteam suplimentul de bagaje (18 dolari kilogramul, suma totală fiind redusă la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
30 de dolari pe noapte, egal cu al șoferului, așa că descindeam la Sao Paulo în hoteluri de mâna a treia pentru a ne "încadra". Când românii noștri mă întrebau la telefon de unde "să ne ia" pentru o vizită la ei acasă sau o masă în oraș și le spuneam numele hotelului și adresa, aveam impresia că le scapă telefonul din mână, auzind nu de "Bristol", "Caesar Park", "George V" sau "Intercontinental", ci de "Iradiasao" sau "Columbia"... Inventasem și o explicație, gândeam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
minunatele noastre covoare arătau și mai minunat. La vernisaj a fost o participare "de ținută", ziarele și posturile de radio și televiziune au comentat la superlativ evenimentul, iar "Domnul Conte", conform principiului "noblesse oblige" a oferit după vernisaj la el acasă o recepție pentru 200 de persoane! A doua zi, împreună cu "consulul onorific", aveam să fac o vizită prefectului orașului, un "gaucho" mândru de orașul său, capitală a unui stat prosper, Rio Grande do Sul. Ne-a povestit despre începuturile de la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
însoțit de nu mai puțin de 8 miniștri, 100 de oameni de afaceri și 20 de ziariști! Programul prevedea 2 zile la Rio, una la Brasilia și una la Sao Paulo. Aveam puțini colaboratori și n-am primit "întăriri" de acasă așa cum se obișnuiește la atare vizite. Ba mai mult , cu o săptămână înainte de vizită a sosit un grup de experți din țară, cu misiunea de a verifica dacă totul este în ordine. Și era! Am avut probleme cu cazarea, împărțind

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
din Sao Paulo. Menționez că atât la Rio, cât și la Sao Paulo, pe agenda primului-ministru au figurat întâlniri cu emigrația română. Pentru ultima seară la Rio, aranjasem o întrevedere cu "vecinul" nostru din Cosme Velho, Roberto Marinho, la el "acasă". Senhor Roberto era unul din cei mai puternici oameni din America Latină, proprietar al cunoscutului trust de presă O Globo, cel mai mare din regiune, cu ziare, posturi de radio și televiziune, producătorul cunoscutelor telenovele difuzate și în România, omul care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
după zeci de ani de munca tenace să dobândească o poziție materială "de vârf", majoritatea având situații modeste. Cu toți am avut relații bune, cu unii le păstrez și astăzi, m-au vizitat la Consulat, i-am vizitat și eu acasă. Pentru un mai fructuos dialog și o mai bună informare a lor asupra evoluțiilor din țară, am editat , începând cu ianuarie 1993, un Buletin informativ lunar intitulat generic "România '93" (urmat de "Romînia'94" și "România '95"). Buletinul avea apariții

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
avere făcută din negoțul de arme, care afirma că a fost ultimul secretar al lui Nicolae Titulescu la Geneva, datorându-i marelui nostru diplomat și viața, acesta înlesnindu-i fuga din Europa ocupată de naziști. Am fost invitat împreună cu soția acasă la el, în diverse ocazii, și pe mine, proprietar al unui apartament în Balata Albă, m-a uimit "locuința" de 850 de metri pătrați de pe Avenida Atlantica, pe care bătrânul domn Steuermann, în vârstă pe atunci de 80 de ani

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
sud-vest, alta în nord-est. Au fost două călătorii pe care n-o să le pot uita niciodată, speciale, unice, originale, parcă desprinse din paginile vrăjitorilor sud-americani ai condeiului Garcia Marques și Jorge Amado. Pe la sfârșitul lui aprilie am fost informat "de acasă" despre o acțiune mondială polifațetică, "Ziua internațională a provocărilor", un fel de "Dialog la distanță" între diverse orașe ale lumii, partenerii fiind trași la sorți. Concursul ținea 24 de ore, perioadă în care fiecare "concurent" trebuia să organizeze acțiuni de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Carnavalul de la Rio e altceva, artă, nebunie frumoasă, spectacol de ținută... Așa că la capitolul "imaginație" în organizarea concursului, brazilienii plecau favoriți. Și așa a fost! Am început să adun informații despre Bauru, atât pentru mine, cât și pentru cei de acasă și am solicitat Primăriei din Sibiu un set de materiale de prezentare, pentru a le pune la dispoziție brazilienilor. Am intrat în legătură cu autoritățile de la Bauru, stabilind în preajma zilei "Z" un dialog prietenesc și l-am informat pe "Prefect" primar la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
cu prea multă paprika". Sosită la Helsinki, a întors ambasada "cu polul sud în locul polului nord", pentru a mă exprima civilizat, a intrat în conflict cu însărcinatul cu afaceri, acum prim-colaborator (pe care, ulterior vizitei, l-a și expediat acasă) și în loc să se ocupe de pregătirea vizitei prezidențiale, mă trezesc într-o dimineață cu o telegramă a doamnei ambasadoare prin care ne informa că este invitată la Londra la o reuniune panmaghiară importantă la care ar dori să participe. La

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
am aflat o știre de interes atât pentru mine, cat și pentru soție, inaugurarea la Montevideo a celei de a XI-a ediții a "Festivalului internațional de tango". După cueca chiliană și samba braziliană, doream să cunosc tangoul "la el acasă" (exegeții susțin că Tangoul s-a născut în Rio de la Plata, respectiv, în Argentina și Uruguay), așa că am participat atât la concertele susținute de formații din America Latină, SUA, Europa și... Japonia și la serile de dans din Piața Cagancha, unde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
papagal pe umăr și cu o cutie de bilețele, ghicea "de orice". "Coco" pentru un leu "cash" mi-a extras "viitorul", ce mi se arăta foarte roz, menționând printre altele că ziua mea norocoasă e Joia! Am ajuns cu bine acasă, m-am prezentat a doua zi la minister și am fost programat la Comisii. Am prins "ultimul tren", întrucât Parlamentul urma să intre în vacanță. Pus la "patru ace", m-am prezentat la Comisii! Nu sunt o fire emotivă, eram

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
poate remedia, mi-a răspuns liniștit că nu. Și atunci l-am mai întrebat "dar dumneata ce știi să faci?", răspunsul venind descurajator: "nimic"! Pentru acest "nimic" i-am propus o soluție "diplomatică": să aleagă între a-l trimite eu acasă, cu consecințele de rigoare, sau să solicite el revenirea în țară. A ales varianta a doua, mie părându-mi rău de soția sa, o foarte bună secretară. Trebuie să menționez că instalația electrică era veche, iar la cele 14 tablouri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]