95,170 matches
-
carte, alegând cu ochii și ceasul jinduit. Plăteau. Li se mulțumea prin vorbă și prin ceasul ales. Spre stupoarea ei, bătrâna se trezi într-o clipită ultima rămasă în fața tarabei. Cu "SIMBOLURILE" în mână, cedase tentației de a arunca o privire și la conținut. Auzi un pocnet de bici, ba nu, niște bubuituri. Anticarul o zorea. Să se grăbească! Văzu ca prin ceață că acesta împinse înainte-i și un ceas. Ultimul. Micuț cât unghia, de argint, acoperit cu un căpăcel
CEASUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371858_a_373187]
-
cadou de la ciudatul anticar. Pe față li se citeau spaima și surpriza morții, cu siguranță își retrăiseră viața întreagă în ultimele clipe numărate rece și impersonal de ceasurile fatale... Se retrase cu o liniște goală în suflet. Îl căută din priviri pe anticar, dar nu-l mai văzu, dispăruse. Și gândi că, într-adevăr, e toamnă, e rece, e ploaie, e marți și iată, bine că a refuzat cadoul nesperat cu filigran verde de otravă, ar fi picat într-un ceas
CEASUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371858_a_373187]
-
care eram prezent la lansarea cărții „Jolt Kerestely, o viață pentru cântec”, scrisă admirabil de cea care iubește nu mai puțin decât mine pe artiști, Oana Georgescu, a fost a venirii sărbătorii mele sufletești, necesară oricât de rar, pentru împrospătarea privirii ochilor cu oameni mai iubiți, mai frumoși, mai buni, mai luminoși! Erau atâția dintre ei alături de formidabilul compozitor Jolt Kerestely, tânăr și curat la inimă, ca pruncul, maestru între maeștrii muzicii ușoare românești, unul dintre seniorii cei mai experimentați și
MARINA FLOREA. ARTISTĂ IUBITĂ DE OMUL LĂUNTRIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371871_a_373200]
-
în plutire! Să-ți aducă vise din verile calde! Să te îmbrace în flori de iubire! În vis de primăvară să vezi câmp cu fragi și din cireșe să îți pună cercei! Tandru să îți sărute vârfuri de copaci! Cu privirea-n plete să-ți prindă scântei! Din somn să te trezești la sfârșitul verii! Să ieși la paradă în straie de gală! Cu belșug de roade din pomii fructiferi să te strecori în ghiozdănel de școală! Să fii adorată precum
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
de gală! Cu belșug de roade din pomii fructiferi să te strecori în ghiozdănel de școală! Să fii adorată precum o contesă! De Ziua Recoltei să te primenești! Sa te iubească lumea, ca pe-o prințesă! Cu daruri să surprinzi priviri omenești! TOAMNA IUBIRII PIERDUTE Toamna iubirii pierdute transformă roua în brumă. Iar prin zile tot mai scurte, plăcerea plimbării curmă. Vântul biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
veșnicie. Dorințe mor îmbrățișate, când bate-n Toamna vieții mele, un vânt aducător de moarte. Să mi le ducă între stele. MIREASA CODRULUI Pe frunzele Toamnei plutind în curcubeu, scriu dorul ce se ascunde-n sufletul meu. În ele brodez privirea de sub pleoape, când Cerul azuriu se scaldă în ape. Ținutei de gală din frunze croită, Vântu-i susține o trenă nesfârșită. Tandru și iubitor pe cap mă sărută și cu el mă face în văzduh pierdută. Mă conduce-n Codru, ca să
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Apoteoza poetului Dincolo de zariștea liniștei ziua fulguia faianța Acul ceasornicului indică hartă întâlnirii, Așchiile întârzierii îmi alunga orice speranță A luminii de la capătul firii. Sub spuza așteptării nerăbdarea dădea peste privire Berbecul dorinței scăpa coarnele mentalității Când istovit de atâta iubire Îmi pierdeam fărâme de timp la ceasul universității. Aroma sângelui sfidă culorile zădărniciei Popasul meu retrage însemnele, inspirația Își ascunde confidenta cu purpura viei Când buzele tale își etalează grația
APOTEOZA POETULUI, POEM DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371909_a_373238]
-
scutură culoarea peste mine. Câte universuri aș descoperi în irișii tăi dacă m-aș adânci în umbra lor, uitându-mă pe mine? Să mă spăl pe mâini de dorul de tine a devenit o amăgire. Iluzie impalpabilă, intangibilă. La două priviri distanță și, totuși, niciodată aproape. În fiecare moleculă de oxigen te caut ca să te respir o eterniate. Ce înseamnă când degetele te strigă? Când aerul nu mai este suficient pentru a-mi umple plămânii? Când mă sufoc fără tine? Între
SCRISOARE CĂTRE IUBITUL MEU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371948_a_373277]
-
înregistrat de la tăblița, pe care scria copilul din trecut, la tastele computerului, de la bețișoarele de salcâm, pe care copiii învățau adunarea și scăderea, la calculatoarele de astăzi... Un remember nostalgic face domnul Marian Malciu în deschiderea articolului, aducându-ne sub privire o atmosferă patriarhală, plină de larma copiilor pe ulițele pline de praf... Și cum schimbarea este singura constantă în această lume, schimbarea pe care omul a suportat-o în ultimele 4-5 decenii se pare că l-a depărtat atât de
“VIAŢA ON-LINE” DE MARIAN MALCIU, CURENTUL ELECTRIC ŞI ”ZOOMENIREA” DE DESMOND MORRIS / AUTOR PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371867_a_373196]
-
uimindu-mă ca și cum aș fi uimit dacă m-aș dezmetici însumi, dintr-o dată, într-un loc unde nu știu să fi mers, nici nimeni nu m-ar fi dus! Nu incredulă, dar o uimire ca minunea! Să apară în oglinda privirii o lumină în chip, un ideal în chip, o adorație în chip, o regină a universului sonor românesc în chip, un chip în frumusețe, un chip în superbitate, un chip în culmea gingășiei feminine, un chip în desăvârșirea nobleței feminine
FELICIA FILIP. ÎNVESELIRE PENTRU CÂND ÎI VA TREBUI INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371965_a_373294]
-
e extrem de generoasă, adversară reținerilor preînchipuite de cel ce voiește să converseze cu ea, veselă, cu surâsul și lumina albă jucându-i pe față, de la colțul gurii la frunte, maestra Felicia Filip atrage admirația în așa mod încât nu e privire să treacă peste ea, într-o singură clipă. Nici în mai multe. Odată ciocnindu-se cu maestra, toate luminile ochilor stau și-și intensifică strălucirea, toate gurile tac și murmură. Maestra Felicia Filip este o stea a muzicii lirice românești
FELICIA FILIP. ÎNVESELIRE PENTRU CÂND ÎI VA TREBUI INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371965_a_373294]
-
să vezi buhaiul ! Este o biată cutie cu coadă. Din păr de cal. » Degeaba...Nu voia să iasă din cotlonul ei, s-o pici cu ceară. A scos de-acolo doar câteva șuvițe de păr, printre care a strecurat luciul privirii sale iscoditoare. Doar câteva secunde, până când un colindător i-a transmis un semnal încurajator : bauu! Și jucăușele șuvițe au dispărut imediat. De câteva ori a zbughit-o din casă, după colindători. Să-i vadă acolo, în tainița misterioasă a nopții
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
am întâlnit o figură parcă cunoscută. Un bătrânel gârbovit de ani și nevoi în frumosul port din zonele Iași-ului, dar cu bentiță neagră la rever. Dorea să-și facă loc în puzderia de omenire de la intrarea bisericii. A observat privirea mea parcă întrebătoare și m-a abordat direct: - Ce este tinere? Ți se pare că mă cunoști? - Da! Dar nu-mi amintesc ocazia întâlnirii noastre. - Apoi Doamne nici nu ai cum. Sunt ceva mai mult de 150 ani de când boierul
MOŞ IOAN ROATĂ ŞI TEDEUM-UL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371964_a_373293]
-
Șușurel nu-i trecea niciun gând rău prin cap. Își arcui spinarea, pufni de câteva ori, se strecură sub o frunză de brusture și se întinse în răcoarea ei, apoi adormi. Nasul său roz, ca o boabă de zmeură, atrase privirea curioasă a cocoșului. Se apropie. Ținându-și capul când pe o parte, când pe alta, își făcu curaj și-l ciupi. Motănelul sări în sus miorlăind de durere, iar cocoșul într-o parte, cotcodăcind. „Ia te uită ce prostovan!” se
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
peste trupuri fulg cu fulg, Ne-mperechează clipa-nsingurată. Iubitule, ai chip de Demiurg, Iar eu, mă-ndragostesc ca-ntâia dată... Sunt albă lună, albă-i mana mea, Și te-nvelesc cu mine, pled subțire, Să nu te vadă-n iarnă, nimenea Privirea altui ochi să nu se mire... Cât de aproape stăm, ne contopim! Zăpada n-are loc să se strecoare, Și îmi promiți să nu ne ofilim De gheață flori, pe trupuri de ninsoare; Atâta dor de tine am purtat Încât
CHIP DE DEMIURG de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371977_a_373306]
-
sfârșit Moș Crăciun, ne vom întâlni și vom sta de vorbă, așa cum se cuvine. Și apoi se transformară în umbre negre, se învârtiră câteva clipe în aer, după care se ridicară și se-ndepărtară în zare, până dipărură, urmăriți de privirile cotanelor. Pădurea Soarelui (4) Și se înălțară în înaltul cerului, fiind împinși în toate direcțile de viscolul aspru. Privindu-i, cotanelor li se părea că erau niște dâre de fum, care se făceau din ce în ce mai mici, până se făcură invizibile în
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
de fier să sfărâme picioarele primului tâlhar, apoi ale celui de-al doilea. Bieții condamnați, care încă mai trăiau se zbătură pe crucile lor și își dădură duhul după scurt timp, gemând de durere. O parte din privitori își feriră privirile, ori își acoperiră fețele cu mânecile veșmintelor lor. Doar soldații priveau impasibili ceea ce se întâmpla deoarece erau obișnuiți cu priveliști de genul acela. Femeile mironosițe aflate puțin mai departe deoarece legionarii nu le dăduseră voie să se apropie, căzură în
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
învățătorului răstignit, care începuse să plângă cu mâinile întinse către fiul ei aflat sus, țintuit pe crucea din mijloc, care era mai înaltă decât celelalte două. Atunci, centurionul Gaius, care cu destulă greutate putea desluși silueta lui Iisus își încordă privirea și prin ceața albă care îi împăienjenea ochii reuși să se apropie de cruce. Cunoscând că gestul zdrobirii picioarelor avea o semnificație de umilire și de batjocură, Gaius Cassius nu-i mai așteptă pe cei doi legionari care așezau scara
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
celui de pe cruce, și pe care o ridică încet de lângă stâlpul vertical al crucii. Ploaia spălase desigur partea aflată în sus, însă partea care stătuse către pământ mai păstra o pată din sângele scurs din trupul celui răstignit. Își ridică privirea încet de la baza stâlpului și văzu cum sângele amestecat cu picăturile de apă de ploaie încă se mai scurgeau pe lemnul crucii, picurând pe pământul pietros. O crăpătură considerabilă, cam de o palmă lățime se căscase acolo în urma cutremurului, întinzându
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
este fiul lui Dumnezeu! exclamă Gaius cu voce tare arătând spre Iisus. Ceilalți legionari care priveau și ei nedumeriți când spre cerul care se întuneca repede, când spre crăpătura care se desfășurase pe solul pietros, remarcară în cele din urmă privirea lui Gaius. - Ei! Gaius! spuse unul dintre ei, se pare că ești limpede la ochi! -Vezi oare cu adevărat? întrebă un altul. Albeața a dispărut de pe ochii tăi! Sunt limpezi Gaius ! Te-a vindecat oare această ploaie care ți-a
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
pentru ca iudeii să nu-i sfărâme picioarele sau chiar țeasta acestui învățător, ceea ce nici nouă nu ne-ar fi fost pe plac. -Oh! poate că ai dreptate Gaius, spuse un alt legionar mai bătrân așezându-se pe o piatră. Toate privirile se întoarseră către el. -Îmi aduc aminte în Germania prieteni, când Flaminus Samnitul a primit porunca decimării unei cohorte care chipurile nu luptase cum trebuie împotriva unor hoarde de cherusci. Eram așezați în formațiile obișnuite. În spate erau veteranii care
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
care vedeai copiii chinezilor odihnindu-se, savurând bomboanele cumpărate de părinți, care le făceau mereu poze. Și un alt grup de construcții în jurul unui templu mai mic, dar asemănător marelui Templu al Cerului. Construcțiile din jurul celor două temple îți frapau privirea prin frumusețea lor ireală, prin eleganță, construite în stil de pagode strălucitoare, în care albastrul acoperișului alterna cu culorile roșu, galben și albastru ce împodobeau pereții exteriori ai construcțiilor, dar, mai ales, ai cornișelor și ai streșinilor. Trecerea între aceste
TEMPLUL CERULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371973_a_373302]
-
HAI SĂ PLECĂM, IUBITO ! Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului HAI SĂ PLECĂM, IUBITO ! Se uită vecinii cu ochii holbați La masa noastră în miezul de noapte, Li-i tulbură privirea de vinul băut Și capul le cade ilău între coate. Cântă orchestra tangouri și arde Pingele pe faianța de gheață A zeci de perechi de picioare Și ochi ce se privesc sfredelind față-n față. Hai să ciocnim încă o dată
HAI SĂ PLECĂM, IUBITO ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371983_a_373312]
-
noi, ne face plăcere să ne lăsăm furați de visuri, să trăim într-o atmosferă aproape ireală, incredibilă dar care ne împrospătează simțurile. Desigur în lumea tehnicei și tehnologiei moderne, când pe ecranele mici și mari putem aduce irealul în fața privirilor, dar nu putem trăi cu adevărat, în mijlocul lanurilor florale, a copacilor gigantici răspândiți de-a lungul și de-a latul unui spațiu, Keukenhof-parcul de flori din Olanda, considerat cel mai mare din Europa și cu cele 100 de sculpturi împrăștiate
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
noi, ne face plăcere să ne lăsăm furați de visuri, să trăim într-o atmosferă aproape ireală, incredibilă dar care ne împrospătează simțurile.Desigur în lumea tehnicei și tehnologiei moderne, când pe ecranele mici și mari putem aduce irealul în fața privirilor, dar nu putem trăi cu adevărat, în mijlocul lanurilor florale, a copacilor gigantici răspândiți de-a lungul și de-a latul unui spațiu, Keukenhof-parcul de flori din Olanda, considerat cel mai mare din Europa și cu cele 100 de sculpturi împrăștiate
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]