59,281 matches
-
folosesc tot formele disjuncte: "Ce n’est pas moi qui ai cassé la vitre mais lui „Nu eu am spart geamul, ci el”, "Ils șont plus pauvres que nous „Ei sunt mai săraci decât noi”. Pronumelui reflexiv conjunct "se" îi corespunde pronumele disjunct "soi", folosit numai după prepoziții și conjuncții, și numai referitor la o persoană nedefinita, de exemplu în proverbe: "Chacun pour soi et Dieu pour tous" „Fiecare pentru sine și Dumnezeu pentru toți”, " On trouve toujours plus petit que
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
întrebarea totală și oricare dintre întrebările parțiale poate fi formulată în una, două, trei sau patru feluri, fără deosebiri de sens. Între construcțiile lor diferențele sunt numai de registru de limbă. Aceasta are trei construcții. Unei întrebări că „Vii?” îi corespund următoarele construcții franceze: Observații: Propoziția exclamativa cu predicat nominal poate fi alcătuită cu construcția a treia a propoziției interogative: "Est-elle jolie !" „Ce drăguță e!” Întrebările referitoare la majoritatea părților de propoziție au cele trei variante descrise mai sus, ba chiar
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
acțiuni exterioare, transformarea etc., într-un cuvânt procesul subordonat. Acest mod poate fi indicativul, condiționalul sau subjonctivul. Fiecare își are corespondentul în limba română (cel al subjonctivului este conjunctivul), dar din punctul de vedere al folosirii lor, modurile nu-și corespund totdeauna în cele două limbi. Alegerea modului este indicată de anumite elemente ale frazei, în funcție de felul subordonatei. Propoziția subiectivă stă cel mai adesea după propoziția principala. În acest caz, înaintea predicatului principalei este totdeauna un pronume. Deși obligoriu, acesta este
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
folosirea perfectului compus în mod corespunzător cu folosirea să în română: "Și tu es né avânt 1956, tu aș droit aux soins dentaires gratuits" „Dacă te-ai născut înainte de 1956, ai dreptul la îngrijiri dentare gratuite”. Și folosirea indicativului prezent corespunde cu cea din română dacă procesele din frază sunt situate în prezent ("Și le livre n’est pas disponible, vous n’avez qu’à le commander" „Dacă nu e disponibilă cartea, puteti s-o comândați”), dar tot indicativul prezent se
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
în același timp. Categoriile modalității se exclud reciproc. Așadar, un obiect în genere nu poate fi și posibil și imposibil, respectiv existent și nonexistent. Kant a întocmit o clasificare logică în douăsprezece rubrici a enunțurilor considerând că fiecare din ele corespunde câte unei funcții a intelectului uman. În cadrul acestei clasificări, principalele diviziuni sunt cantitatea, calitatea, relația și modalitatea.; acestea se aplică fenomenelor sau aparențelor și nu lucrurilor-în-sine. Conceptele pure kantiene erau, așadar, categorii ale intelectului și el era preocupat mai mult
Categorie (Kant) () [Corola-website/Science/332744_a_334073]
-
Fresnel are încă o consecință, dedusă și aceasta tot de Poisson, și anume că înlocuind obiectul rotund cu o placă opacă în care se face o gaură rotundă, pe ecran se va vedea un punct negru în mijlocul discului luminos care corespunde găurii. Și această consecință este reală, chiar dacă este contraintuitivă, și a fost verificată experimental mai tîrziu de Fresnel și publicată în "Annales de chimie et de physique".
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
este vorba în esență de franceza generală, în care sunt prezente elemente regionale în număr mai mic sau mai mare în funcție de regiune, de vorbitor și de lexicul unui domeniu sau al altuia. Printre cuvintele regionale se pot deosebi unele care corespund numai unor realități regionale și altele, care denumesc realități generale. Un exemplu din prima categorie este cuvântul "traboule" din Lyon, care denumește o străduță ce leagă o stradă mai mare de alta trecând printr-un grup de case, iar din
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
fi folosit și atunci când este considerat mai potrivit față de unul standard: În diverse teritorii ale limbii franceze sunt și elemente, în principal cuvinte, care sunt specifice pentru anumite state. Astfel sunt denumirile unor instituții. De exemplu „liceului” din România îi corespund "lycée" în Franța, "athénée" în Belgia, "gymnase" în Elveția și "cégep" în Québec. Franceza are foarte multe variante regionale. Principalele variante și grupuri de variante sunt următoarele (reprezentate pe harta de mai sus): Fiecare dintre cele de mai sus se
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
silabă închisă, /ɛ/ - /e/ (acestea fiind mai deschisă, respectiv mai închisă decât în Franța), /ɔ/ - /o/], /ɛ/ scurt - /ɛ:/ lung. Particularități: Varianta acadiană este denumită după numele Acadia al unei regiuni din Canada de pe vremea când era posesiune franceză. Acadia corespunde în mare provinciei Noua Scoție de astăzi. Vorbitorii variantei acadiene trăiesc mai ales în provincia New Brunswick, dar aceasta se vorbește și în Newfoundland. Din această variantă provine și cea din Louisiana, numită "cadien" „cadiană” (varianta de aici a cuvântului
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
Alergarea pe 3000 de metri - o probă la competițiile de atletism - este considerată o alergare de lungă distanță. Pe stadion deschis, o alergare de 3000 m corespunde la șapte ture și jumătate. Această probă nu este disputată la campionatele complete pe stadioane. Se întâlnește în schimb în programele multor altor reuniuni de atletism internaționale. La competițiile atletice de sală, proba de 3000 metri este distanță standard, găsindu
Alergare 3000 metri () [Corola-website/Science/332895_a_334224]
-
de proporția: d/D = 1/N în care: Conform legii proporțiilor, se poate calcula unul din termeni, dacă se cunosc ceilalți doi, astfel: Spre exemplu, unei distanțe din teren D = 250 m, pe un plan la scara 1/5000 îi corespunde d = 250/5 = 50 mm, iar unei distanțe grafice d = 62 mm de pe o hartă la scara 1:200 000 îi corespunde în teren o distanță D = 62 x 200 = 12 400 m = 12,4 km. Scara grafică este o
Scară (cartografie) () [Corola-website/Science/332941_a_334270]
-
astfel: Spre exemplu, unei distanțe din teren D = 250 m, pe un plan la scara 1/5000 îi corespunde d = 250/5 = 50 mm, iar unei distanțe grafice d = 62 mm de pe o hartă la scara 1:200 000 îi corespunde în teren o distanță D = 62 x 200 = 12 400 m = 12,4 km. Scara grafică este o reprezentare grafică a scării numerice care după modul cum se obține construcția grafică este de trei tipuri: Valoarea unei diviziuni numită bază
Scară (cartografie) () [Corola-website/Science/332941_a_334270]
-
distanță D = 62 x 200 = 12 400 m = 12,4 km. Scara grafică este o reprezentare grafică a scării numerice care după modul cum se obține construcția grafică este de trei tipuri: Valoarea unei diviziuni numită bază sau modulul scării, corespunde cu mărimea acelei distanțe de pe teren, redusă la orizont. Se recomandă ca lungimea în centimetri a unui interval corespunzător bazei din teren, să se calculeze prin împărțirea a 10 cm la primele cifre ale numitorului scării, adică la 10; 5
Scară (cartografie) () [Corola-website/Science/332941_a_334270]
-
să facă un anunț și să dea o explicație. Participarea directă a compozitorului este necunoscută dar ziarul "Arta sovietică" ("Sovetskoe iskusstvo") a publicat un anunț conform căruia Șostakovici a cerut ca premiera simfoniei să fie anulată "pe motiv că nu corespunde deloc cu convingerile sale creative actuale și reprezintă pentru el o fază creativă demult depășită", că suferă de "grandiomanie" și că are intenția să o revizuiască. Decenii mai târziu Isaak Glikman, care a fost secretarul personal al lui Șostakovici în
Simfonia nr. 4 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332927_a_334256]
-
și lexicografice. Intrările sunt clasate potrivit unui sistem în același timp alfabetic și fonetic: diftongii sunt clasați după vocalele simple. Astfel diftongul "αι" / , din greaca veche, este clasat după "ε" ("epsilon"). Iar "ω" ("omega") vine după "ο" ("omicron"), ceea ce nu corespunde cu clasamentul grecesc clasic. Este o compilație de compilații, care utilizează biografii, bibliografii și alte informații despre scriitori păgâni și creștini, dintre care cei mai mulți dispăruți; Scholiile despre Aristofan, Sofocle și Tucidide au servit mult. Notițele biografice provin, adesea, din mărturiile
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
Aripa napoleoniana (Ăla Napoleonica) la vest și Procurațiile Noi (Procurație Nuove) la sud. Procurațiile Vechi se întind pe o lungime de 152 de metri de la Turnul cu ceas către Aripa napoleoniana, având un portic cu 50 de arcade cărora le corespund cele 100 de ferestre de la cele două superioare. Deși terminate în arc central, luminozitatea deschiderilor amintesc de stilul venețiano-bizantin al primei procurații, construită în secolul al XII-lea, în timpul dogelui Sebastiano Ziani (vizibilă în celebra pictură a lui Gentile Bellini
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
Dumitru - este doar o ipoteză, deoarece, concomitent, la sfârșitul veacului al XVI-lea, hrisoavele consemnează existența unui așezământ având același hram, amplasat în Ostrovul Dâmboviței. Ori, poziția actuală, dar și cea din trecut, a bisericii Sf. Dumitru „De Jurământ”, nu corespunde cu a unui lăcaș situat într-un ostrov, adică înconjurat de apă. Cea mai probabilă identificare a M-rii Sf. Dumitru cu vreunul din amplasamentele lăcașurilor actuale, este cu acela al bisericii Domnița Bălașa. Aici, cu prilejul consolidării bisericii, între 1954-1955
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
direct perceput de către mistici, învățați și sfinți ai marilor religii. Nizariții cred că ḥaqīqah este unul și același pentru toate credințele și este Religia lui Dumnezeu, Religia Adevărului sau "religio perennis". Cele trei niveluri (ẓăhir, bățin, ḥaqīqah) ale Stâlpilor Islamului corespund celor trei facultăți de cunoștințe ale ființei umane. Zăhir este perceput de simțurile externe ale corpului "(jism)". Bățin este știut și conceptualizat prin intermediul facultăților interioare (memorie, imaginație, reflecție, rațiune, etc.) ce aparțin sufletului rațional "(nafs al-nătiqah)". Haqīqah este perceput și
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
a fost explicată prin faptul că personajul cel mai cunoscut al lui Saint-Exupéry este „Micul Prinț”, care trăia pe un asteroid. În carte, asteroidul Micului Prinț posedă un cod unic: "B612". Denumirea provizorie a asteroidului era 1975 VW3, care nu corespunde cu opera scriitorului. Totuși un alt asteroid denumit 46610 Bésixdouze (tradus în română: „46610 Beșasedoisprezece”) are denumirea micii planete a Micului Prinț. A fost denumit "Bésixdouze", adică „B612” în sistemul hexazecimal, care este echivalent cu "46610" în sistemul zecimal.
2578 Saint-Exupéry () [Corola-website/Science/333800_a_335129]
-
seamă la astrofizica Sistemului Solar. Înainte ca sondele Viking să ajungă pe Marte, compoziția solului marțian constituia un subiect al unor numeroase dezbateri. Determinând lumina polarizată a mai multor sute de minerale terestre, Dollfus a încercat să facă să le corespundă acestora lumina polarizată a întinderilor deșertice marțiene. A găsit că doar limonitul (FeO) pulverizat corespunde. A conchis că solul marțian poate fi compus din oxid de fier. Totuși, un astronom renumit, Gerard Kuiper, nu a fost de acord cu concluzia
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
marțian constituia un subiect al unor numeroase dezbateri. Determinând lumina polarizată a mai multor sute de minerale terestre, Dollfus a încercat să facă să le corespundă acestora lumina polarizată a întinderilor deșertice marțiene. A găsit că doar limonitul (FeO) pulverizat corespunde. A conchis că solul marțian poate fi compus din oxid de fier. Totuși, un astronom renumit, Gerard Kuiper, nu a fost de acord cu concluzia tânărului Dollfus; în lucrările sale, oxidul de fier dădea rezultate mediocre și a hotărât că
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
are consecințe mai profunde. Pentru electronul liber ea prezice, pe lângă spectrul continuu de stări cu energie superioară energiei de repaus, un spectru continuu de stări de energie negativă, nemărginit inferior, inacceptabil fizic ca atare. De asemenea, ea admite soluții care corespund unei particule cu aceeași masă ca electronul, dar de sarcină electrică opusă. Pornind de la aceste caracteristici, Dirac a formulat în 1931 ipoteza că ecuația sa nu descrie un singur electron, ci un sistem de particule, electroni dar și particule de
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
lungesc oasele copsei și gambei, se lărgește centura pelviană, iar coloana vertebrală este curbată în forma literei S (ceea ce îi asigură o rezistentă elastică în poziție verticală). Legătura funcțională mușchi-sistem nervos: numărul de neuroni care controlează un grup de mușchi corespunde atât volumului mușchilor respectivi, dar mai ales preciziei și fineții mișcărilor respective. De aceea, la om, zonele din aria motoare a scoarței cerebrale care controlează mâinile și limba sunt mai mari decât cele corespunzătoare membrelor inferioare și trunchiului sistemul nervos
Locomoție () [Corola-website/Science/333056_a_334385]
-
Turnului Principal erauconfecționate din lemn de stejar. Ceasul a fost instalat în turn în anul 1908, odată cu orga din sală, și a fost adus din Germania, cumpărat fiind de comunitatea săsească. Acesta funcționează cu două contragreutăți, are patru axe care corespund celor patru cadrane de pe fiecare parte a turnului și se trage o dată la opt zile. Mecanismul, aflat la o înălțime de 40 de metri, care acționează ceasul este unul simplu cu bătaie la fiecare oră fixă. Bătaia se realizează cu ajutorul
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]
-
studenta micologistă Elsie Kupfer a contestat clasificarea unor specii în genurile "Urnula" și "Geopyxis" într-o publicație din 1896 despre Discomycetes de Heinrich Rehm. Ea considera transferul făcut de el în genul "Geopyxis" ilogic: „Chiar și extern această ciupercă nu corespunde propriei descrieri a lui Rehm a genului "Geopyxis" în care o plasează; textura apotecii este descrisă ca fiind cărnoasă, piciorul, scurt și uneori subțire; în timp ce la această plantă, textura pieloasă a pălăriei și lungimea și grosimea piciorului sunt caracteristicile sale
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]