60,397 matches
-
Este vorba despre o metodă de cunoaștere în cadrul căreia ideile a priori sunt supuse experimentării faptelor. Această metodă comportă patru etape. Cele patru etape ale raționamentului experimental: - Prima etapă se referă la constatarea și observarea, comunicabilă și cuantificabilă, a faptelor. - Pornind de la o analiză a acestora și/sau de la informații care există deja, cea de a doua etapă constă în formularea unor ipoteze explicative ale căror efecte presupuse trebuie să fie analizate conform experienței pentru a le putea înțelege valoarea. - Această
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ipoteze. Pe parcursul fiecărei etape, analiza datelor se bazează pe un proces de gândire de tip discursiv, în care elementele identificate sunt discutate, puse în relație și sintetizate după reguli logice explicite și conștiente. Modelele teoretice tind să explice fenomenele studiate, pornind de la un ansamblu de legi generale care presupun indivizi (parțial) comparabili. Aceste legi nu pretind să explice individul în întregime, în unicitatea și globalitatea sa. Ele nu sunt „adevăruri” intangibile și imuabile, ci sunt susceptibile de a fi schimbate sau
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
demersul diagnostic adoptă un raționament bazat pe interpretare în scopul de a face inteligibil sensul latent al conduitelor. Analiza datelor se sprijină mai ales pe un proces de gândire non discursiv ce privilegiază intuiția. Aceasta permite înțelegerea sensului unei conduite pornind de la relaționarea acesteia cu unele prototipuri (teorii) și cu sentimentul de evident (intimă convingere) care se impune în situația în care există corespondență. Comprehensiunea vizează înțelegerea individului ca Gestalt și în unicitatea sa. Acest demers acordă puțină importanță evaluării critice
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în care subiectul își trăiește problemele. Ele se referă la toate evenimentele sau circumstanțele care, antrenând apariția sau absența comportamentului problemă, au un rol de stimul discriminativ. Aceste evenimente pot fi externe sau interne. Ele se poziționează într-un continuum pornind de la elemente foarte concrete până la constelații mai globale și abstracte. Contiguitatea acestora cu comportamentul problemă permite postularea rolului stimulului discriminativ. Unele evenimente au un efect declanșator (sau excitator), în timp ce altele au un efect inhibitor (diminuarea frecvenței sau a intensității). Identificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
subiectului la schimbare. Clinicianul nu se focalizează cu prioritate asupra evenimentelor trecute a căror desfășurare poate fi etalată pe parcursul mai multor ședințe. Povestirea prezentată de către subiect se poate reduce la un inventar cronologic de date punctuale, sau se poate construi pornind de la unele evenimente trăite sau raportate de anturaj, de la impactul resimțit sau atribuit unora dintre acestea. Watt și Wong au diferențiat povestirile (reminiscente) instructive și narative de povestirile integrative și instrumentale. Acestea pot fi de evadare sau obsesive. Aceste povestiri
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
avut deloc succes. In funcție de problemele studiate, de formarea sa, de sensibilitatea sa, de popularitatea sau de caracterul inovator al unui model, terapeutul se raportează când la o perspectivă când la alta, când la un model teoretic când la altul. Pornind de la o analiză critică a relației dintre terapiile și teoriile cognitiviste, unele lucrări recente dezvoltă o a treia perspectivă, subliniind determinismul variabilelor contextuale asupra evenimentelor psihologice interne. Ele propun schimbarea nu a cognițiilor ci a funcției lor. Această perspectivă se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
schimbări ale analizei funcționale și ale strategiei terapeutice. Concluzii Analiza funcțională retroactivă este un instrument conceptual și metodologic care permite înțelegerea caracterului singular al subiectului, descrierea diferitelor aspecte ale funcționării sale și identificarea determinanților externi și interni, actuali și istorici. Pornind de la interacțiunile posibile dintre acești determinanți, aceasta contribuie la precizarea scopurilor intervenției și la definirea strategiei terapiei în vederea atingerii acestora. Ea vizează verificarea valorii datelor obținute și a explicațiilor reținute pe parcursul intervenției. Acest instrument dinamic nu mai disociază, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu privire la veridicitatea suferinței sale, și relația colaborativă nu s-ar instala. O bună recontextualizare - centrează atenția pacientului asupra trăirilor sale mai degrabă decât asupra relației cu terapeutul; - permite terapeutului să înțeleagă mai bine ceea ce trăiește pacientul; - facilitează analiza funcțională sincronică pornind de la o situație precisă. Recontextualizarea este un instrument puternic care ajută pacientul și terapeutul să lucreze împreună asupra problemelor reale. Pacientul este, în această situație, preocupat în totalitate de experiențele pe care le trăiește. A recontextualiza nu înseamnă nici a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
serviciu, nimeni nu mai face nimic. Toată lumea vorbește dar, la final, asta nu servește la nimic. (Reformulare-repetiție). Asta înseamnă că toată munca rămâne în sarcina dumneavoastră? (Ipoteza terapeutului). Pacienta - Da, exact așa se întâmplă. (Verificarea pertinenței). Ipotezele terapeutului trebuie stabilite pornind de la realitatea pe care o trăiește pacientul: - terapeutul trebuie să verifice bine dacă pacientul are aceeași ipoteză; - terapeutul va adapta ipoteza în funcție de verificarea pe care o va face împreună cu pacientul. Rezumatul In cadrul metodei celor 4R, rezumatul este o reformulare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
măsură în legătură cu care teoria implicită a cercetătorului influențează chiar tipul de măsurare. De exemplu, un instrument structurat construit pentru a măsura anxietatea va conține parametri diferiți în funcție de teoriile pe care se bazează autorul său: teorii biologice, analitice, cognitive sau comportamentale. Pornind de la această metodologie medicală, terapiile de tip TCC sunt prescrise în experimentele clinice ca medicamente, noțiunea de situație problemă fiind redusă la diagnosticul psihiatric. Ori modelul medical, fiind vorba despre probleme psihopatologice, se lovește de realitatea schimbătoare a tulburărilor, de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
automate. Ea ajunge astfel la concluzia că lucrul care a speriat-o în mod real a fost acela de a nu reuși să fie perfectă pentru ceilalți. Pentru a evalua mai bine schema cognitivă, s-a realizat o săgeată descendentă pornind de la gândul: „Nu sunt perfectă” și de la imaginarea celor mai rele consecințe: Pacienta: Nu sunt perfectă. Terapeutul: Ce înseamnă asta pentru dumneavoastră? Pacienta: Nu reușesc să mă ocup cum trebuie de familia mea. Terapeutul: Ce implică această afirmație? Pacienta: Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bune și reluarea lucrului este programată peste cinci zile. Ei nu-i mai este teamă că va face un atac de panică la raionul de mărfuri unde lucrează. Expunere Pentru a acționa asupra cognițiilor, a fost realizată o săgeată descendentă pornind de la postulatul: „Fac un atac de panică la raionul de mărfuri” și imaginarea celor mai rele consecințe: Pacienta - Fac un atac de panică la raionul de mărfuri. Terapeutul - Ce vă imaginați că se poate întâmpla? Pacienta - Incep să țip. Terapeutul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Ar fi trebuit s-o refuz, dar n-aveam nimic precis în program pentru acel week-end, deci nu aveam un motiv serios. Terapeutul - Ce credeți despre propria dumneavoastră persoană? Christine - Că sunt prea bună și că se profită de mine. Pornind de la acest scurt dialog, terapeutul construiește împreună cu Christine o fișă cu trei coloane. Tabel 5. Exemplu: fișa cu trei coloane a Christinei Situație Emoții Gânduri automate Colega mea de serviciu îmi cere să lucrez în locul ei într-o duminică. Accept
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ceilalți cu cei cu care are relații mai apropiate, și despre fobie socială cu cei cu care are relații intime. In timpul jocurilor de rol, terapeutul efectuează în mod regulat sondaje cognitive: „Ce sunteți pe punctul de a vă spune? Pornind de la ce elemente? Ați putea să vă gândiți la altceva?”. După mai multe jocuri de rol, Isabelle se simte mult mai confortabil din punct de vedere emoțional pentru a aborda subiectul și dispune de câteva repere comportamentale pentru a realiza
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
simte din ce în ce mai mult depășită și anxioasă. Securitatea și viitorul copiilor săi, sănătatea sa psihologică, munca și situația sa financiară apar ca teme ale neliniștilor sale cele mai frecvente și mai supărătoare în ultimele șase luni. Evaluarea caracterului excesiv al anxietății Pornind de la întrebările din grila ADIS-IV, terapeutul o invită pe Marie să evalueze aspectul excesiv și controlul asociate preocupărilor sale cu ajutorul unei scări gradate. Această apreciere confirmă că Marie își alungă cu dificultate grijile și că numeroasele sale tentative pentru „a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acest fel mai concrete și permit clinicianului să spună pacientului său că acesta are resursele psihologice și abilitățile necesare pentru a se expune și că trebuie să le dezvolte prin practici frecvente. Prima etapă Terapeutul îi cere Mariei să identifice, pornind de la auto-observațiile sale, neliniștile care au invadat-o cel mai mult în timpul săptămânii trecute și să le ierarhizeze în ordine descrescătoare (de la neliniștea cea mai puțin deranjantă la neliniștea cea mai deranjantă). Cele mai puternice angoase apar astfel în legătură cu posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu ideea că fiica sa nu-și găsește un scop în viață. Cea de a doua etapă Marie începe cu neliniștile financiare. Tehnica „săgeții descendente” îi permite să descrie, printr-o înlănțuire secvențială de afirmații, consecințele de care se teme pornind de la neliniștea de bază și mergând cât de departe posibil în înlănțuirea de temeri. Terapeutul o ajută repetându-i întrebările: „Ce s-ar putea întâmpla dacă...? Ce s-ar putea întâmpla mai rău?” Tabel 3. Inlănțuirea celor mai rele consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
formă verbală („Risc să n-am bani, nu voi mai putea să economisesc suficient”) pentru a se feri să vadă cum își pierde lucrurile și cum nu mai reușește să se îngrijească de nevoile familiei. Cea de a treia etapă Pornind de la elementele identificate cu ajutorul „săgeții descendente”, terapeutul dezvoltă, împreună cu Marie un scenariu de expunere cognitivă care favorizează formarea de imagini mentale. El o invită pe Marie să dea detalii pentru a vizualiza cea mai rea situație dar, totuși, realistă. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în modificarea atitudinii sale negative. Marie realizează o listă cu problemele reale asociate neliniștilor sale din ultimele săptămâni și le ordonează în ordine crescândă (de la cele mai puțin dificile sau angoasante de rezolvat la cele mai dificile sau mai angoasante) pornind de la grilele de auto-observații pe care le-a completat. De exemplu: - „Mașina mea trebuie reparată, dar costul reparației este mare”. - „N-am timp din cauza drumurilor mele zilnice”. - „O colegă nu-mi mai vorbește din cauza unui conflict recent”. - „Se adună dosare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
săptămână. Cea de a treia etapă: evaluarea fiecărei soluții și alegerea uneia dintre ele Terapeutul îi propune lui Marie să aprecieze fiecare soluție înainte de a trece la eliminare. D'Zurilla și Nezu sugerează să se identifice avantajele și inconvenientele soluțiilor pornind de la aspectele următoare: - Care aspecte ale problemei vor fi rezolvate? - Care vor fi consecințele soluției asupra mea și asupra celor din jurul meu? - Ce efort și cât timp trebuie să investesc? Clinicianul subliniază că nu există soluție perfectă: fiecare are avantajele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
stabilească obiective pentru a nu-l suna mereu. In final, Marie își fixează noi obiective pe o listă. Ea le va stabili în fiecare lună, realizând bilanțul neliniștilor sale. Rezultate Se realizează două întâlniri cu scop diagnostic la sfârșitul tratamentului pornind de la modelul ADIS-IV. Marie completează chestionarele deja utilizate pentru a-și evalua progresele. După terapie, Marie nu mai prezintă criteriile diagnostice ale tulburării de anxietate generalizate. Deși mai sunt încă prezente unele neliniști, ea nu le mai consideră a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ale EMDR transformă această metodă într-o simplă variantă a terapiilor comportamentale și cognitive, centrată mai mult pe emoții. Ne putem întreba dacă efectele, uneori rapide ale acestei metode, nu sunt poate legate de explorarea sistematică a canalelor memoriei autobiografice pornind de la asocierile libere ale pacienților, activate de prima imagine aleasă. Rezultatele terapiilor comportamentale și cognitive Tratamentele comportamentale și cognitive cu o durată de cincisprezece până la douăzeci de ședințe se adresează stresului post-traumatic acut (după o lună) sau cronic (după trei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cognitiv-comportamentale. S-a constatat același lucru privitor la existența respondenților parțiali și a recăderilor, asociate cel mai adesea unor probleme de fond legate de personalitate. In cadrul lucrărilor sale despre depresie, Beck a postulat, încă de la debut, existența unor scheme, pornind de la observația conform căreia gândurile automate se regrupează în jurul unui număr mic de teme. In afara tratamentului depresiei per se, el a postulat importanța continuării terapiei pe baza schemelor, pentru a preveni recăderile și a acționa asupra respondenților parțiali. Dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ca urmare a unei terapii cognitive standard: - dificultate în a realiza sarcinile, - dificultate în accesarea cognițiilor și emoțiilor, - rezistență la intervențiile clasice, - rigiditate psihologică, - dificultate de a forma o alianță terapeutică, - lamentații polimorfe, vagi. Schemele precoce ale dezvoltării Terapia cognitivă, pornind de la schemele depresogene, evoluează deci spre un model mai general al tulburărilor de personalitate. Această evoluție a condus, astfel, la creșterea interesului pentru schemele precoce ale dezvoltării. Pornind de la modelul cognitiv inițial, mai mulți autori au dezvoltat o abordare centrată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o alianță terapeutică, - lamentații polimorfe, vagi. Schemele precoce ale dezvoltării Terapia cognitivă, pornind de la schemele depresogene, evoluează deci spre un model mai general al tulburărilor de personalitate. Această evoluție a condus, astfel, la creșterea interesului pentru schemele precoce ale dezvoltării. Pornind de la modelul cognitiv inițial, mai mulți autori au dezvoltat o abordare centrată pe această temă. Printre acești autori, Young este cel care propune o evoluție originală a terapiei cognitive. Terapia centrată pe schemele lui Young Fundamente teoretice Young a plecat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]