64,222 matches
-
a părților lor componente. Câteva exemple dim matematică: Analiza unor asemenea sisteme are în mod obligatoriu un efect distructiv asupra informației întrucât observatorul trebuie să selecteze o mostră din sistem care poate fi în cel mai bun caz parțial reprezentativă. Teoria informației poate fi folosită pentru a calcula magnitudinea pierderii de informație și constituie una dintre tehnicile aplicate de către teoria haosului. Vezi Operaționalism: (Percy William Bridgman). Cele mai puternice afirmații sunt cele cu aplicabilitatea cea mai largă. A treia lege a
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
asupra informației întrucât observatorul trebuie să selecteze o mostră din sistem care poate fi în cel mai bun caz parțial reprezentativă. Teoria informației poate fi folosită pentru a calcula magnitudinea pierderii de informație și constituie una dintre tehnicile aplicate de către teoria haosului. Vezi Operaționalism: (Percy William Bridgman). Cele mai puternice afirmații sunt cele cu aplicabilitatea cea mai largă. A treia lege a lui Newton- "pentru fiecare acțiune există o reacțiune opusă și egală" — este o afirmație puternică deoarece se aplică la
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
i se atribuie principiul conform căruia cea mai simplă explicație pentru un fenomen este de preferat. Acest principiu își găsește formularea deseori în felul unmător: "entitățile nu trebuie să fie multiplicate dincolo de necesar". A se considera situația omniprezentă a două teorii A și B, unde A este versiunea cea mai simplă a teoriei, care se potrivește cu datele, iar B este o versiune a lui A argumentată cu elemente adiționale care nici nu îmbunătățesc, nici nu dăunează problema. Principiul briciului lui
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
fenomen este de preferat. Acest principiu își găsește formularea deseori în felul unmător: "entitățile nu trebuie să fie multiplicate dincolo de necesar". A se considera situația omniprezentă a două teorii A și B, unde A este versiunea cea mai simplă a teoriei, care se potrivește cu datele, iar B este o versiune a lui A argumentată cu elemente adiționale care nici nu îmbunătățesc, nici nu dăunează problema. Principiul briciului lui Occam ne sfătuiește să îndepărtăm elementele suplimentare din B, rămânând cu versiunea
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
B este o versiune a lui A argumentată cu elemente adiționale care nici nu îmbunătățesc, nici nu dăunează problema. Principiul briciului lui Occam ne sfătuiește să îndepărtăm elementele suplimentare din B, rămânând cu versiunea mai simplă A. Deoarece pentru orice teorie există un număr infinit de variații care sunt în mod egal consistente cu datele actuale, briciul lui Occam este folosită în mod implicit în orice cercetare științifică. De exemplu, a se vedea teoria faimoasă a lui Isaac Newton privind "acțiunea
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
versiunea mai simplă A. Deoarece pentru orice teorie există un număr infinit de variații care sunt în mod egal consistente cu datele actuale, briciul lui Occam este folosită în mod implicit în orice cercetare științifică. De exemplu, a se vedea teoria faimoasă a lui Isaac Newton privind "acțiunea și reacțiunea". O teorie alternativă ar fi: "pentru fiecare acțiune există o reacțiune egală și opusă, cu excepția lui 12 Ianuarie 2055, când reacțiunea va avea intensitate înjumătățită". Această adăugire aparent absurdă violează principiul
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
infinit de variații care sunt în mod egal consistente cu datele actuale, briciul lui Occam este folosită în mod implicit în orice cercetare științifică. De exemplu, a se vedea teoria faimoasă a lui Isaac Newton privind "acțiunea și reacțiunea". O teorie alternativă ar fi: "pentru fiecare acțiune există o reacțiune egală și opusă, cu excepția lui 12 Ianuarie 2055, când reacțiunea va avea intensitate înjumătățită". Această adăugire aparent absurdă violează principiul briciului lui Occam deoarece este o adăugire care nu este necesară
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
înjumătățită". Această adăugire aparent absurdă violează principiul briciului lui Occam deoarece este o adăugire care nu este necesară. Într-adevăr, fără o lege precum briciul lui Occam, nu ar exista nici o justificare filozofică sau practică pentru savanți ca să enunțe orice teorie în fața competitorilor ei care sunt ca număr infiniți. Prin urmare, știința nu ar mai putea să facă deloc prognoze. Dificultatea în cazul briciului lui Occam constă în faptul că aceasta nu specifică, și nici nu este întotdeauna clar, care teorie
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
teorie în fața competitorilor ei care sunt ca număr infiniți. Prin urmare, știința nu ar mai putea să facă deloc prognoze. Dificultatea în cazul briciului lui Occam constă în faptul că aceasta nu specifică, și nici nu este întotdeauna clar, care teorie este mai simplă. Mai mult, briciul lui Occam nu reprezintă decât o preferință estetică pentru simplicitate. Prin urmare nu poate fi considerată riguroasă. Există abordări matematice legate de aceasta, cum ar fi cele care rezultă din analiza bayesiană și teoria
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
teorie este mai simplă. Mai mult, briciul lui Occam nu reprezintă decât o preferință estetică pentru simplicitate. Prin urmare nu poate fi considerată riguroasă. Există abordări matematice legate de aceasta, cum ar fi cele care rezultă din analiza bayesiană și teoria informației care urmăresc să cuantifice simplicitatea. O asemenea abordare este inferența numită lungimea minimă a mesajului. Briciul lui Occam nu afirmă că cea mai simplă explicație este de preferat indiferent de capacitatea sa de a explica neregularități și excepții. Principiul
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
Occam nu afirmă că cea mai simplă explicație este de preferat indiferent de capacitatea sa de a explica neregularități și excepții. Principiul falsificabilității afirmă că orice excepție care poate fi reprodusă în mod veridic trebuie să invalideze cea mai simplă teorie, și că argumentul următor, în ordinea simplicității, care poate să încorporeze excepția în ca parte a teoriei trebuie să fie preferat în locul primei. După cum a afirmat Albert Einstein: Scopul ultim al oricărei teorii este de a asigura ca elementele de
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
explica neregularități și excepții. Principiul falsificabilității afirmă că orice excepție care poate fi reprodusă în mod veridic trebuie să invalideze cea mai simplă teorie, și că argumentul următor, în ordinea simplicității, care poate să încorporeze excepția în ca parte a teoriei trebuie să fie preferat în locul primei. După cum a afirmat Albert Einstein: Scopul ultim al oricărei teorii este de a asigura ca elementele de bază ireductibile să fie cât mai simple posibil și reduse ca număr, fără să trebuiască să renunțe
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
veridic trebuie să invalideze cea mai simplă teorie, și că argumentul următor, în ordinea simplicității, care poate să încorporeze excepția în ca parte a teoriei trebuie să fie preferat în locul primei. După cum a afirmat Albert Einstein: Scopul ultim al oricărei teorii este de a asigura ca elementele de bază ireductibile să fie cât mai simple posibil și reduse ca număr, fără să trebuiască să renunțe la reprezentarea adecvată chiar și a unui singur experiment". O problemă critică în știință este în ce măsură
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
au fost uciși în timpul luptelor de pe frontul de răsărit. Civilii au murit în timpul luptelor pentru cucerirea orașelor sovietice de către armatele germane, sau au fost uciși dat fiind faptul că au fost considerați ca făcând parte din "rasa inferioară” slavă, conform teoriilor etnice naziste. În plus, armatele sovietice în retragere au practicat tactica 'pământului pârjolit', distrugând toate infrastructura civilă și rezervele de alimente pentru a împiedica trupele naziste să se aprovizioneze din teritoriile nou cucerite. Al doilea război mondial a adus o
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
s-a agravat rapid. Viziunea Statelor Unite ale Americii asupra lumii postbelice intra în conflict cu interesele Uniunii Sovietice. Securitatea națională a fost piatra unghiulară a politicii sovietice de la venirea la putere a lui Stalin, când Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a adoptat teoria acestuia de "socialism într-o singură țară" și a respins ideea lui Troțki de "revoluție mondială". Înainte de război, Stalin nu a încercat să împingă granițele sovietice dincolo de limitele Imperiului Țarist. În acest sens, scopurile Uniunii Sovietice puteau să nu fie
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
În cadrul fizicii, dualismul corpuscul-undă se referă la faptul că materia prezintă simultan proprietăți corpusculare și ondulatorii. Este vorba despre un concept central al mecanicii cuantice, care a înlocuit teoriile clasice asupra naturii materiei. Anumite fenomene pun în evidență caracterul ondulatoriu (interferența, difracția, polarizarea), pe când altele demonstrează caracterul corpuscular (emisia și absorbția luminii, efectul fotoelectric, efectul Compton). Bazându-se pe studiul acestor fenomene, teoriile clasice propuneau modele în care un
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
al mecanicii cuantice, care a înlocuit teoriile clasice asupra naturii materiei. Anumite fenomene pun în evidență caracterul ondulatoriu (interferența, difracția, polarizarea), pe când altele demonstrează caracterul corpuscular (emisia și absorbția luminii, efectul fotoelectric, efectul Compton). Bazându-se pe studiul acestor fenomene, teoriile clasice propuneau modele în care un obiect era considerat fie o particulă, fie o undă. Ideea dualității a apărut în legătură cu natura luminii, Louis de Broglie fiind cel care a generalizat conceptul. În mecanica cuantică, lumina nu este considerată nici undă
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
unitatea celor două, fără o delimitare precisă. În formalismul clasic, lumina era considerată undă electromagnetică, prezentând fenomene ondulatorii cum ar fi interferența, difracția, polarizarea. Odată cu descoperirea efectului fotoelectric în 1887 de către Heinrich Rudolf Hertz, a fost necesară introducerea unei noi teorii care să justifice fenomenul, întrucât cea clasică era în contradicție cu rezultatele experimentale. În 1905, Albert Einstein explica legile efectului fotoelectric presupunând că lumina este alcătuită din particule (numite fotoni) și aplicând ipoteza lui Planck, conform căreia energia este cuantificată
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
cea clasică era în contradicție cu rezultatele experimentale. În 1905, Albert Einstein explica legile efectului fotoelectric presupunând că lumina este alcătuită din particule (numite fotoni) și aplicând ipoteza lui Planck, conform căreia energia este cuantificată. Louis de Broglie a extins teoria lui Einstein, susținând că orice particulă în mișcare are asociată o undă. Teza lui de doctorat este publicată în anul 1924, dar el primește premiul Nobel abia în 1929, după ce teoria sa este verificată experimental. Louis de Broglie afirmă că
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
căreia energia este cuantificată. Louis de Broglie a extins teoria lui Einstein, susținând că orice particulă în mișcare are asociată o undă. Teza lui de doctorat este publicată în anul 1924, dar el primește premiul Nobel abia în 1929, după ce teoria sa este verificată experimental. Louis de Broglie afirmă că orice particulă aflată în mișcare (electron, proton, atom) are și o comportare ondulatorie. El stabilește relația între lungimea de undă formula 1 asociată și impulsul formula 2 al particulei: unde formula 4 reprezintă constanta
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
nu depinde de lungimea de undă a radiației incidente, ci doar de unghiul de împrăștiere formula 17 Compton a obținut următoarea lege empirică ce exprimă dependența lungimii de undă a satelitului în raport cu unghiul formula 17 Acest rezultat nu era în concordanță cu teoria clasică asupra undelor electromagnetice, potrivit căreia radiația împrăștiată ar fi trebuit să aibă aceeași lungime de undă cu cea incidentă. Efectul Compton a fost explicat considerând natura corpusculară a energiei electromagnetice. Noutatea a constat în introducerea impulsului pentru cuanta de
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
ușori și cei din păturile periferice ale atomilor grei pot fi considerați liberi întrucât energia fotonului incident este de aproximativ 1550 de ori mai mare decât lucrul mecanic de extracție. Așadar, termenulformula 25 poate fi neglijat. Expresia energiei cinetice este, conform teoriei relativității unde Legea de conservare e energiei devine Scriind conservarea impulsului se obține unde am notat cu Înlocuind formula 39,formula 40,formula 41 în teorema cosinusului pentru triunghiul impulsurilor rezultă Din cele două teoreme de conservare se obține expresia unde formula 44 reprezintă
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
Scriind conservarea impulsului se obține unde am notat cu Înlocuind formula 39,formula 40,formula 41 în teorema cosinusului pentru triunghiul impulsurilor rezultă Din cele două teoreme de conservare se obține expresia unde formula 44 reprezintă lungimea de undă Compton. Se observă că rezultatul teoriei elaborate de Compton este identic cu legea obținută experimental. În concluzie, efectul descoperit de acesta confirmă încă o dată natura corpusculară a radiațiilor electromagnetice. În 1927, Clinton Joseph Davisson și Lester Halbert Germer au evidențiat comportamentul ondulatoriu al electronilor. Experimentul lor
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
Ei au utilizat un tun electronic ce trimitea un fascicul de electroni, accelerați sub o diferență de potențial U, pe un monocristal de nichel. Acesta se comportă ca o rețea de difracție, facând posibilă observarea unei figuri de interferență. Conform teoriei difracției, se obține o valoare maximă a intensității undelor rezultate pentru unde Lungimea de undă poate fi modificată variind tensiunea de accelerare. Calculând lungimea de undă din relația lui de Broglie se obține Experimental se constată echivalența celor două relații
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
fi descris ca o particulă clasică sau ca o undă, ci ca dualitatea formată dintre cele două. Noțiunile de traiectorie și impuls își pierd sensul, întrucât poziția și viteza particulei nu pot fi determinate cu o precizie infinită, ca în teoriile clasice. În mecanica cuantică se poate stabili doar o localizare spațială probabilistică, dată de funcția de undă asociată particulei. Amplitudinea funcției de undă determină probabilitatea ca particula să existe într-o anumită regiune a spațiului. Astfel, cu cât zona în
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]