59,437 matches
-
scriitori ai lumii, a cărui operă de ansamblu este o veritabilă psihologie ilustrată datorită profunzimii analizei neegalate. Din vasta operă a scriitorului rus, amintim: Însemnări din subterană, Umiliți și obidiți, Jurnalul unui scriitor, Amintiri din casa morților, Jucătorul, Idiotul, Demonii, Frații Karamazov (1879-1880). Romanul Crimă și pedeapsă, publicat în foileton în 1866 și în volum în 1867, este una dintre capodoperele literaturii ruse și ale literaturii universale, prin dezbaterile de idei filosofice de natură pravoslavnică și socialist-utopică, de natură religioasă, prin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
obrăjor palid, cu glăscior blajin. Această ființă firavă, fragilă și vulnerabilă exprima bunătate și candoare, avea capacitatea de a se dărui altora, fără să pretindă nimic. Și-a vândut trupul nu din viciu, ci din nevoia de a-și ajuta frații vitregi, nu lua nimic de la alții, dădea totul de la ea. A avut însă forța, în slăbiciunea ei, de a-l convinge pe Rodia să se autodenunțe. L-a urmărit, cu discreție, cum merge la poliție, la îndemnul ei. Ca un
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pentru îndreptarea moravurilor, să le convingă pe fete să învețe meserii și să trăiască cinstit, a repezit-o cu ură: Azilurile voastre de sfinte sunt mai rele decât pușcăriile! Funcționarii voștri ne tratează ca pe niște cățele! Toți, bărbații și frații voștri, merg cu noi și îi umplem de toate bolile! Într-adins! La rândul vostru să fiți otrăvite și voi!.. Tamara a repezit-o pe actriță, acuzând-o c-a venit ca la teatru, demascând falsitatea celor ce le condamnă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dintr-o familie cu tatăl turc și mama româncă, măritată împotriva voinței ei cu un bărbat violent și fără suflet căruia i s-a supus un timp, au început o viață scandaloasă de petreceri și amoruri interzise. Martorul petrecerilor era fratele Chirei, Dragomir care o privea cu încântare pe sora lui frumoasă, prin ea descoperea frumusețea feminină, senzualitatea, iubirea. El veghea petrecerile și semnaliza când tatăl și fiul se apropiau pentru a le snopi în bătaie. Cele două femei, Chira și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nu poți ajunge om de treabă, fii ca soră-ta și ca mamă-ta, fă-te chiar hoț, dar un hoț cu suflet... Mama le-a lăsat celor doi copii, Chira și Dragomir, toată averea și a dispărut. Unchii lor, frații mamei, au venit să-i apere, au încercat să-i omoare pe cei doi violenți, l-au omorât pe fiu, dar tatăl a fost doar rănit. Chira a jurat să se răzbune. Cei doi frați au fost duși într-un
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și a dispărut. Unchii lor, frații mamei, au venit să-i apere, au încercat să-i omoare pe cei doi violenți, l-au omorât pe fiu, dar tatăl a fost doar rănit. Chira a jurat să se răzbune. Cei doi frați au fost duși într-un han. Tatăl lor a dat foc casei și a pierit în flăcări. Chira și-a revenit, și-a reluat gătelile și cochetăriile. Un turc, Nazim Efendi, a ademenit-o pe Chira, a invitat-o la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Barbu (1924-1993) este talentatul autor de nuvele, versuri, reportaje, pamflete, piese de teatru, romane, scenarii de film. Amintim câteva titluri din opera sa. Volume de nuvele: Oaie și ai săi, Patru condamnați la moarte, Tereza, Prânzul de duminică, Vânzarea de frate, Martiriul Sfântului Sebastian, Miresele. Piese de teatru: Să nu-ți faci prăvălie cu scară, Sfântul. Volume de reportaje: Cât în șapte zile, Cu o torță alergând în fața napții. Romane: Balonul e rotund, Unsprezece, 1956, Șoseaua Nordului, 1959, Facerea lumii, 1964
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
rezultatele fiind analizate doar în termeni de procente, luându-se în considerare puține diferențe individuale ca variabile. Peste jumătate din persoane au spus că nici părinții, nici prietenii nu știu cât câștigă, iar mai puțin de 50 % au împărtășit această informație cu frații, surorile. Se pare că se gândeau la bani tot timpul, dar vorbeau foarte puțin despre ei și numai cu câteva persoane. După cum se previziona, o dată cu creșterea venitului, creștea și tendința de secretizare a informației și dorința de a ascunde bunăstarea
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
întâmplă pentru că privindu-le învățăm să cunoaștem și înțelegem ce înseamnă fiecare lucru ca atunci când spunem: ăsta este el" (Poetica, cap. 4). Jocul dramatic, apropiat de jocurile copiilor, este forma cea mai naturală a activității mimetice, după cum sugerează Dostoievski în Frații Karamazov. Unuia dintre tovarășii săi, care n-ar fi vrut să se creadă despre el că s-a "jucat de-a hoții" în timpul recreației cu "cei mici din clasa pregătitoare", pentru plăcerea lui, ci numai pentru ca să-i distreze pe ei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Platon, în Cartea III a Republicii, distinge trei genuri literare, povestirea pură, drama și forma mixtă, în funcție de modul lor de enunțare, după felul în care "povestirea" este acolo "simplă, imitativă, sau și una și alta". Socrate, care dialoghează cu Adimante, fratele lui Platon, îl întreabă astfel: Tot ceea ce spun povestitorii de fabule și poeții nu înseamnă oare povestirea unor evenimente trecute, prezente sau viitoare? Ei bine, povestirea de care se folosesc nu este simplă, imitativă, sau și una și alta totodată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
după părerea lui Aristotel, este acela în care personajul, care nu cunoaște identitatea victimei, o află chiar înaintea înfăptuirii actului său și renunță la el. Eroina lui Euripide, în Ifigenia în Taurida, este pe punctul de a-l sacrifica pe fratele său Oreste, când îl recunoaște. Efectul tragic este obținut printr-o emoție epurată, pentru că actul de violență nu a avut loc, dar spectatorului i-a fost teamă de ceea ce va fi până la capăt. Tragedia ideală, pentru Aristotel, oferă spectacolul unei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el eroarea comisă, după părerea lui, de către Rotrou în Antigona, unde amestecă, la modul baroc, două acțiuni diferite, conflictul dintre Eteocle și Polinice, și consecințele morții lor. El nu ar fi trebuit "să-i facă să moară pe cei doi frați chiar de la începutul actului al treilea. Restul era cumva începutul unei alte tragedii, în care se intra în interese complet noi, iar el pusese laolaltă într-o singură piesă două acțiuni diferite, din care una servește ca materie Fenicienelor lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
avea intenția să compună un Oedip." Racine subliniază, comentându-le, momentele cele mai patetice ale tragediilor grecești. Astfel, în exemplarul său din Electra, notează pe marginea episodului în care Oreste, sub o identitate de împrumut, o anunță pe Electra că fratele ei este mort, apoi se face recunoscut de ea: "Vine însuși Oreste, aducând vasul în care spune că îi este închisă cenușa. El se adresează Electrei. Este ultimul episod dureros (pentru ea) și în care poetul s-a străduit din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este închisă cenușa. El se adresează Electrei. Este ultimul episod dureros (pentru ea) și în care poetul s-a străduit din răsputeri să stârnească mila. Nu exista în teatru ceva mai frumos decât să o vezi pe Electra plângându-și fratele mort în prezența lui, care, fiind și el înduioșat, este obligat să-și descopere identitatea." Racine constată că în tragediile grecești se află un mare număr de scene inutile din punct de vedere strict al acțiunii, care au drept unic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui, iar nefericirea lui Antiohus ar impresiona mult mai puțin, dacă altcineva decât mama sa i-ar cere sângele iubitei sale sau dacă altcineva decât iubita lui i l-ar cere pe cel al mamei sale, sau dacă după moartea fratelui său, care îl face să se teamă să nu fie victima unui atentat asemănător, ar trebui să se păzească de alții, decât de mamă și de iubita lui. Reprezintă deci un mare avantaj, pentru producerea milei, legătura de sânge și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-l pedepsi pe necredincios; el mai dă și un Oedip în 1659, căci este sedus de caracterul extraordinar al unor astfel de destine. În schimb, Racine plasează aproape totdeauna actul de violență în sânul relației de alianță de sânge, între frați și între părinți și copii, după cum a arătat, în 1957, Charles Mauron în L'Inconscient dans l'oeuvre et la vie de Racine (Inconștientul în viața și opera lui Racine). "O supraevaluare a relațiilor de rudenie", ca să reluăm termenii lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vie de Racine (Inconștientul în viața și opera lui Racine). "O supraevaluare a relațiilor de rudenie", ca să reluăm termenii lui Lévi-Strauss, se află la originea conflictului care opune personajele raciniene. Dacă Racine își începe ucenicia în teatru cu Tebaida sau Frații dușmani (La Thébaïde ou Les Frères ennemis), asta se datorează faptului că, în imaginarul colectiv, începând din Antichitate, familia Labdacizilor ilustrează transgresarea interdicției incestului. În Prefață, Racine explică faptul că nu poate să existe loc pentru relația amoroasă în această
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dans notre sang il voulut mettre au jour Tout ce qu'on de plus noir et la haine et l'amour."57 În piesele sale ulterioare, Racine, fără îndoială pentru a masca parțial violența pulsiunii, pune la baza urii dintre frați o rivalitate politică sau amoroasă. În Britannicus, Nero atras de Junie, care îl iubește și este iubită de Britannicus, fratele său vitreg, îl dă pradă morții pentru a i-o smulge. În Bajazet, sultanul Amurat, care se luptă la Babilon
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
amour."57 În piesele sale ulterioare, Racine, fără îndoială pentru a masca parțial violența pulsiunii, pune la baza urii dintre frați o rivalitate politică sau amoroasă. În Britannicus, Nero atras de Junie, care îl iubește și este iubită de Britannicus, fratele său vitreg, îl dă pradă morții pentru a i-o smulge. În Bajazet, sultanul Amurat, care se luptă la Babilon, trimite, în două rânduri, ordinul de a-i fi omorât fratele Baiazid pe care l-a lăsat, prizonier al Roxanei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Junie, care îl iubește și este iubită de Britannicus, fratele său vitreg, îl dă pradă morții pentru a i-o smulge. În Bajazet, sultanul Amurat, care se luptă la Babilon, trimite, în două rânduri, ordinul de a-i fi omorât fratele Baiazid pe care l-a lăsat, prizonier al Roxanei, în seraiul din Constantinopole. El speră să învingă, în felul acesta, un concurent potențial la tron. Tată și fiu se află și ei într-o relație de concurență, politică și / sau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și spectaculos." De aceea și dorește el suprimarea unităților care, prin constrângerile pe care le impun, îl împiedică pe autorul dramatic să creeze situații emoționante, și proslăvește o tragedie în proză după modelul teatrului shakespearian. Ah mamă ! ah fiule ! ah frate ! ah soră! Numai aceste exclamații dacă ar fi și ne dau siguranța lacrimilor; și, fără să ne mai ostenim să aflăm dacă recunoștința se aseamănă cu altele, nici dacă este țesută cu destulă justețe, ne lăsăm antrenați de emoția personajelor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din plin răsplătit la deznodământ, când revine tatăl Rosaliei, pe care nu-l mai așteptau, căci fusese făcut prizonier la întoarcerea din Martinica. El îl recunoaște în Dorval pe fiul său nelegitim, astfel încât Dorval și Rosalie, descoperindu-se cu bucurie frate și soră, cad unul în brațele celuilalt, când înțeleg natura afecțiunii care îi unea14. Iată "încercările virtuții" pe care le traversează cu curaj Dorval, pentru că acesta este subtitlul pe care îl dă Diderot piesei ("Les épreuves de la vertu"). El se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în situații foarte neplăcute. Eu Așadar, ați vrea să-i reprezentăm pe omul de litere, pe filosof, pe comerciant, judecător, avocat, omul politic, pe cetățean, magistrat, finanțist, marele senior, intendentul. Dorval Mai adăugați, toate legăturile: tatăl de familie, soțul, sora, frații. Tatăl de familie! Ce subiect, într-un secol ca al nostru, în care nu ai impresia că se are habar de ceea ce înseamnă tatăl de familie! Gândiți-vă că zilnic se formează condiții noi. Gândiți-vă că nimic, poate, nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din Elemente de literatură. "Ar însemna să jignim inima omenească, spune și Marmontel, și să nu cunoaștem natura, crezând că ea are nevoie de titluri pentru a se emoționa mai tare. Numele sacre de prieten, tată, amant, soț, fiu, mamă, frate, soră, de om, în fine, cu moravuri interesante, iată elementele patetice. Ce contează rangul, numele, obârșia nefericitului pe care atitudinea înțelegătoare față de niște prieteni nedemni și atracția exemplului l-au angrenat în capcanele jocului, iar acum geme în închisori, mistuit
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
psihologic și realism scenic Întreaga sa viață, Zola a încercat să cunoască un adevăr psihologic maxim. Țelul suprem, scrie el în Convorbirile dramatice, este să ni se arate ființa interioară a eroului pe ansamblul acțiunilor lui; această ființă interioară, acest frate plin de durere sau de bucurie ne interesează pe noi, și nu paiața care se zbuciumă pe scânduri. Opera de geniu ar fi cu siguranță cea în care numai actele personajelor ni l-ar prezenta în întregime, carne și spirit
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]