67,494 matches
-
salonului cărții de la Paris din martie 1994. Conform acestei autobiografii fictive, Volodine ar fi un nativ al stepei mongole, născut Într-o iurtă În orașul Xiao-Long, pe malul fluviului Orbise. Tonul este blînd, nostalgic, stilul limpede, eterat, toate aceste trăsături amintindu-l pe Cinghiz Aitmatov. Condiția scriitorului s-ar reduce de fapt, sugerează autorul, la aceea a individului exilat dintr-o patrie a originii aflată dincolo de puterea istoriei, un tărîm al “tinereții fără bătrînețe”, singurul În care cuvintele sunt capabile de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scriitură distorsionată, În același univers dizarmonic, corodat și decupat cu gesturi nevrotice, care proiectează un viitor apocaliptic. Escatologic o dată În plus, Volodine convertește aceste “scurte piese muzicale”, după cum el Însuși le numește metaforic, În niște fugi agonice, “muzică” ce ne amintește ritmurile macabre, de data aceasta În sens propriu, ale piesei formației cehești Leibach - Quel est le privilège des morts? Acela de a bîntui etern? Viața și literatura lui Antoine Volodine sînt cele ale unui exilat. Explorator neobosit al limitelor În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cuvinte, invers față de romantism care făcea mereu recurs la transcendență. În ambele cazuri, Însă, accesul, dincoace sau dincolo, e arătat, dar amînat. Rămîne să descoperiți dumneavoastră tensiunea acestei eterne amăgiri. Jean Rouaud Firav, timid, mic de statură (așa cum mi-l amintesc dintr-o ediție a decedatei emisiuni Bouillon de culture a lui Bernard Pivot), Jean Rouaud este un reprezentant de marcă al romanului poetic francez. Trebuie spus că romanul poetic, cu ascendența mai mult sau mai puțin explicită În monumentala operă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
găsit. Putem spune că Chevillard este un Camus morganatic, soft, Împăcat cu sine, așa cum o paralelă Între Jean Rouaud și Proust n-ar fi, păstrând aceleași proporții, deplasată. Se manifestă În privința abordării temei morții o convergență Între literatură și cinematograf. Amintim În acest sens moartea “minimalizată”, integrată ca experiență subiectivă Într-o viață prelungită printr-un bonus, ca În jocurile virtuale. Avem de-a face cu un nou Încodaj ficțional prin care eul fictiv Își supraviețuiește, un nou mod de Încodaj
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pop, literatură care evită atît snobismul, emfaza, eventual ermetismul, cît și vulgaritatea. O astfel de cultură era privită circumspect de Roland Barthes - cel care-l numea pe Vian scriitorul liceenilor - numai că Martin Page s-a hotărît să nu-și amintească de teoreticianul francez. Scriitorul francez Își face un titlu de onoare din a nu cunoaște bine literatura contemporană. El scrie pe cont propriu, Încîntat la ideea dialogului cu publicul, dar indiferent la cel cu colegii de meserie. În felul acesta
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unor confrați - dintre care cel al lui Makine a fost bine remarcat la un moment dat de Grete Tartler. La răstimpuri, Quignard strecoară solemne definiții ale artei, ale literaturii, ale mîinii care scrie. Nimic nou, aici. Ultimul lucru care merită amintit În aceast text este și cel mai important. Pascal Quignard, fidel convingerii (exprimată În carte) că arta nu evoluează - ci, cum repetă Hugo Friedrich, este - nu aduce nimic veritabil nou În peisajul literaturii franceze. Nimic nou, dacă ne gîndim la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe Camil Petrescu, de pildă, atîta vreme cît, În matematici, de pildă, nimeni nu-ți cere să știi spațiile barbiliene? Sigur, Patul lui Procust sau Ultima noapte de dragoste... sunt romane ok, nimeni nu ne Împiedcă să le citim. Îmi amintesc Însă că, În liceu, prin Camil Petrescu am ajuns la teoria fluxului conștiinței, la fenomenologia husserliană și la vitalismul bergsonian. Nu era mai normal să fi ajuns aici pe altă filieră, prin Proust? (Unde mai pui că Husserl e una
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dintre cele două perioade de domnie ale lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Învederând similitudini cu Letopisețul de la Putna, cronica rezumă date după analele autohtone, de la întemeierea țării până la moartea lui Ștefan voievod, al cărui fiu, Bogdan al III-lea, e amintit laconic drept succesor la scaunul Moldovei. Comentatorul inițial și totodată traducător în românește al cronicii a fost slavistul Ioan Bogdan, pus în contact cu sbornicul rusesc prin intermediul celor două ediții ce refac, la Petersburg (în 1793-1794 și, respectiv, 1857), colecția
CRONICA MOLDO-RUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
din graiul românilor din Transilvania și Ungaria (1901) are ca modele realizările similare datorate lui Iordache Golescu, Anton Pann, Gheorghe Alexici, Petre Ispirescu, Iuliu A. Zanne, I.C. Hințescu, Karl Schuller, Otto von Reinsberg-Düringsfeld, Karl Fr. W. Wander și E.B. Mawr, amintiți în Precuvântare. Convorbirile și predicile lui C. îmbină patosul pastoral cu exigențele experienței omiletice a Bisericii și cu tradițiile literare și oratorice impuse în cultura noastră de Varlaam, Antim Ivireanul, Dionisie Romano și alții. Acestea conțin mărturii și date de
CRISTEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
prim-plan se află calvarul cedării Ardealului, tumultul politic al epocii, pătimirile din anii războiului. Romanul vădește meșteșug narativ și este interesant prin bogatul material istoric și uman evocat cu autenticitate. Caleidoscopul vieții cotidiene a micilor așezări ardelene de altădată amintește uneori de Slavici. În Aventuri în Deltă... (1976), volum de povestiri cu continuitate tematică, agreabilul tablou al unui tărâm cvasiexotic, investigat într-o dispoziție de vacanță - răstimp lipsit de griji și constrângeri, mobilat cu mici aventuri mereu neprevăzute, niciodată prea
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
Petru Rareș procedează la fel cu ucigașii lui Ștefan Lăcustă și Alexandru Cornea (după cum spune Nicolae Costin), iar Alexandru Iliaș (nepotul de fiu al lui Rareș), cu ucigașii lui Gaspar Graziani (după cum relatează Miron Costin). În Cronica... Viteazul, modalitatea povestirii amintește însă neîndoielnic întâlnirea dintre Alexandru cel Mare și cei doi „boieri” ce-și uciseseră stăpânul fugărit, pe Darius. Despre sfârșitul Cronicii... s-a scris mult și contradictoriu. În stadiul de acum al cercetărilor se pot desluși mai multe variante distincte
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
negativă de care întreaga lume s-a săturat”. De la dimensiuni și aspect grafic la organizarea conținutului, C. întreține mereu jocul de mesaje, stimulând o receptare ageră. Construită complex, chiar sofisticat (prin contribuția decisivă a lui Mircea Vulcănescu), revista ține să amintească, sugerând afinitatea și succesoratul, „Ideea europeană” a lui C. Rădulescu-Motru, marea revistă culturală postbelică de orientare democratică și deschidere europeană, legată ea însăși de o asociație intelectuală, Poesis, și cu aceeași factură pronunțat eseistică, astfel încât adoptă un macroformat apropiat. Pe
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
să studieze mediul în care este chemat să facă o lucrare. Același lucru este și în politică. Un teoretician politic în elaborarea doctrinei trebuie să țină cont de realitate, trebuie să o cunoască mai înainte de a fixa unele principii. Îmi amintesc cu multă plăcere de vizita ce am făcut-o la Roma, când am fost invitat să inaugurez cursurile de la școala de arhitectură de acolo. Vă voi declara un lucru despre care încă n-am vorbit până astăzi. Mă gândesc să
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
indiferență și chiar cu ostilitate omagiile aduse profesorului. În câteva situații nu i s-a dat voie să participe la conferințele care îi erau dedicate; în alte cazuri, i se elibera pașaportul la câteva zile după de ce termina conferința. Îmi amintesc un caz când tratamentul aplicat profesorului de către autoritățile române a provocat reacția unor sociologi de prestigiu din Europa de Vest. Întrucât era o conferință internațională dedicată profesorului Stahl, organizatorii au considerat că aceasta nu poate avea loc în absența sa. Un grup
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de consens social”. În același timp, politica penală și de prevenire a crimei și criminalității trebuie să ia în calcul, ca o dimensiune semnificativă, „reacția socială față de crimă și criminalitate, imaginea publicului despre fenomenul criminalității” (Banciu, 2004, 95). Să ne amintim că Walter Lipmann (1922/1991, 29) numea aceste imagini din mintea oamenilor „opinie publică”. Opinia publică despre criminalitate Pe plan mondial există o tradiție relativ îndelungată a cercetării opiniei publice cu privire la crime și aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege (Alderman, 1994
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în creștere în ultima perioadă. Julian V. Roberts (1992, 154) explică tendința de creștere a proporției celor care susțin pedeapsa capitală prin aceea că, în ultimele decenii, numărul cazurilor de omucidere a sporit. În ceea ce îi privește pe români, ne amintim că primul sondaj de opinie publică realizat de IRSOP după evenimentele din ’89 a cerut populației să se pronunțe în legătură cu abolirea pedepsei cu moartea. Majoritatea românilor s-a pronunțat în favoarea eliminării din Codul penal a pedepsei capitale. Construirea opiniei publice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
poporului român, aducând argumente în favoarea ipotezei că etnogeneza s-a produs „în Câmpia Română a Dunării”, spre deosebire de ipoteza care susține că poporul român s-a format „în regiunile de dealuri și munți ale Daciei”. Dintre lucrările cu profil monografic, le amintim pe cele apărute sub semnătura lui Constantin Tudor, care în 1978 a publicat lucrarea Fetești, străveche localitate în Câmpia Bărăganului, urmată în 2003 de o primă monografie a orașului realizată de Dumitru Dubău 8. Pacurgerea bibliografiei consacrate orașului Fetești demonstrează
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Coloniști etc.), atestă strânsele legături dintre oraș și celelalte așezări din Câmpia Română. Denumirea cartierului Vlașca provine de la numele fostului județ Vlașca, de unde se trăgeau primii locuitori din zonă. La fel, numele cartierului Coloniști, situat la nord de calea ferată, amintește de populația strămutată aici ca urmare a împroprietăririi ei. În ceea ce privește aria de răspândire a unor toponime, s-a constatat că oiconimele Buliga 11 și Coloniști nu se regăsesc în regiunile geografice învecinate; numele Dudești 12 este purtat de alte patru
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
din moșia și satul Fetești. Mai târziu, extinderea așezării și apariția altor nuclee de locuire s-a făcut spre sud-sud-est, la o distanță tot mai mare de apa Borcei, și spre nord. În acest mod au luat naștere satul Dudești, amintit pentru prima dată în 1764, și satul Stelnica. În 1877, arealul cu cea mai mare densitate de locuire era localitatea Dudești, compusă din satele Dudești - cel mai mare, Feteștii Noi (Scutari), Pădureanca și Afumați - cel mai mic cu doar șapte
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mai bune întreprinderi din oraș. Aveam o situație mult peste medie. Dar chiar și în acest caz nu am avut acces la o locuință. Locuiam cu chirie într-o garsonieră a fabricii. (Emigrant, 31 ani) Putem enumera și alte motivații amintite de subiecți la începutul actului emigrațional: - migrează pentru că legislația unor țări este mai permisivă. „Am ales Spania pentru că aflasem că era singura țară din Europa unde puteam obține în termen de câteva luni permis de ședere până când reușeai, după o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de sejur legal. În Italia, în 2002 și 2003 a sosit un val de migranți din România care a fost resimțit în mediile de migranți din Italia ca o „invazie de români”, iar în Milano, migranții români mai vechi își amintesc că „veneau zilnic zeci de autocare la Centrale și pe vremea aia parcul de la Centrale era plin de români”. Timp de doi ani, mare parte dintre tinerii din Borșa 12 au migrat către Italia. În afara acestor practici migratorii generale, în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
pentru curățenie, sunt preferate în general persoanele din Europa de Est. Acest lucru induce tensiune și competiție inegală între femeile din Europa de Est și cele din Africa, spre exemplu, punându-le pe acestea din urmă într-o situație inferioară. În fine, se poate aminti încă un efect al migrației ilegale pe piețele de muncă. În Italia, migrația internațională din ultimii ani este foarte dinamică și practic tolerată de statul italian, parțial și datorită deficitului de forță de muncă în anumite sectoare ale economiei, dar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
premierea cărții Nu a lui Eugen Ionescu, în final a votat, împotriva raționaliștilor Tudor Vianu și Șerban Cioculescu, pentru premiere, explicându-și și în scris, în Vremea, în articolul De ce am votat pentru Nu al d-lui Eugen Ionescu. Să amintim totodată că, în Germania, Golopenția a citit cu asiduitate și beletristică și a recomandat prietenilor din țară să citească și ei măcar primul volum din ciclul lui Maurice Barrès, Roman de l’Energie nationale, Les Déracinés. Scrisorile dintre anii 1933
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
stabilește în Franța unde este primit foarte călduros de către Fernand Braudel, care-i oferă un post de profesor universitar. De asemenea, este invitat de Lévi-Strauss, directorul Laboratorului de antropologie socială, să devină membru al acestui laborator. Paul H. Stahl nu amintește decât în treacăt greutățile prin care a trecut și cât de mult a muncit până să ajungă la recunoașterea internațională: „Eram bolnav, ajunsesem ca la cei 1,80 metri ai mei să am doar 52 de kilograme. De spaimă, de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
lui Braudel, a lui Lévi-Strauss. Sigur că m-am ostenit și am vrut să învăț carte, dar trebuie și puțin noroc” (p. 68). Întrebat fiind despre profesorii care l-au ajutat să pornească pe drumul științei, Paul H. Stahl își amintește că, în anul 1932, „pe vremea în care nu știam încă bine să scriu și să citesc”, a mers pe „teren” împreună cu tatăl său și cu Traian Brăiloiu și ceea ce l-a impresionat foarte mult la aceștia era „ușurința cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]