59,437 matches
-
mai putea fi înțeleasă." Zola găsește, în persoana lui Antoine (1858-1943), un auxiliar prețios 96. Creând Teatrul Liber în 1887, acesta din urmă se afirmă ca regizor al naturaliștilor 97. Câteva piese naturaliste au văzut lumina zilei, Henri Maréchal, a Fraților Goncourt, în 1865, Thérèse Raquin, de Zola, în 1873, Cârciuma (L'Assommoir), în adaptarea lui Busnach și Gastineau. Dar Antoine a fost primul care, răspunzând dorinței lui Zola, introduce realismul pe scenă. Refuzând arta simulării, el plasează pe scenă accesorii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el nu utilizează proza, ci recurge la versuri lipsite de formă fixă, pentru a imita cât mai mult posibil conversația. 9 Este vorba de piesa lui Lope de Vega, El mayor impossible (Culmea imposibilului) în care Lope se inspiră din Frații lui Terențiu. Acesta arată rezultatele a două tipuri de educație, una liberală, cealaltă tiranică, asupra a doi tineri. Lope transpune problema la nivelul relațiilor conjugale, ceea ce face și Molière la rândul său. 10 "Un oarecare făcător de rime, de dincolo de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
BĂRNUȚIU, Simion (2.VIII.1808, Bocșa, j. Sălaj - 28.V.1864, Hida sau Treznea, j. Sălaj), estetician. Este fiul Anei și al lui Ioan Bărnuțiu, cantor și învățător. Asemenea celorlalți șapte frați și surori, a învățat mai întâi la școala din satul natal, ultimii doi ani (1818-1820) făcându-i la Șimleu. A urmat apoi cursurile Liceului Piarist din Carei, iar la Blaj, între 1826 și 1829, teologia. Este profesor la liceul din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
Bacău, 2011, an X, p. 70. </ref>. Evenimentele ce au urmat - semnarea Actului de abdicare de către Al. I. Cuza, instituirea Locotenenței domnești și a guvernului condus de I. Ghica, proclamarea ca domnitor al Principatelor Unite a lui Filip de Flandra, fratele regelui Belgiei, Leopold al II lea, refuzul acestuia de a ocupa tronul etc. - sunt cunoscute și nu e cazul să insistăm aici. Toate acestea au creat o situație delicată În țară, iar cei răspunzători de derularea evenimentelor au trebuit să
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
și el monologhează despre cele văzute și cele nevăzute), sentențios în glăsuiri, lansând replici de efect, când mai abrupte, de un eliptism ce se vrea epatant, când înflorite meșteșugit. Din aceeași „familie” face parte și nefericitul, neiubitul Dan, din Rebelul (Fratele meu cu solzi de aur, 1970). Scena, de tandrețe și bruschețe, dintre Radu și Ana (Veac de iarnă) amintește izbitor confruntarea, clasic psihanalizabilă, dintre Hamlet și regina Gertrud. La fel, momentul încordat care îi implică pe Vlad și pe Velica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
și în subtext) de despovărare printr-o mărturisire care nu întotdeauna se produce. Ceva o inhibă, și atunci impulsul se propulsează în fantasmatic. Însă, ca pentru a se institui un echilibru - oricum iluzoriu -, magnetismul stringent al realului (profesorul Gordan, din Fratele meu cu solzi de aur, tânjește după o „baie de realitate”) ține trează nostalgia unei vieți ocolite de tenebroase complicații. Simplă și adevărată. Piesa Iadul și pasărea - din volumul eponim - se nutrește din același nucleu tematic din care își trage
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
ar cuveni pe scelerații „care ne surâd în Larousse”. E mărturia unui spirit care, inițiat în secretele captivante ale teatrului, aruncă o penetrantă căutătură și asupra jocurilor, lipsite de sublim, ale politicii. SCRIERI: Filtru, București, 1968; Dramele puterii, București, 1968; Fratele meu cu solzi de aur, București, 1970; Hamlet sau Ispita posibilului, București, 1971; Hamlet ou La Tentation du possible, Paris, 1987; ed. tr. Maria Ivănescu, București, 1999; Iadul și pasărea, București, 1972; Semnul ironiei, București, 1972; La Métamorphose de la tragédie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Dovadă stă ampla nuvelă Drumul câinelui (1974). Deși păcătuiește prin armătura tezistă care transformă unele personaje în marionete ideologice, scrierea reprezintă pariul câștigat de a reuni sub același acoperământ tematica politică, filonul tragic și un conflict din zona baladescului. Doi frați, Mihai și Jilu, repetă povestea lui Cain și Abel: primul, activist de partid, și-a făcut din Stalin un idol, celălalt, pe care toți cei din jur, cu excepția mamei, îl consideră mort, are simpatii legionare și este nevoit să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
istoria lui Plutarh). Astfel, putem să Înțelegem și să corelăm istoria lor cu o serie de implicații din alte câmpuri ale culturii egiptene. Acești ultimi patru zei ai Eneadei au o istorie umană. Osiris, soțul lui Isis, este ucis de fratele său Seth; din narațiunile ulterioare aflăm că acesta dorește să dobândească puterea regală și că după ce Îl ucide pe Osiris, Îi taie trupul În bucăți și Îl Împrăștie În tot Egiptul. Soția sa, Isis, Îi recuperează cadavrul, Îl reconstituie și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe unchiul uzurpator pentru a-și „răzbuna” (este termenul folosit de greci, verbul egiptean fiind doar „a vindeca”) tatăl, pentru ca astfel să dobândească funcțiile care Îi revin unui fiu după moartea tatălui. Dar Horus și Seth apar și ei ca frați, care, la rândul lor, se mutilează: lui Horus Îi este scos un ochi, iar lui Seth i se smulg testiculele. Sunt prezentați atât Împăcați, cât și În continuă luptă. Toate aceste elemente contradictorii se găsesc la un loc În Textele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cuvinte, dincolo de formulele În care, În această colecție, fiul se Îndreaptă spre tată, la fel ca Horus spre Osirisxe "Osiris", pentru a-i aduce ofranda și pentru a-l rechema la viață. Într-o adăugire la mitul celor doi frați Horus-Sethxe "Seth", ochiul de care este privat Horus În lupta cu fratele său devine ofranda specifică adusă tatălui, după recuperarea sa ca „ochi sănătos” ( uaÊat). „Ochiul lui Horus” se umple de semnificații simbolice, devine o amuletă, ba chiar cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spre tată, la fel ca Horus spre Osirisxe "Osiris", pentru a-i aduce ofranda și pentru a-l rechema la viață. Într-o adăugire la mitul celor doi frați Horus-Sethxe "Seth", ochiul de care este privat Horus În lupta cu fratele său devine ofranda specifică adusă tatălui, după recuperarea sa ca „ochi sănătos” ( uaÊat). „Ochiul lui Horus” se umple de semnificații simbolice, devine o amuletă, ba chiar cea mai răspândită dintre amulete, dobândește o personalitate proprie, specifică și autonomă În această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
operațiunea de Înfășurare a cadavrului este transfigurată În imnul scurt, care Însoțește această acțiune, imn adresat zeiței țesăturii, Taitxe "Tait": A spune cuvintele: Te salut, o Taitxe "Tait", cea care ești la marginea marelui cuib!/Înfrățește-l pe zeu cu fratele său./ Veixe " Vei" fi sau nu vei fi?/ Așadar vei fi sau nu vei fi?/ Protejează tu capul lui Tetis pentru ca acesta să nu se desprindă./ Adună oasele lui Tetis pentru ca acestea să nu se desprindă./ Pune iubirea pentru Tetis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
clasă de mijloc numeroasă care stratifică și mai mult structura socială și Îi diversifică exigențele și mentalitățile. Pe lângă aceasta, există o experiență directă cu diferite culturi. Regii Egiptului nu mai sunt solitari și autocrați Într-o lume Închisă, ci au „frați”, nu mai puțin puternici și autoritari decât ei, cu care trebuie să dialogheze și de a căror activitate autonomă sunt puternic condiționați. 14. TEBA ȘI REGALITATEATC "14. TEBA ȘI REGALITATEA" Această lume nouă Își găsește centrul În Teba, cetatea din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
viermelui. Cel care face să trăiască țânțarii, viermii și puricii; cel care le dă șoarecilor din ascunzători ceea ce au nevoie și care hrănește păsările În pomi (Papirusul din Bulaq, nr. 17). Un alt imn, sculptat pe o stelă de doi frați sculptori, Horusxe "Horus" și Suti2, se adresează zeului numindu-l „mamă binefăcătoare a zeilor și a oamenilor”, cu un limbaj plin de Încredere și recunoștință care nu datorează nimic teologiei oficiale. În această direcție se formează, chiar spre sfârșitul dinastiei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
etalându-și angajamentul În ceea ce privește cultul tradițional. Teba nu este mai mare, deși se mărește prin construcțiile colosale cu hipostiluri și piloni; dar nu mai este nici singură. La Memphis și la Abydos oficiază persoane (cum ar fi fiul regelui sau fratele vizirului) care nu trebuie să treacă prin filiera amoniană, iar la Teba este numit un pontif sau preot din afara cetății. O acțiune și mai subtilă este faptul că În temple Încep să fie plasați ca preoți, beneficiind și de veniturile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Îl mușcă pe zeu; pentru a scăpa de rană, zeul va trebui să-i mărturisească numele său magic lui Isis, care promite să-l salveze 3. La fel se Întâmplă și În cazul poveștii, evident romanțate, despre doi țărani frați 4, În care motivul neprihănitului Iosif stă la originea unei serii de Întâmplări miraculoase. Cei doi frați care trec de la un Început idilic, pastoral și liniștit În vârtejul unei lumi fabuloase poartă numele a doi zei: Bataxe "Bata" și Anubisxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
său magic lui Isis, care promite să-l salveze 3. La fel se Întâmplă și În cazul poveștii, evident romanțate, despre doi țărani frați 4, În care motivul neprihănitului Iosif stă la originea unei serii de Întâmplări miraculoase. Cei doi frați care trec de la un Început idilic, pastoral și liniștit În vârtejul unei lumi fabuloase poartă numele a doi zei: Bataxe "Bata" și Anubisxe "Anubis". În realitate sunt chiar ei, ajunși Între oameni pendulând Între condiția lor cotidiană și cea divină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
printr-o lovitură de stat, În locul fiului lui Muwatalli, Murșili al III-lea, și se prezintă ca protejat al zeiței DIȘTAR din Șamu¿a (afirmând că a fost consacrat Încă din copilărie sacerdoțiului acestei zeițe de către tatăl său Murșili prin intermediul fratelui său mai mare Muwatalli), devotat zeiței Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna" „stăpâna regilor și reginelor din ¾atti” și preot al fiului acesteia, zeul furtuniixe "zeul furtunii" din Nerikxe "Nerik", cetate care constituie principalul centru de cult al tradiției hatice din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de origine babiloniană Ea; zeul-Lună (În hurrită, Kușuhxe "Kușuh"); zeul Soarexe "Soare" al cerului (În hurrită Șimegi); zeul războinic Aștabixe "Aștabi"; un zeu care corespunde zeului-cerb hitit (În izvoarele cuneiforme apare de obicei cu ideograma DLAMMAxe "DLAMMA"); probabil Tașmișuxe "Tașmișu", fratele lui Teșup; zeul Kumarbixe "Kumarbi"; perechea de oameni-taur, care stau pe pământ și susțin bolta cerească, identificați cu taurii divini Șeri și ¾urri; câțiva zei-munte. În acest cortegiu masculin este relevantă prezența zeiței Înaripate Șaușka, hurrita Iștarxe "Iștar", aflată aici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
¾upeșna, Iștanuwa și Lallupiya, care nu au fost preluate În cultul hitit. De la componenta culturală hurrită 1 Își au originea: zeul furtuniixe "zeul furtunii", Teșup, soția sa, ¾epatxe "H~epat", zeul Îarrumaxe "S#arruma" și zeița Allanzuxe "Allanzu", fii lor; fratele lui Teșup, Tașmișuxe "Tașmișu"; zeița războiului și iubirii, Șaușka, venerată mai ales În cetățile Șamu¿a și Lawazantiya; zeul-Lună, Kușuhxe "Kușuh"Î; zeul-Soarexe "Soare", Șimegi; zeul războiului, Aștabixe "Aștabi"; tatăl zeilor, Kumarbixe "Kumarbi"; zeița jurământului și bolii, Iș¿araxe "Ișh
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Horon", Malikxe "Malik", Sakonxe "Sakon", Shalimxe "Shalim", Shamashxe "Shamash", Athtarxe "Athtar", Itur-Merxe "Itur-Mer", Sadiqxe "Sadiq". O trăsătură caracteristică a religiei amorite este divinizarea termenilor care exprimă rudenia - de exemplu, Ammuxe "Ammu" - sau, mai bine spus, atribuirea de calificative precum tată, frate, socru, unchi, zeilor; aceste date atestă valorile de clan și familiale care stau de la baza grupului a cărui religie, la origine pastorală, Îmbrățișează În mare măsură elemente proprii sedentarilor, pentru a sublinia continua osmoză Între culturi. În textele de la Mari
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
funcția de zeu al fenomenelor atmosferice, cu implicații privind fertilitatea și fecunditatea, care ar fi putut favoriza conotația lunară ulterioară. Pe lângă apartenența la triada zeului suprem, Aglibolxe "Aglibol" este reprezentat adesea cu Malakbelxe "Malakbel", Împreună cu care formează o pereche de frați divini: o legătură cultuală (poate mitică) diferită și anterioară rolului său În anturajul lui Bel. Aglibol și Malakbel erau venerați Împreună Într-un templu (Încă necunoscut) care avea numele semnificativ de „Grădina sacră”, fapt care Îi leagă de ciclul vegetal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religia edomită era asemănătoare cu aceea practicată În Israel și Iuda și că ar fi fost răspândit inclusiv cultul lui YHWHxe "YHWH" (legat În special de toponime idumee). De fapt, tradiția biblică Îi consideră pe edomiți descendenți ai lui Esau, fratele lui Iacob (Geneza 36, 10-14, 20-28), o ramură colaterală și „Înfrățită” (Deuteronom 23,8) cu israeliții. În 1Samuel 21,8; 22,9 sqq. Doeg idumeul este implicat În cultul sanctuarului lui Nob. S-a subliniat deja faptul că există suficiente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Alalu", zeul cerului, este detronat de Anuxe "Anu", detronat la rândul lui de Kumarbixe "Kumarbi", care Îl emasculează și ingerează organele genitale, rămânând gravid. Dar chiar admisă omologia lui Kumarbi cu Cronos, care Își emasculează tatăl pentru a-și elibera frații oprimați În sânul mamei și apoi Își Înghite proprii fii, emascularea lui Uranus poate fi atât rodul unei reformulări a modelului hitit, reformulare petrecută pe pământ grec și realizată de Hesiod, cât și opera lui Hesiod Însuși sau reelaborarea greacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]