95,170 matches
-
fixat, la ora 14 fix vaporul ,,Amadeus'' trebuia să opornească în larg, pe apele Senei, a căror valuri line ne-au însoțit timp deo săptămână.Primirea oficială a tânărului căpitan a fost însoțită de două tinere a cărorfețe îmbujorate și priviri atrăgătoare mi-au dat senzația ,,unor gazde prietenoase''. Atât Ana, o bucureșteană -asistenta căpitanului ... Citește mai mult Ce noroc are Sena Fiind lipsită de grijiși se duce la valeFără zor ,zi de zi,Am venit la Paris nu pentru am
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
fixat, la ora 14 fix vaporul ,,Amadeus'' trebuia să opornească în larg, pe apele Senei, a căror valuri line ne-au însoțit timp deo săptămână.Primirea oficială a tânărului căpitan a fost însoțită de două tinere a cărorfețe îmbujorate și priviri atrăgătoare mi-au dat senzația ,,unor gazde prietenoase''. Atât Ana, o bucureșteană -asistenta căpitanului ... XXII. NAZARET, de Paul Leibovici , publicat în Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016. Odată cu apropierea sărbătorilor de Paște, după cum e firesc și mai ales tradițional-încep
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
la o înălțime de 350 m. Împrejurimile: înconjurat în partea de est de Muntele Ksulot la a cărui poale e Natzeret Ilit (orașul de sus), la sud e Muntele Har Hakfitza (m-tele Prăpastiei)-semeț și abrupt, de unde avem o frumoasă privire spre Emek (valea) Izrael, dar și o vedere superbă a orașului Națeret. Tot de aici vedem m-tele Ghilboa, m-tele Tabor unde se află biserica ,,Schimbări'', m-tele Carmel și Valea Izrael. Citește mai mult Odată cu apropierea sărbătorilor de Paște, după cum e
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
la o înălțime de 350 m. Împrejurimile: înconjurat în partea de est de Muntele Ksulot la a cărui poale e Natzeret Ilit (orașul de sus), la sud e Muntele Har Hakfitza (m-tele Prăpastiei)-semeț și abrupt, de unde avem o frumoasă privire spre Emek (valea) Izrael, dar și o vedere superbă a orașului Națeret. Tot de aici vedem m-tele Ghilboa, m-tele Tabor unde se află biserica ,,Schimbări'', m-tele Carmel și Valea Izrael. ... XXIII. MINI-GHID AL IERUSALIMULUI PENTRU VIZITATORII LOCURILOR SFINTE, de Paul
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
BOTEZUL ÎN APELE IORDANULUI, de Paul Leibovici , publicat în Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015. Credincioșii au ieșit din apele râului, iar din tunicile lor albe se scuturau picăturile de apă. Sub razele soarelui păreau bobițe de argint strălucitoare.Privirea mi se umplea cu nesfârșitele podoabe magnifice. Liniștea, oliniște pe care am putut-o constata doar în acel loc. Loculdenumit:Botezul în apa Iordanului.Oamenii țineau în mâinile lor sticle de plastic pline cu apa sfântă dinIordan.Apă cu nuanțe
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
au mers la dușurile din apropiere pentru a-șiîmbrăca acele tunici albe sau stăteau ... Citește mai mult Credincioșii au ieșit din apele râului, iar din tunicile lor albe se scuturau picăturile de apă. Sub razele soarelui păreau bobițe de argint strălucitoare.Privirea mi se umplea cu nesfârșitele podoabe magnifice. Liniștea, oliniște pe care am putut-o constata doar în acel loc. Loculdenumit:Botezul în apa Iordanului.Oamenii țineau în mâinile lor sticle de plastic pline cu apa sfântă dinIordan.Apă cu nuanțe
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
din 04 noiembrie 2015. De cum m-am apropiat de zidurile monumentale ale Heidelbergului,am avut impresia că sunt înconjurat de acele personaje legendare care m-au urmărit de-a lungul anilor, pe când am urcat pentru prima oară spre zidurile ruginii. Privirea mi-am îndreptat-o spre Cetatea Universitară, Muzeul farmaceutic și bine înțeles către Castelul Regal . E drept că ici, colo printre armura de un verde pătrunzător, se întrevăd zidurile groase, drepte și armonioase care străjuiesc de mii de ani ascunzând
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
sportul ... Citește mai mult De cum m-am apropiat de zidurile monumentale ale Heidelbergului,am avut impresia că sunt înconjurat de acele personaje legendare care m-au urmărit de-a lungul anilor, pe când am urcat pentru prima oară spre zidurile ruginii.Privirea mi-am îndreptat-o spre Cetatea Universitară, Muzeul farmaceutic și bine înțeles către Castelul Regal .E drept că ici, colo printre armura de un verde pătrunzător, se întrevăd zidurile groase, drepte și armonioase care străjuiesc de mii de ani ascunzând
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
vrând să-i îmbrățișeze? Oare torentul mării nu se întoarce în larg, de teamă că-și mușcă propriul țărm, vrând să-i mângâie sprânceana din valuri? Există oameni gingași ca ei, în stare să emoționeze și să tulbure gândul cuvântul, privirea, tresărirea inimii! Întocmai este actrița gingașă ca firul firav al mătasei, frumoasă ca o crăiasă ce stăpânește împărățiile povestei, Monalisa Basarab! Curajul nu e o stare proprie mie! Încât, la lansarea cărții „Alexandru Arșinel. Și a fost mâna Lui Dumnezeu
MONALISA BASARAB. ARHETIP COMUN DE FRUMUSEŢE, LA TĂNASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371986_a_373315]
-
cei care mă cunosc știu cât de mult iubesc eu pe artiști! Ceea ce mă impresionează mai mult la actrița Monalisa Basarab este gingășia ei care, odată ce pune stăpânire pe ochii cuiva îi convertește la voința de a o absoarbe în privire, ca pe privilegiul contemplării frumuseții naturale a feminității. Oare de câtă ignoranță mă fac vinovat pentru că nu am știut mult despre activitatea artistică a actriței Monalisa Basarab, pe care am cercetat-o prin biografii abia după ce mi-am refugiat pentru
MONALISA BASARAB. ARHETIP COMUN DE FRUMUSEŢE, LA TĂNASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371986_a_373315]
-
Ecoul plutește-n vale Și-un nou dor în el se naște. Deodată-un zgomot mare Tulbură pădurea toată: Zmeul vine din plimbare, Prin zăpadă parcă-noată. Ciorile îi fug din cale, Valvârtej vine acasă; Trupu-i îmbrăcat în zale, Iar privirea, veninoasă. Ochii roșii, nasul mare, Bot de broască-n loc de gură, Dinții strâmbi, ca niște gheare Și-i înalt cam cât o șură. Lângă zid, flăcăul vede, Într-o clipă-i foc și pară, Că-i adevărat, nu crede
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
mai grei, Cu ochii triști ai mamei începe-a plânge zarea Și mult mă tem că-i mult până am s-a ajung la ei Simt timpul cum se lasă pe umeri tot mai greu Și tot mai des ridic privirea către cer, Să cer un bob zăbavă la bunul Dumnezeu Să pot ajunge-acasă până ai mei nu pier. Ah!iată,aud pârâul,pădurea o zăresc De-odat mi-apare satul,căsuța părintească, Încep să-mi zboare pașii...părinții mi-ntâlnesc! Dar
PREA TÂRZIU de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372010_a_373339]
-
aș fi putut să ți-o las, pe care desigur aș fi întocmit-o înaintea necrologului. Cu atât mai mult mi s-a întâmplat să te văd în locurile în care știam că exiști, moștenirea ta.. Căci, ochii-ți și privirea, ea îmi ofereau energie, inspirație și bucurie de a trăi mult timp... chiar și după moarte, pentru ce simt că trăiesc și acum! Însă, tu încă mai ești! Eu nu.. Referință Bibliografică: Necrologul personal... / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NECROLOGUL PERSONAL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371989_a_373318]
-
trebui să procedeze. I se părea sub demnitatea ei să umble cu limba scoasă după băieții de la școală, chiar dacă pe unii dintre ei chiar îi plăcea. Îi privea fugar, prin geamul închis de pe coridor, cum jucau fotbal în pauze, sub privirea fetelor înșirate la fereastra deschisă a clasei ca niște flori în glastră și se întrista pentru că știa că ea nu ar face niciodată primul pas către o prietenie. I se părea ei că era mai corect ca băiatul să fie
PRIMA ÎNTÂLNIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372001_a_373330]
-
literare amintite, pecum și despre efortul autorului acestei cărți de a le depista și insera in volumul menționat. Tocmai din această perspectivă, monografia Ion Miloș. Viața și opera reprezintă o lucrare ce dovedește o muncă de cercetare acribioasă, atentă, o privire obiectivă, o adevărată artă a mânuirii unui vast material, din paginile căreia se deslușește profilul literar al unui important scriitor și om de cultură român și, în cele din urmă, al unei epoci literare din perspectivă multiplă: românească, franceză, suedeză
CONSTANTIN DRAM . O MONOGRAFIE ION MILOŞ LA EDITURA ACADEMIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371997_a_373326]
-
cele două laturi ale străzii străluceau reclamele luminoase ale diferitelor firme care ofereau orice îți doreai. Mdaa, numai dacă aveai disponibil pe card... Dacă nu... Și totuși, deși chestia cu disponibilul pe card era doar una dintre iluziile acestei vieți, privirea i-a fost reținută de o invitație ce părea irezistibilă. O excursie în cele mai interesante locuri de pe planetă cu numai trei dolari de persoană. Firma, Total Tourism World Sistem, avea cele mai multe și mai strălucitoare reclame iar la ei dacă
TURISMUL TOTAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372005_a_373334]
-
Hainele-s din fir de aur Și din pietre nestemate, Armele, de-un meșter faur Toate-s cu talent lucrate. Iată că-ntr-o zi de vară, Vița noastră cea regească Întâlni o căprioară Și-ncepu s-o urmărească. Cu privirea speriată, Ea se pierde printre ramuri, El, în goana lui turbată, Își strunește calu-n hamuri. Și pe urma ei se ține, Când departe, când aproape, El, s-o obosească bine, Ea, sperând, sperând să scape. Cum suita sa regală
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
Eu doar ți-am ieșit în cale! Pentru zâna cea frumoasă Te-am momit aici, în vale. Stai și-așteaptă, tre’ s-apară, Multe are ea a-ți spune! Și viteaza căprioară Dispăru ca prin minune. Înlemnit prințul rămâne, Cu privirea încurcată: Cel mai bine-i să amâne Vânătoarea pe-altă dată. Pe cer desenează-o stâncă Norii - caiere de lână, Și-ntr-o liniște adâncă Apare frumoasa zână. Păr de aur îi coboară Valuri, valuri la picioare, Frumusețea-i te-nfioară
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
Deodată, m-am trezit într-un scurt moment de luciditate, înapoi în fântână . A început ploaia. Stropii sunt mai calzi decât aerul. M-au făcut să mă simt bine. Mi-au dat o senzație de căldură, la fel cum făceau privirile lui odată... Sunt din nou pe holurile întunecate ale școlii, îmi amintesc perfect momentul ! Stau pe banca rece, din fața sălii numărul unu. Stau și ascult minunată poveste de iubire, proaspăt începută de prietena mea. Totuși, nu sunt sigură că aud
O NOUA SANSA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372025_a_373354]
-
ideea că foarte curând voi lua decizia finală. Mă arunc sau mai încerc să ajung la suprafață. Încă foarte confuză, mă așez pe o porțiune destul de rece din gaură din perete și stau câteva secunde să reflectez. Am fixat cu privirea pământul din fața mea. Seamănă cu o foaie. Pe jos, e o piatră ascuțită. Pot să o folosesc drept creion. Așa, m-am hotărât să fac ce știu mai bine și să las moștenire suferință mea celor ce vor veni după
O NOUA SANSA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372025_a_373354]
-
capul pe spate, cu ochii întredeschiși, pierduți în hățișuri de visări, Călin ataca melodia „pe vale, țațo, pe vale/ c-a făcut fasolea floare/of...” Dacă vreuna îi zâmbea cu subînțeles în acel moment, atunci se înțelegea cu ea din priviri, acele priviri prelungi, cu ochii strălucind de dorințe. Și Călin se oprea din cântat. Ieșea afară, la loc întunecat, chipurile... să se odihnească. După câteva clipe venea și femeia după el. Chipurile...avea nevoie „să ia puțin aer”. Mai ales
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
spate, cu ochii întredeschiși, pierduți în hățișuri de visări, Călin ataca melodia „pe vale, țațo, pe vale/ c-a făcut fasolea floare/of...” Dacă vreuna îi zâmbea cu subînțeles în acel moment, atunci se înțelegea cu ea din priviri, acele priviri prelungi, cu ochii strălucind de dorințe. Și Călin se oprea din cântat. Ieșea afară, la loc întunecat, chipurile... să se odihnească. După câteva clipe venea și femeia după el. Chipurile...avea nevoie „să ia puțin aer”. Mai ales că bărbatul
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > MÂNDRIE ȘI OPAL Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului - Ești minunea mea! - Ba tu ești minunea mea! - Păi cum așa? Tu m-ai ajutat să mă regăsesc... Privirile, ca două lasere, se îmbrățișau într-un fascicul de opal. Cu ochii visători și plini de dorință lil à , ea continuă: - Vreau să mă faci zeiță! - E greu, răspunse el. Ți-ai pierde sufletul. Zeii sunt răi. - Sweet, păi vreau
MÂNDRIE ŞI OPAL de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372053_a_373382]
-
târăște. Dorul, se strecoară infam printre amintiri. ciclul ” Un rob în libertate” 28 Septembrie 2007 *** Bocet de clopot și de dor Curg orele împovărate cu dor și fiecare trece, spre negurile numărate de sunetul aramei rece. La fel și sufletul. Privirea, neplânse lacrimi germinează. Tăcerea hâdă-n juru-mi crește, durerea și neîmplinirea. Dar în zadar se risipește în plânset nesecat, izvorul. Spre toate zările vuiește bătrânul clopot, bocind dorul. Ciclul ~ Arama ~ 08 Februarie 2008 *** Dă, Doamne, dorul să-l alungi! În
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
mea îndemn, Dă, Doamne, dorul să-l alungi! 04 Noiembrie 2006 ciclul Ucenic în dragoste *** de iederă mai scapi dar nu de dor dacă iubești ți-e pasul mai ușor cărarea ți se pare mult mai lină noapte și zi privirea e senină de iederă mai scapi dar nu de dor de vrei desțelenești chiar un ogor cu mintea poți răzbate printre astre sau te ridici spre zările albastre de iederă mai scapi dar nu de dor un edificiu poți clădi
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]