64,222 matches
-
doar unei persoane pe care zeii o considerau favorabilă. Era, deci, necesar să se determine cine era persoana capabilă de a primi Imperium și, când aceasta era și favorizată de divinități, Imperiumul îi era acordat printr-un vot special. În teorie, oamenii Romei aveau puterea de a își alege conducătorul, însă Senatul deținea majoritatea controlului asupra acestui proces. Romulus nu a fost doar primul rege al Romei, dar și fondatorul ei. În 753 î.Hr., Romulus a început construirea orașului pe Dealul
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
la 13 decembrie 1204 la Fustat și a fost înmormântat, conform dorinței lui, la Tiberia, Palestina (Eretz Israel). Mormântul său poate fi văzut și astăzi. Marele merit al lui Maimonide este acel de a fi combinat filosofia aristotelică cu o teorie iudaică distinctă asupra preceptelor etice ale Torei. Creativitatea sa a însemnat însă și principalul obstacol în calea acceptării ideilor sale. Într-o religie fondată pe tradiții de nezdruncinat, punctele de vedere ale lui Maimonide au constituit timp de secole subiecte
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
Conform cărții antice japoneze "Nihon Shoki", denumirea "Nara" este derivată de la verbul . Teoriile moderne sugerează că denumirea este înrudită cu cuvîntul coreean "nara" (țară, regat). În această perioadă ocupația principală a societății japoneze a fost agricultura, populația fiind concentrată în sate. Majoritatea sătenilor profesau șintoismul, o religie bazată pe cultul spiriților ("kami") naturii
Perioada Nara () [Corola-website/Science/299484_a_300813]
-
, de asemenea cunoscut sub denumirile de "modelul Hicks-Hansen" și "modelul echilibrului dublu" sau "simultan", este un model economic elaborat de economiștii John Hicks și Alvin Hansen în baza teoriei macroeconomice keynesiene. Acest model operează cu mărimi economice agregate (nivelul ratelor dobânzii, volumul total de producție, cheltuielile publice, masa monetară etc.). a apărut pentru prima dată la Conferința Econometrica petrecută la Oxford în septembrie 1936. Roy Harrod, John Hicks și
Modelul IS-LM () [Corola-website/Science/299487_a_300816]
-
nivelul ratelor dobânzii, volumul total de producție, cheltuielile publice, masa monetară etc.). a apărut pentru prima dată la Conferința Econometrica petrecută la Oxford în septembrie 1936. Roy Harrod, John Hicks și James Meade au prezentat articole conținând modele matematice ale "Teoriei generale a folosirii mâinii de lucru, dobânzii și banilor" lui John Maynard Keynes. Mai tarziu Hicks a prezentat modelul său în "Mr. Keynes and the Classics: A Suggested Interpretation" sub denumirea de IS-LM . Deși chiar Hicks a recunoscut că modelul
Modelul IS-LM () [Corola-website/Science/299487_a_300816]
-
dobânzii și banilor" lui John Maynard Keynes. Mai tarziu Hicks a prezentat modelul său în "Mr. Keynes and the Classics: A Suggested Interpretation" sub denumirea de IS-LM . Deși chiar Hicks a recunoscut că modelul a scăpat anumite idei importante ale teoriei keynesiene, acest model este o bună aproximare în înțelegerea lumii reale și rămâne a fi paradigmă dominantă în manuale universitare. În contextul acestui model, echilibrul economic este privit ca echilibru pe două piețe: Grafic modelul este reprezentat că intersecția a
Modelul IS-LM () [Corola-website/Science/299487_a_300816]
-
că în perioade de creștere economică (Boom-uri) trebuie economisit, pentru a putea fi achitate datoriile, acest model conduce în practică la creșterea continuă a datoriilor statului, ceea ce nu poate constitui o acuza numai la adresa lui Keynes. Mult discutată este și teoria dezvoltată de Milton Friedman a așa- numitelor „Time lags“ (întârzieri), pentru care a primit în anul 1976 premiul Nobel pentru economie. În concepția lui Friedman trece atât de mult de la declinul consumului până la funcționarea programelor de cerere guvernamentală, încât conjunctură
Modelul IS-LM () [Corola-website/Science/299487_a_300816]
-
metodei științifice; tipurile de raționament prin intermediul cărora se ajunge la concluzii; implicațiile metodei științifice și a modelelor pentru societate în general și pentru științe însele. Știința trage concluzii privitor la modul în care este realitatea și la modul în care teoria științifică este legată de realitate. Știința se bazează pe experiment, deducție logică și gândire rațională cu scopul de a examina realitatea și indivizii din care este constituită societatea. Făcând observații privitoare la natura indivizilor și a mediului care îi înconjoară
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
despre eterul purtător de lumină, până la ecuațiile lui Maxwell, care descriu proprietățile câmpurilor electromagnetice. Eterul a fost respins, dar ecuațiile sunt valabile și astăzi. Vezi și Structuralism (filozofia științei). Reprezentanți: Ian Hacking, Nancy Cartwright Realismul entităților respinge entitățile postulate de teorie, acceptând doar cele care joacă un rol în cadrul experimentelor. O entitate este reală dacă prin manipularea acesteia pot fi create noi fenomene. Pozitivismul este o filozofie, care obligă cunoașterea să interpreteze "descoperirile pozitive" (în sensul științelor naturii). O cercetare poate
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
a fost discutat formal pentru prima dată de Karl Popper în 1919-1920 și reformulat de către el în 1960. A fost dezvoltat ulterior de Imre Lakatos. Principiul afirmă că, pentru a fi util (sau chiar numai științific), un postulat științific (fapt, teorie, lege, principiu), trebuie să fie falsificabil, adică să poată fi verificat și infirmat. Deci ceea ce contează nu este confirmarea (cum ar crede realistul naiv, ci infirmarea, adică falsificarea ipotezelor prin intermediul experimentelor respectiv a observațiilor. Ipotezele și teoriile sunt doar atât
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
postulat științific (fapt, teorie, lege, principiu), trebuie să fie falsificabil, adică să poată fi verificat și infirmat. Deci ceea ce contează nu este confirmarea (cum ar crede realistul naiv, ci infirmarea, adică falsificarea ipotezelor prin intermediul experimentelor respectiv a observațiilor. Ipotezele și teoriile sunt doar atât timp considerate adevărate, până când sunt infirmate. Popper a descris falsificabilitatea cu ajutorul observațiilor următoare, parafrazate dintr-un eseu din 1963 numit "Speculație și infirmare": Imre Lakatos a respins perspectiva falficaționismului naiv, conform căreia teoriile trebuie respinse în totalitatea
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
a observațiilor. Ipotezele și teoriile sunt doar atât timp considerate adevărate, până când sunt infirmate. Popper a descris falsificabilitatea cu ajutorul observațiilor următoare, parafrazate dintr-un eseu din 1963 numit "Speculație și infirmare": Imre Lakatos a respins perspectiva falficaționismului naiv, conform căreia teoriile trebuie respinse în totalitatea lor, dacă sunt falsificate, adică infirmate prin rezultate experimentale sau empirice. Mai degrabă se păstrează la falsificări de obicei convingeri de bază la nivel conștient sau inconștient (care formează nucleul așa numitului program de cercetare), și
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
Convingerile elementare care consituie miezul unui program de cercetare, pot fi, în opinia lui Lakatos, numai atunci respinse, când avem la îndemână un program de cercetare alternativ, superior. Reprezentanți: Henri Poincaré, Ernst Mach Ernst Mach a fost de părere că teoriile sunt doar un soi de mnemotehnică, care fac obervațiile mai ușor accesibile. Această teză este numită și principiul parcimoniei. Vezi: Convenționalism, Gestaltism. Reprezentanți: Pierre Duhem Instrumentalismul pornește de la premisa că percepțiile, ideile științifice și teoriile noastre nu reflectă cu acuratețe
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
a fost de părere că teoriile sunt doar un soi de mnemotehnică, care fac obervațiile mai ușor accesibile. Această teză este numită și principiul parcimoniei. Vezi: Convenționalism, Gestaltism. Reprezentanți: Pierre Duhem Instrumentalismul pornește de la premisa că percepțiile, ideile științifice și teoriile noastre nu reflectă cu acuratețe realitatea, ci sunt instrumente utile pentru a explica, prognoza și controla experiențele noastre. Pentru un instrumentalist, electronii și câmpurile magnetice nu există cu certitudine, deși ca idei ne sunt utile; iar metoda empirică este servește
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
realitatea, ci sunt instrumente utile pentru a explica, prognoza și controla experiențele noastre. Pentru un instrumentalist, electronii și câmpurile magnetice nu există cu certitudine, deși ca idei ne sunt utile; iar metoda empirică este servește doar pentru a arăta că teoriile corespund obervațiilor. Instrumentalismul se bazează în mare parte pe filozofia lui John Dewey, și, în sens mai larg, pe pragmatism, care a fost introdus de filozofi precum William James și Charles Sanders Peirce. Vezi: Pragmatism (John Dewey, Charles Sanders Peirce
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
decât referindu-ne la o anume paradigmă. Paul Feyerabend cu expresia sa "Anything Goes!" a lansat un apel anarhic împortiva constrângerii metodice (lucrarea sa "Against Method"). Atât Kuhn cât și Feyerabend au fost de părere că observațiile sunt "încărcate cu teorii" ("theoriebeladen") Deși principiul falsifibialității propus de Popper este util pentru a deosebi discipline științifice autentice de pseudoștiințe (cum sunt astrologia, homeopatia, etc.), în mod practic falsificarea ipotezelor științifice nu e prezentă în arsenalul de zi cu zi al științelor. Mai
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
astrologia, homeopatia, etc.), în mod practic falsificarea ipotezelor științifice nu e prezentă în arsenalul de zi cu zi al științelor. Mai degrabă, cunoașterea științifică avansează datorită acumulărilor cantitative de fapte experimentale și formulări teoretice, care sunt în general consistente cu teoriile general acceptate la un moment dat. Pe măsură ce tot mai multe noi fapte experimentale sunt descoperite, și pe măsură ce tehnologia permite măsurători din ce în ce mai precise, unele din aceste date experimentale vin în contradicție (falsifică) teoriile general acceptate. De cele mai multe ori aceste descoperiri/falsificări
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
formulări teoretice, care sunt în general consistente cu teoriile general acceptate la un moment dat. Pe măsură ce tot mai multe noi fapte experimentale sunt descoperite, și pe măsură ce tehnologia permite măsurători din ce în ce mai precise, unele din aceste date experimentale vin în contradicție (falsifică) teoriile general acceptate. De cele mai multe ori aceste descoperiri/falsificări nu sunt intenționate și au loc în cursul proceselor științifice obișnuite. Un exemplu în acest sens îl constituie descoperirea faptului că viteza luminii este constantă (și nu depinde de direcția de propagare
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
că viteza luminii este constantă (și nu depinde de direcția de propagare) într-un experiment desfășurat de către Michelson și Morley în 1887. Obiectivul acestui experiment era de fapt măsurarea vitezei luminii față de Eter, însă rezultatele experimentului, fiind în contradicție cu teoriile fizicii din acea vreme, au dus la abandonarea concepției Eterului și la formularea teoriei relativității speciale de către Albert Einstein în 1905. Această viziune a evoluției științei în etape constituite din acumulări cantitative urmate de revoluții în care "paradigma" științei se
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
experiment desfășurat de către Michelson și Morley în 1887. Obiectivul acestui experiment era de fapt măsurarea vitezei luminii față de Eter, însă rezultatele experimentului, fiind în contradicție cu teoriile fizicii din acea vreme, au dus la abandonarea concepției Eterului și la formularea teoriei relativității speciale de către Albert Einstein în 1905. Această viziune a evoluției științei în etape constituite din acumulări cantitative urmate de revoluții în care "paradigma" științei se schimbă în mod fundamental, a fost formulată de către Thomas Kuhn în "Structura revoluțiilor științifice
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
se dezvoltă și testează prin metode empirice, care sunt formate din observații și experimente. Odată ce a fost testată de nenumărate ori, informația care rezultă din observațiile și experimentele noastre este considerată a fi dovada pe baza căreia comunitatea științifică dezvoltă teorii care pretind a explica aspecte ale lumii. Observațiile presupun percepție, prin urmare sunt activități cognitive. Cu alte cuvinte, observațiile fac parte de la început din felul în care noi înțelegem cum funcționează lumea; pe măsură ce această înțelegere suferă modificări, observațiile însele se
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
observația nu mai este utilă în sens științific. Cercetătorii încearcă să folosească inducția, deducția, metode cvasi-empirice, și invocă metafore conceptuale-cheie pentru a transforma observațiile într-o structură coerentă, auto-consistentă. Reprezentant: Bas van Fraassen Empiriștii constructivi sunt agnostici față de conceptele unei teorii (atom, genă, etc.). Empirismul constructiv nu este interesat decât de observații care se pot face (cu ajutorul instrumentelor) cu ochiul liber. Empirismul își asumă rolul de a explica scopul științei. Aceasta este, după părerea empiriștilor, adecvanța empirică. Analiza este activitatea care
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
este interesat decât de observații care se pot face (cu ajutorul instrumentelor) cu ochiul liber. Empirismul își asumă rolul de a explica scopul științei. Aceasta este, după părerea empiriștilor, adecvanța empirică. Analiza este activitatea care constă în transformarea unei observații sau teorii în concepte mai simple pentru a fi mai ușor comprehensibile. Analiza este esențială pentru știință. Ar fi imposibil, de exemplu, să descriem matematic mișcarea unui proiectil fără a distinge între forța gravității, unghiul și viteza inițială. Doar în urma acestei analize
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
a fi mai ușor comprehensibile. Analiza este esențială pentru știință. Ar fi imposibil, de exemplu, să descriem matematic mișcarea unui proiectil fără a distinge între forța gravității, unghiul și viteza inițială. Doar în urma acestei analize este posibil să formulăm o teorie adecvată a mișcării. Reducționismul poate avea mai multe înțelesuri în știință. Un tip de reducționism este convingerea conform căreia toate domeniile de cercetare sunt, în ultimă instanță, explicabile științific (deci nu există nimic metafizic). Poate că un eveniment istoric poate
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
El pretinde că este doar vorba despre "știință proastă", atunci când urmărim să găsim explicații care sunt atractive sau elocvente, mai degrabă decât cele care sunt utile în prognoza fenomenelor naturii. De asemenea afirmă că: Argumentele care au fost aduse împotriva teoriei reducționismului lacom, prin referință la fenomene emergente, se bazează pe faptul că sistemele auto-referențiale se presupun că conțin mai multă informație decât ceea ce poate fi descris prin intermediul analizei individuale a părților lor componente. Câteva exemple dim matematică: Analiza unor asemenea
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]