95,170 matches
-
buzele cu roș de măr. Pe pielea albă-spumă toată, Puncta-voi rozul de la sfârcuri Și-o umbră unde nu o dată, M-ai dus la tine în adâncuri. Înspre fundal, pictez iubire În tonuri verde de smarald, Desprinse din a ta privire În care vreau iar să mă scald. Și-atunci întreb, de ce se-adună ? De ce deodată îmi sporesc Dureri ce-n inima răsună Și liniștea îmi risipesc ? Iar un ecou răspunde-alene: Mergi, spune-i simplu: Te iubesc ! 21 Decembrie 2005 ciclul
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
Acasa > Redactia > Arhiva > 2017 > Iunie > Ziua 12 > ÎN ABURI DE CAFEA Autor: Daniela Gumann Publicat în: Ediția nr. 2355 din 12 iunie 2017 Toate Articolele Autorului În aburi de cafea, Îți caut tot mai des privirea. Închid ochii, Și mă prefac, că te ating. Tu taci. Mă faci să cred că nu mă simți. Dar eu te văd, Te simt, și te ating. Duc ceașca încet spre buzele-mi setoase Așa. Acum,...îmmm Te simt tot
ÎN ABURI DE CAFEA de DANIELA GUMANN în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372072_a_373401]
-
ai fi oprit să stea. I-ai fi cerut la mine să ajungă, Si sa reverse pe tăcerea mea Oceanul tău de patimă și ruga. Când s-a întors avea miros de ploi. Tu l-ai primit cu sete în privire. A inteles și s-ndurat de noi Și-a răsfirat o mare de iubire. Referință Bibliografica: Fluturele cu miros de ploi / Lăură Hubati : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1961, Anul VI, 14 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lăură
FLUTURELE CU MIROS DE PLOI de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/372086_a_373415]
-
ca o portocală se ridicase de un stat de om, aruncâd spre pământ o lumină albăstruie. Două privighetori se întreceau în cântat, iar din văzduh, întâi mai slab, apoi din ce în ce mai puternic, se auzi zgomotul reactoarelor unui avion. Instantaneu, amândoi ridicară privirea spre cer, admirară lămpile de poziție ale aeronavei și apoi cu un sărut prelung încheiară o seară minunată. - Ca să vezi că și o rană prinde bine!...zise Bebe, înainte de a pleca. Încă mai stăteau făță în față, ținându-se de
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
îi ridică, urmărind atent poziția cea mai convenabilă a mameloanelor, pentru a stabili corect lungimea bretelelor noului sutien ce trebuia îmbrăcat. Imaginea virtuală îi oferea posibilitatea să se admire într-o poziție studiată ca de la distanță. Tot în fața oglinzii, coborî privirea spre pubis și fu încântată de triunghiulețul acoperit cu podoaba lui capilară cârlionțată, atât de mult dorit de bărbați. Singurul lucru ce o deranjă fu pielea nebronzată suficient în locul marcat de șortul de la costumul de baie și câteva fire de
PARTEA A CINCIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372062_a_373391]
-
prin piatră S-o sărute soarele; Nici nu strigă, nici nu latră Și-o calcă picioarele Și-o mănâncă fiarele... Dar o vede soarele. Eu ce drum am străbătut Ca să merit un sărut? Ce munte sau despărțire Ca să merit o privire? 6-8 martie 2000 Volumul " Visul stejarului " https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455 http://mariusrobu.wordpress.com/ ... Citește mai mult A trecut iarba prin piatrăS-o sărute soarele;Nici nu strigă, nici nu latrăși-o calcă picioareleși-o mănâncă fiarele...Dar o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372316_a_373645]
-
mai mult A trecut iarba prin piatrăS-o sărute soarele;Nici nu strigă, nici nu latrăși-o calcă picioareleși-o mănâncă fiarele...Dar o vede soarele.Eu ce drum am străbătutCa să merit un sărut? Ce munte sau despărțireCa să merit o privire?6-8 martie 2000Volumul " Visul stejarului "https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455http://mariusrobu.wordpress.com/...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372316_a_373645]
-
ore minutare sparg în fiecare-aripă zbor din zbor în puncte șapte când am fost să pierd și codul manierelor -dreptate s-a făcut greșelii cale și-a rămas la jumătate visul toarce-n coșul liber plin de noduri dezlegate în privirile absente jumătatea-i jumătate în privirile prea pline scoica umple și golește viul unui ochi de pește ochi de apă-n libertate lunecă prin timp speranța -zici că-i o balenă vie - moare-ncet e uriașă la final deschide-n
ADEVĂR ÎN PATRU ACTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372335_a_373664]
-
din zbor în puncte șapte când am fost să pierd și codul manierelor -dreptate s-a făcut greșelii cale și-a rămas la jumătate visul toarce-n coșul liber plin de noduri dezlegate în privirile absente jumătatea-i jumătate în privirile prea pline scoica umple și golește viul unui ochi de pește ochi de apă-n libertate lunecă prin timp speranța -zici că-i o balenă vie - moare-ncet e uriașă la final deschide-n vie o esență rătăcită de-adevăr
ADEVĂR ÎN PATRU ACTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372335_a_373664]
-
în drumul de întoarcere, să adune vreascurile de care mama avea nevoie. Nu se rătăci, însă își dădu seama că e mult de mers și o va prinde noaptea. Grăbi pasul, dar în urma ei un fâșâit o făcu să întoarcă privirea. Uimirea era peste poate: o arătare, ca o plasă de fân venea după ea. Ea fugea, plasa fugea. De frică, a aruncat și lemne, și ciuperci. Alerga țipând, iar arătarea se ținea scai. Se făcuse întuneric, doar luna răsărise în
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
de-ai ei pe străzile Iașului. „Îi place de mine!” Așa parcă-l auzi că zisese. „Acum, ce-o fi... o fi.!” Și se uită atentă pe pereții plini cu poze de femei goale și frumoase. Toate o urmăreau cu privirile. În orice poziție se așeza, ele parcă tot spre ea priveau și ai fi putut crede că o urmăreau: „Ce cauți tu aici?” „O fi fost vreuna din astea în cabina asta?” se întrebă naiv copila încă virgină. Dacă-mi
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
scandal mare cu țiganii, îi vorbi el ei, de parcă ea n-ar fi fost luată din șatră. Văd că te spălași, te pieptănași și te parfumași ca o doamnă. Este adevărat că nu ești țigancă?... Fata nu răspunse și cu privirea galeșă se uită în ochii lui, încercând să-i transmită îndurare și promisiunea ...că face orice! - Cum te cheamă? o întrebă jandarmul înmuiat sufletește de ființa plăpândă din cabina lui. - Marița! - Acesta-i numele de-acum, pus la șatră, sau
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > SUB PLEOAPE-NGENUNCHEATE Autor: Gabriel Dragnea Publicat în: Ediția nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului E-a doua oară când te naști timid sub pleoapele mele îngenuncheate în fața nopții tulburătoare și tristă, mută ca privirea zeilor, rănită de timp și nemurire. Abia acum simt cum îmi cuprinzi în taină amintirile cu toate brațele pe care ți le-am dăruit de ziua nenașterii tale din dor. Izvor de neliniști curge de la sânul tău hrănind suflete ce-
SUB PLEOAPE-NGENUNCHEATE de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372338_a_373667]
-
Poeta este o ființă luminoasă visând la “o țară dialectică a minunilor “, cum ar spune Thomas A. Sebeok. Tocmai această țară a minunilor este despărțită de râuri ce aprind în pieptul poetei dorul prelung: “Am aripi de vânt uscate Și priviri înlăcrimate, Am tăcerea înlemnită Și suflarea amorțită. Am în piept un dor prelung, Pân' la tine să ajung Și la apa ta de sânge Cu tot dorul să pot plânge Pe cei ce i-ai dus cu tine Înecați de
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ÎN EXTAZUL REGASIRII Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului Cu privirea către ceruri stai cuminte pe divan Și-nvelești în reverie gândul ce-a trudit în van. Pe sub norii de mătase, prinși în foșnet ireal, Se prelinge-o rază fină peste coapsa unui deal. Dus de valul căutării, bei căldura din
ÎN EXTAZUL REGASIRII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372362_a_373691]
-
Venise un colonel de la armată care începu să tragă cu ochiul peste linia de luptători burtoși gata de luptă, cu mitralierele pe spinare. Dar acea linie de luptători parcă s-a întrerupt undeva. Exact pe acolo unde colonelul ajunsese cu privirea lui expertă, în dreptul meu. Se opri. Aici ceva nu era bine. - Ce l-ați pus pe tovarășul ăsta subțirel și slăbuț să poarte afetul? Nu vedeți ce slab e? Ia să vină unul din rezervă aici, să-i ia locul
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]
-
Și-a luminat în versuri galaxia/ Petalelor de fragedă iubire.// Mi-ai sidefat ingenuu simțirea/ Rostogolind cuvinte pe o harpă,/ Reinventat-ai pentru noi murirea,/ Ca-n nicio primăvară să nu-ncapă.// În trupul meu viorile se-nchină,/ Iar din privirea-ți floare de narcisă/ Se naște simfonia cristalină/ De-atâta vreme pentru mine scrisă.” (A explodat din muguri poezia) Deși ar fi încercat să ignore toamna, din prea multă murire, tocmai aceasta este cea care îi desfrunzește sufletul de toată
BASORELIEFUL “MĂNĂSTIRILOR DIN GÂNDURI” A LUAT FORMA ACESTEI PRIMĂVERI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372349_a_373678]
-
a căutării — căreia îi închinase întreaga viață- l‑au luminat în clipa când dispăruse din ochii săi câmpia, când s‑a găsit de partea cealaltă a zidului muntos, când, unduind către răsărit, creste tot mai joase nu‑i mai zăgăzuiau privirea. Avea să zboare peste ele, avea... Dar ce era această brutală prăbușire a aparatului de zbor împotriva căreia, cu toată încordarea mușchilor, cu motorul ambalat la maximum, nu putea face nimic? Ce era acest vid care‑l aspira? Această chemare
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RUGĂCIUNE Autor: Luminița Postolache Publicat în: Ediția nr. 2341 din 29 mai 2017 Toate Articolele Autorului Rugăciune Ridic privirea către cer Și zic cu glas fierbinte: -De ce-i atâta frig și ger În inimi și în minte? Mă rog mereu pentru dușmani Prieteni și familii .... Nu cer la nimeni nici doi bani Nici să mă aibă-n inimi
RUGĂCIUNE de LUMINIȚA POSTOLACHE în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372400_a_373729]
-
al timpului trecut, Dar totdeauna, simțindu-i mai acut îmbrățișarea. Deschidem ferestre spre noi orizonturi în pragul fiecărui început de an. Devenim mai puternici și-ncrezători în noi. Și totuși purtăm speranțe și dorințe’nlăuntrul nostru - nostalgii Ce ne-ntorc privirile la anii trecuți și-n același timp ni le-ndreaptă spre infinit. Referință Bibliografică: Gânduri la Început de An.. / Ana Georgescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Georgescu
GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE AN.. de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372378_a_373707]
-
Optimismul canin se prelingea de pe limbuțele lor ca niște acadele în stare efervescentă. Zăpada de pe cărărușele înguste păstra ca o martiră ironicele urme de porumbel. Continuam a înfiripa un dialog nonverbal cu rottweilerul din fața mea. Se gudura, surâzând. Îi simțeam privirea dulce, atingându-mi sufletul. Lumea rurală îmi părea acum ca un vagon robust de tren. Rumegam în gând biografiile săteniilor. Libelulele ciocolatii cu cărțulii subțiri în ghiozdănele modeste, înaintau spre cetatea cu fizionomie terifiantă, unde notele deveau bau-baul și coșmarul
PUNEȚI PE SHUT DOWN NEGATIVISMUL, SĂRUTAȚI UN ROTTWEILER ! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372386_a_373715]
-
înțelegi că una e mai apreciată decăt alta,dar toate ,absolut toate,sunt de-a dreptul fascinante.Dar de departe ,Lara Smith,superba blondă nominalizată la Palm D’ or pentru rolul principal din „Iubire imposibilă ” al lui de Vitto, atrage privirile întregii asistențe. „ Poate că într-o zi ,o să urc și eu acolo ! ” visează Mihai cu ochii deschiși la lucruri pe care acum câteva luni nici nu-și închipuia că o să și le imagineze. „ Când te gândești că între oameni și
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
prima oară, de un băiat mai mare, în colegiul din New Jersey . Accentul lui de „imigrant ” are ceva seducător, simte cum sufletele lor se contopesc fericite ,cu mult deasupra taxiului luxos. „ - Este atât de vizibil ? ” îi dă replica ,căutându-i privirea pătrunzătoare ,în oglindă. Se-ntâmplă lucruri atât de minunate dincolo de înțelesul firii. Însă cine dorește ca să le-nțeleagă ? Poate doar mintea care se pierde de foarte multe ori printre lianele întortocheate ale rațiunii. Dar inima e cea a cărei voce
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
scenele de dragoste îi trezeau năvalnic simțurile ,dar n-avusese parte de iubire. Trebuia să-i acorde un zâmbet trist de afirmare,așa era în scenariu ,dar ea continua să-l urmărească. Iar el îi răspundea în oglindă,printr-o privire puternic lucitoare. Uitase de drumul sinuos ce trebuia să îl parcurgă , doar se lăsa condus atât de lin,peste cărarea dintre inimi. - Stop,opriți filmarea ! Vocea baritonală a regizorului, „răgușită” involuntar de megafon, îi dă de înțeles că totul s-
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
Iisus Hristos, Care-i este ajutor și model, sprijin și țintă. Viața Mântuitorului Hristos, ca Om, oferă în permanență modele de trăire și izvoare de cunoaștere, coborâte din preaplinul personal al Sfintei Treimi. Inlăturarea de către om a păcatului și ațintirea privirii spre Dumnezeu întâlnește brațele întinse ale Tatălui, care-Și așteaptă fiul risipitor. Și-l întâmpină pentru că știe ca este al Său și este persoană. Celor doua motivații anterior expuse în scopul dovedirii posibilității de îndumnezeire a firii omenești, li se
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]