64,222 matches
-
mai mare. Prin urmare, o localizare cât mai exactă a particulei duce la imposibilitatea determinării impulsului și, invers, o definire cât mai exactă a lungimii de undă presupune o imprecizie în stabilirea poziției particulei. Principiul de incertitudine stabilește limitele dintre teoriile fizicii clasice și cele ale mecanicii cuantice. Teoriile clasice nu presupun existența unei limitări a preciziei cu care se poate determina o mărime, singurul impediment în determinarea unei valori exacte fiind sensibilitatea aparatelor de măsură. Această ipoteză poate fi considerată
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
exactă a particulei duce la imposibilitatea determinării impulsului și, invers, o definire cât mai exactă a lungimii de undă presupune o imprecizie în stabilirea poziției particulei. Principiul de incertitudine stabilește limitele dintre teoriile fizicii clasice și cele ale mecanicii cuantice. Teoriile clasice nu presupun existența unei limitări a preciziei cu care se poate determina o mărime, singurul impediment în determinarea unei valori exacte fiind sensibilitatea aparatelor de măsură. Această ipoteză poate fi considerată corectă la nivel macroscopic deoarece proprietățile ondulatorii nu
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
vieții. Wöhler este considerat pionierul chimiei organice datorită sintetizării ureei (sinteza Wöhler) în 1828. Pînă în 1828 se credea că substanțele chimice se pot forma doar sub influența "forței vitale" în corpul animalelor și plantelor. Wöhler a demonstrat că această teorie este falsă prin prepararea artificială a ureei folosind numai materiale anorganice. Sinteza ureei a fost esențială pentru biochimie deoarece ea a dovedit că un compus cunoscut ca fiind produs numai de organisme biologice poate fi produs în laborator, în anumite
Friedrich Wöhler () [Corola-website/Science/299500_a_300829]
-
fost esențială pentru biochimie deoarece ea a dovedit că un compus cunoscut ca fiind produs numai de organisme biologice poate fi produs în laborator, în anumite condiții, din materiale fără viață. Această sinteză in vitro de materie organică a invalidat teoria general acceptată la acea vreme (vitalism) despre "vis vitalis", o "forță a vieții" transcedentală necesară pentru producerea compușilor organici. Arătînd că cianatul de amoniu se poate transforma în uree printr-o transpoziție internă de atomi, fără cîștig sau pierdere de
Friedrich Wöhler () [Corola-website/Science/299500_a_300829]
-
Științe din Suedia, a calificat aceste lucrări drept cele mai importante din acel an în domeniiles fizicii, chimiei și mineralogiei. Aceste rezultate, imprevizibile, au adus dovezi suplimentare în favoarea conceptului de izomerie. Descoperirile lui Wöhler au avut o mare influență asupra teoriei chimiei. În perioada 1820-1881, practic toate revistele de chimie au publicat în fiecare an articolele sale. Wöhler a fost și co-descoperitorul beriliului și siliciuliui, precum și a sintezei carburii de calciu, printre altele. În 1834, Wöhler și Liebig au publicat un
Friedrich Wöhler () [Corola-website/Science/299500_a_300829]
-
de principii de geomanție, care afirmă că formele și mediul ambiant pot influența principiul "qi" (氣气, "pinyin" : qì = suflu). Scopul este realizarea armoniei locurilor în care oamenii trăiesc, prin analiza fluxurilor de energie din mediul înconjurător ("qi"). Bazându-se pe teoria celor 5 elemente (pământ, metal, apă, lemn, foc) și pe principiile "yin" și "yang" expertul feng-shui încearcă să reechilibreze forțele care se manifestă local pentru a ameliora, sănătatea, prosperitatea și comportamentul persoanelor. Un "qi" positiv aduce noroc, un "qi" negativ
Feng shui () [Corola-website/Science/299506_a_300835]
-
de vedere tehnic, mașinile Turing nu au fost gândite pentru a fi tehnologii practice de calcul, ci un experiment mental despre limitele calculului mecanic; astfel, ele nu a fost niciodată construite. Studiul proprietăților lor abstracte este util în informatică și teoria complexității. Conjectura Church-Turing postulează că orice problemă de calcul bazată pe o procedură algoritmică poate fi rezolvată de către o mașină Turing. Această "conjectură" nu are o formulare matematică, deoarece nu se bazează pe o definiție precisă a conceptului de procedură
Mașină Turing () [Corola-website/Science/299502_a_300831]
-
orice altă mașină Turing se numește mașină Turing universală (sau mașină universală). O definiție mai orientată matematic a fost introdusă de Alonzo Church, ale cărui lucrări din domeniul calculului lambda s-au împletit cu cele ale lui Turing într-o teorie formală a calculului cunoscută sub numele de Conjectura Church-Turing. Aceasta postulează că orice problemă de calcul bazată pe o procedură algoritmică poate fi rezolvată de către o mașină Turing. La origine, conceptul de mașină Turing reprezenta o persoană virtuală executând o
Mașină Turing () [Corola-website/Science/299502_a_300831]
-
un teren minat în Angola. O altă lucrare era o schiță delicată a unui trandafir desenat alături de fraza "E foarte posibil să credem că te-au ucis" (cu semnul distinctiv al lui Emin, adică greșeli de ortografie) referindu-se la teoriile asupra conspirațiilor care s-au făcut în privința morții Dianei. Însăși Emin și-a descris desenele spunând că "pot fi considerate ca fiind desene alcătuite din rămășițe, proaspete și părând cam naive" și "Este cam dificil pentru mine să nu desenez
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
Dianei, Prințesa de Wales. Titlul lucrării provine de la textul scris cu litere mari și roșii, de la un capăt la celălalt al pânzei, o aluzie la majordomul Dianei, Paul Burrell. Vine a pictat 30 de tablouri cu Diana, fiind fascinată de teoriile asupra conspirației în accidentul tragic al Prințesei pe care le-a citit pe Internet. Vine a distrus multe dintre aceste tablouri la scurt timp după ce le-a creat. Ea le-a pus într-un vagonet pentru că nu avea destul spațiu
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
din octombrie 2007 a serialului de televiziune "Războiul grupului Chaser cu orice", Andrew Hansen a maimuțărit-o pe Diana în "Cântec de laudă", care a creat imediat o controversă în mass-media australiană. Împrejurările morții Dianei au fost subiectul unor numeroase teorii conspirative, unele fiind perpetuate de Mohamed Al-Fayed, al cărui fiu, Dodi Al-Fayed, a murit în acel accident. Fayed a afirmat că accidentul a fost organizat de MI6 îndemnul Prințulul Filip, Ducele de Edinburgh. Fayed a acuzat serviciile secrete britanice și
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
publicate și au fost respinse toate afirmațiile conspirației pentru că erau nefundate. La 2 octombrie 2007, a început o anchetă privind moartea ei, anchetă ce urma să dureze cel puțin șase luni. În concluziile sale din cadrul acestei anchete, legistul a declarat: „Teoria conspirației promovată de Mohamed Al Fayed a fost examină amănunțit, și s-a demonstrat că este fără substanță.” Juriul a hotărât la 7 aprilie 2008 că moartea Dianei a fost cauzată de maniera neglijentă de conducere a șoferului Henri Paul
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
putut fi găsite în mai toate partidele comuniste importante din întreaga lume. Practic, în fiecare secțiune a Internaționalei Comuniste (Comintern) s-a găsit o "aripă de stânga" troțkistă sprijinitoare a revoluției mondiale, tot așa cum existau sprijinitori ai stalinismului și ai teoriei socialismului într-o singură țară. O "aripă de dreapta" s-a dezvoltat numai într-o mică parte a partidelor comuniste, iar acolo unde a apărut, ea s-a aflat în contradicție cu cele de "stânga" și de "centru". Această situație
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
morală și erudiție, meritul revenind unor călugări benedictini. Jacques-Benigne Bossuet (n. 27 septembrie 1627- d.12 aprilie 1704) a fost un episcop francez, teolog, orator renumit și predicator la curtea regelui Ludovic al XVI-lea, care era mare apărător a teoriei politicii absolutiste și susținea că guvernarea unei țări era divină iar regii primeau puterea de la Dumnezeu. El a scris, in 1681, "Discurs asupra istoriei universale", care cuprindea principiile de bază ale viziunii religioase asupra istoriei. A încercat să revină la
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
vor purta în cadrul proprietății, între egalitatea socialistă și libertatea capitalistă. Legile istoriei conferă importanța socială a științelor exacte. Istoria devine știință atotputernică, în natură și în societate existând raporturi precise de cauză-efect, la fel ca în științele exacte,sau în teoria evoluționistă dezvoltată de Charles Darwin în "Originea speciilor" din 1859. Istoria ar putea avea legi exacte, fiind o știință riguroasă, cu mecanisme precise, care să prezică viitorul, nu să explice doar trecutul. Pozitivismul și marxismul au fost demersuri științifice, militând
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
pentru evoluția societății umane, pentru realizarea unei societăți mai bune, după studiul trecutului. Pozitivismul este un curent filozofic a cărui teză principală este că singura cunoaștere autentică este cea științifică, iar aceasta nu poate veni decât de la afirmarea pozitivă a teoriilor prin aplicarea strictă a metodei științifice. Conceptul a fost introdus de Auguste Comte. În cadrul acestui curent, se afirmă Claude Henri de Rouvroy, conte de Saint-Simon (1760-1825), economist și filosof francez. În 1803, acesta a publicat "Scrisoarea unui locuitor al Genevei
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
pe elementul economic, marxismul fiind un determinism economic, care explica unitar istoria atotcuprinzătoare în mentalitatea secolului XIX, ca știința realității sociale. Marx a văzut lupta de clasă ca fiind motorul istoriei. În acest mod el pune bazele istoriei moderne, problematizate. Teoria marxistă este unitară, însă nu practică. Are ca bază organizarea economică a societății, aspectele societății generate de baza și formarea suprastructurii: religia, organizarea statului, relațiile sociale, sistemul politic și politica externă. Este emisă teoria valorii, prin care expresia cantității de
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
el pune bazele istoriei moderne, problematizate. Teoria marxistă este unitară, însă nu practică. Are ca bază organizarea economică a societății, aspectele societății generate de baza și formarea suprastructurii: religia, organizarea statului, relațiile sociale, sistemul politic și politica externă. Este emisă teoria valorii, prin care expresia cantității de muncă socială a proletariatului este cuprinsă într-un produs. Salariile reprezentau o mică parte a valorii, o mare parte fiind însușită de patron, mecanismul prin care patronul fură munca proletariatului. Teoria valorii a generat
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
externă. Este emisă teoria valorii, prin care expresia cantității de muncă socială a proletariatului este cuprinsă într-un produs. Salariile reprezentau o mică parte a valorii, o mare parte fiind însușită de patron, mecanismul prin care patronul fură munca proletariatului. Teoria valorii a generat o supraevaluare a muncii manuale a muncitorului, dezvoltându-se o adevărată mitologie a muncii în țările comuniste de mai târziu. Societatea comunistă însemna egalitate socială și egalitate între națiuni, absența proprietății private, munca privită ca necesitate vitală
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
stimularea dorinței de câștig a individului (obligația de a urmări profitul maxim pentru a arăta că merită darurile oferite de divinitate) și interzicerea cerșetoriei. "A voi să fii sărac e la fel cu a voi să fii bolnav". A răsturnat teoria marxistă, susținând că economia depinde de religie. Henri Pirenne (1862-1935) a fost un istoric belgian care s-a concentrat asupra studiului epocii medievale. A scris despre istoria Belgiei și a studiat viață urbană medievală. În 1937 i-a fost publicată
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
1862-1935) a fost un istoric belgian care s-a concentrat asupra studiului epocii medievale. A scris despre istoria Belgiei și a studiat viață urbană medievală. În 1937 i-a fost publicată postum lucrarea "Mahomed și Carol cel Mare". A contrazis teoria tradițională care plasa sfârșitul Antichității în secolul V, în contextul invaziilor germanice. Teoria sa se baza pe economie și pe debutul evului mediu în legătură cu ruperea legăturilor comerciale dintre Occident și Orient, în contextul invaziei arabe. A arătat că, în epoca
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
medievale. A scris despre istoria Belgiei și a studiat viață urbană medievală. În 1937 i-a fost publicată postum lucrarea "Mahomed și Carol cel Mare". A contrazis teoria tradițională care plasa sfârșitul Antichității în secolul V, în contextul invaziilor germanice. Teoria sa se baza pe economie și pe debutul evului mediu în legătură cu ruperea legăturilor comerciale dintre Occident și Orient, în contextul invaziei arabe. A arătat că, în epoca merovingiană, comerțul dintre Galia și Bizanț se intensificase, negustorii greci, sirieni și evrei
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
de științe politice la Universitatea Maryland. În 2006 a fost președinte al "Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România", iar din data de 11 aprilie 2007, președintele Comisiei Prezidențiale Consultative pentru Analiză Dictaturii Comuniste din România. Specialist în teoria sistemelor politice, politici comparate, analiza ideologiilor și mișcărilor revoluționare din secolul al XX-lea. Tismăneanu este obiectul unei intense controverse în urmă numirii sale în aprilie 2006 ca președinte al "Comisiei Prezidențiale pentru Analiză Dictaturii Comuniste din România", comisie care
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
Filosofie a Universității din București, specializarea Sociologie în anul 1974 ca șef de promoție. Lucrarea să de licență este "Noua Stânga și Școala de la Frankfurt" (Editură Politică, 1976). Teza de doctorat (Universitatea București, 1980) are titlul "Revoluție și Rațiune Critică. Teoria politică a Școlii de la Frankfurt și radicalismul de stânga contemporan". Între 1974-1981, a lucrat ca sociolog în cadrul Laboratorului de Cercetări Sociologice Urbane din cadrul Institutului de Proiectări pentru Construcții Tipizate din București. A fost o scurtă perioadă lector al Comiteitului Central
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
Jaf" al grupului Ioanid din 1959. Înainte și după prezentarea raportului de către Traian Băsescu, numirea lui Tismăneanu în fruntea Comisiei pentru Analiză Dictaturii Comuniste a fost intens contestată.. Lui Tismăneanu i se reproșează activitatea de propagandist al CC al UTC, teoria marxist-leninistă dezvoltată în teza de licență și articolele dinainte de 1981 în sprijinul regimului comunist din România . Tismăneanu i-a propus inițial să facă parte din Comisie scriitorului anti-comunist Paul Goma dar l-a îndepărtat după numai opt zile. Goma îl
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]