95,170 matches
-
sa deplină cu persoana divină. Trebuie să remarcăm însă și faptul că Iisus Hristos nu ne este doar sprijin și ajutor, fiind alături de noi în urcușul spiritual, El este și țintă, scop, înfrângerea patimilor și câștigarea virtuților împlinindu-se cu privirea îndreptată spre Cel ce ne așteaptă, astfel încât nu arareori avem impresia că faptele bune sunt opere care ne aparțin în întregime. Realitatea este că Dumnezeu ne călăuzește pașii, căci fără El nu putem face nimic. Urmând celor mai mulți Sfinți Părinți și
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
lipsească nimic. - Oare ce îmi aduce prințul acela cu coiful împodobit de pene negre? Alaiul lui duce cea mai mare ladă pe care eu am văzut-o în viața mea. Îi întinse bătrânei ocheanul. Doica apucă să arunce doar o privire scurtă până ce prințesa îl trase nerăbdătoare înapoi. - Oare e plină de pietre prețioase rare? - Privește flăcăii, Mărgărita, o sfătui doica, dacă vrei să-ți legi viața de unul dintre ei, trebuie să îți placă înfățișarea, vorba și felul în care
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > PICĂTURILE DE PLOAIE Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017 Toate Articolele Autorului PICĂTURILE DE PLOAIE Picăturile de ploaie vin cu-un ochi parfumat.. Intrând în sângele universului, ce trebuie schimbat Satură privirea și sufletul, o mână de albastru frăgezind, Colțul iubirii cu lumina din suflet ce-a rămas ..în gând. Plouă și plouă cu picături de verde și albastru Iar ploaia-i veșnic tristă ..dar frumoasă! Pe foaia albă din suflet se
PICĂTURILE DE PLOAIE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372410_a_373739]
-
atins umeri ce se aplecau spre lumină. Cu ochii lui de stele mângâind orice vină Știi tu, ca mesagerul cerului, A vegheat toate nopțile ce se amestecau în culori blânde? Chiar știi? Și că a timpul l-a alungar cu privirea-i senina? Știi tu că diminețile le creiona pe bucăți de suflet? Și că presară parfum de smirna, Pe frunte, Pe gene și pe albă cunună? Știi tu când aripile lui s-au adunat în rugăciune, El a vărsat din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
a atins umeri ce se aplecau spre lumină.Cu ochii lui de stele mângâind orice vinăștii tu, ca mesagerul cerului,A vegheat toate nopțile ce se amestecau în culori blânde?Chiar știi?Și că a timpul l-a alungar cu privirea-i senina?Știi tu că diminețile le creiona pe bucăți de suflet? Și că presară parfum de smirna,Pe frunte,Pe gene și pe albă cunună? Știi tu când aripile lui s-au adunat în rugăciune,El a vărsat din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
să-l înnădim cu flori. Iar dacă cupă vieții s-ar varsă pe potecile mele, M-aș preface că o adun, Dar aș presară pe urmele lăsate, Doar amintiri. Și cerul dacă ar uită să mă răsplătească, Mi-aș roți privirea către stele, Să le cer binecuvântarea, nopților pline de dor. Citește mai mult Dacă n-aș avea gânduri,Aș avea aripi.Iar visurile dacă mi-ar lipsi,M-aș împrumuta padurilorApoi aș aștepta în tacereCantecul lor. Dacă zâmbetul l-aș
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
să-l înnădim cu flori. Iar dacă cupă vieții s-ar varsă pe potecile mele,M-aș preface că o adun,Dar aș presară pe urmele lăsate,Doar amintiri.Și cerul dacă ar uită să mă răsplătească,Mi-aș roți privirea către stele,Să le cer binecuvântarea, nopților pline de dor.... XVIII. SĂ-MI ÎNFLOREASCĂ POMII, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 1657 din 15 iulie 2015. Să-mi înflorească pomii în căușul palmelor mele, Și cerul să-mi dăruiască
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
era o întâlnire amoroasă cum o credea ea ci, o pură întâmplare. După felul cum se comportau la masă, nu puteai trage concluzia că este un cuplu de îndrăgostiți. Tot timpul cât au stat în local, nu și-a îndepărtat privirile de pe cei doi "inculpați". La un moment dat a observat până și tatăl său că fiică-sa este preocupată de ceva, de nu-i mai priește mâncarea și urmărindu-i privirile a descoperit acel cuplu de tineri. De fapt erau
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
cât au stat în local, nu și-a îndepărtat privirile de pe cei doi "inculpați". La un moment dat a observat până și tatăl său că fiică-sa este preocupată de ceva, de nu-i mai priește mâncarea și urmărindu-i privirile a descoperit acel cuplu de tineri. De fapt erau cam de aceeași vârstă cu ei, poate mai tineri, dar nu cu mult, cel puțin bărbatul. - Dar cine sunt cei doi dragă, de nu-ți mai dezlipești ochii de pe ei? Ce
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
XII-a A, avea la prima oră întâlnirea cu profesoara de româna. Când aceasta intră în clasă începu direct, aruncându-și mapa pe catedră: Vom vorbi astăzi despre "Universul rural oglindit în opera lui Marin Preda" anunță profesoara înălțându-și privirea către publicul ei format din elevii clasei a XII-a A. Ramona își studia profesoara cu atenția mărită. În această zi dăscălița lor era cochet îmbrăcată și radia o neobișnuită bună dispoziție, ceea ce făcu ca toate capetele să se îndrepte
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
cum se naște în sufletul său, o mâhnire necontrolabilă, care ducea spre ură. Percepea prin toți porii cum profesoara îi devenise nesuferită. Nota totuși, aproape complet pierdută în reverie, explicațiile Minodorei Lepădatu, care o fixa din vreme în vreme cu privirea în văpăi. Fata asta, gândea domnișoara, parcă ar fi un automat. Cred că nici măcar nu mă aude ce spun. Ramona Orru, se auzi glasul strident al profesoarei! Care este rolul țăranului român în opera lui Marin Preda? Nicio reacție. - Orru
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
său și a izbucnit în acest moment observându-i indiferența față de ce preda ea, sau alta să fie cauza? Ramona se înroși toată și, ocupându-și locul în bancă lângă Angela, simți cum aceasta o privește nedumerită, întrebând-o din priviri ce e cu ea. Parcă dorea să afle ce s-a întâmplat de nu era atentă și umbla cu gândul cine știe pe unde. - Are dreptate profesoara că ești îndrăgostită? o chestionă ea în șoaptă, abia stăpânindu-și râsul. Ramona
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
o desfăcu, sări spuma din ea. Se agitase în timp ce se ținuse la câini să nu-i muște, dar nu-i păsă că se uda. Învârti capacul sticlei la loc și-o puse jos. O ținu puțin și o păzi cu privirea câteva minute pentru a putea bea. Fiind concentrat asupra berii, tăcu, dar Tutoi se întoarse spre Pepsi și îi spuse: - Ce dracu măi Pepsi, ce ești așa de prost? Băi fraiere, parcă nu l-ai cunoaște pe căpitanu' nostru, parcă
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
cum vorbea despre fata aceea, cu atâta drag, cum ochii îi străluceau și fața i se lumina ca un soare, căpitanul și Tutoi își aduceau aminte de tinerețea lor. Despre căpitan știm că își aducea aminte de Tanța lui, de privirea verde ca iarba și de părul ei negru și lung. Și Tutoi își aducea aminte de Niculina, prima lui nevastă, o fată blondă cu părul lung și cu ochii negri, înaltă și corpolentă. Se despărțiseră din mai multe motive, dar
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
și ce aci prin ea frumos a însorit, Sticlind și în ai ei profund sințământ, Ochii ce prin stele îmi spun al ei cuvânt.. Cu un zâmbet atâta de fermecător, Abțin prin mlădița roșcată să nu zbor, Precum din depărtare privirea-i un omor, Căci mă mistui pe a sufletului pridvor... Să fie simplu cum zâmbești -Frumusețe, Templu de simțire ceea ce-mi inima țese, Prin odorata-i chiar aflată la distanță, De minunata-i față viața-mi se agață!! Imagine de
CHIAR...LA DISTANŢĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372418_a_373747]
-
se transformă într-o floare. Eu îl aștept pe Eros să se-ntoarcă din apus, Să-mi dăruiască slava sa, iubirea Izvorul din pleiade nu stă-ntr-un cuvânt nespus Și tot nu pot spre înalte zări să îmi înalț privirea. Sunt în fața altarului lui Eros, Nu mă simt pregătit să beau paharul cu pelin Oare voi fi capabil să suport al iubirii cost ... Schimbatu-s-a oare al meu destin ? Pierdut pe veci întru a dragostei vâltoare, Prizonier în foc și-n
CĂUTÂND IUBIRE de CRISTIAN GABRIEL VULPOIU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372432_a_373761]
-
o amăgire, Căci totu-i vis, totu-i mister. Doar nuferii sunt albi pe lac, Si nu e nici o îndoială, Ei doar plutesc ușor, si tac, Uitând a lumii chibzuiala. Cât mi-aș dori stropul de roua, Să-mi mângâie privirea iar, Și-n noapte, când e luna nouă, Să uit de rostu-mi mic, bizar. Autor Nicoleta Simian Referință Bibliografica: Stropul de roua / Nicoleta Simian : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2248, Anul VII, 25 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
STROPUL DE ROUA de NICOLETA SIMIAN în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372435_a_373764]
-
mult rău. Adică, să te înveți cât poți de mult să taci; să taci când gândurile se învălmășesc în minte și cer să fie exprimate în cuvinte! În timp ce limba este înfrânată, mintea gândește și un simplu gest - un surâs, o privire insistentă, o mișcare a mușchilor feții pot înlocui cu prisosință clipele mute. Uneori ne vine în ajutor, alteori ne dă de gol. Mă gândesc la poetul-filozof Lucian Blaga (1895-1961), la întâlnirea dintre el și Iorga, descrisă de Blaga: „Ilustrul profesor
TĂCEREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372420_a_373749]
-
-atât de suav! Un alb de fragedă lumină În peisajul verdelui crud, O întipărire divină A tăcerilor ce se aud... Vara, cu penseta, așază Polenul, .. si-l fixează bine. Elegiac miros! E-o vrajă Ce se dilată-n cercuri line..., Privirea-i dulce, aurie, În văluri albe de cadână, Desfașurându-se hazlie, Blajin, cu gesturi de bătrână. În beție de alb parcă-i frig... Ochii mei, iar, îmi joacă feste? Imaginea ta!...Cum să te strig? ............................................... C-un sărut intrăm în poveste
BLAJINUL CRIN de LIA RUSE în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372461_a_373790]
-
prin propria-i mizerie atavică ... Pe strada unde locuiesc de un deceniu, în fiecare zi, cam la aceeași oră a serii, trece un copil. Nu are mai mult de doisprezece-treisprezece ani și este un puști al străzii. Mereu tăcut, cu privirea tristă, se așează pe singura bancă din fața blocului. Stă și așteaptă necerând nimănui ceva. Multă lume trece pe lângă el, unii îi aruncă o uitătură scurtă, alții îl ignoră pur și simplu. Dar oamenii miloși din zonă pun pe banca din
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
alții îl ignoră pur și simplu. Dar oamenii miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel care conține un sandviș sau altceva de mâncare. Răducu le mulțumește frumos cu voce stinsă și mănâncă liniștit cu privirile ațintite în pământ. De dormit doarme pe unde apucă. Iarna, când frigul este stăpânul absolut, pustiul doarme prin canale și beciuri, în apropierea conductelor fierbinți cu apă de la termoficare. Vara, când este cald, își găsește culcuș printre boscheții parcului din
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
pun câte un pachețel cu mâncare pe banca din lemn de salcâm, singura bancă din fața blocului, pentru el. Sunt sigur că, după ce reintru în locuința mea, el vine, se așează ca de obicei pe locul lui obișnuit și mănâncă cu privirile-i triste ațintite în pământ. Dovada acestui fapt ? Foarte simplă : a doua zi dimineață, în fiecare dimineață când plec gârbovit sufletește, rutinat și plictisit la serviciu, pachețelele mele cu mâncare lipsesc de pe locul unde le așez seara. Mă prefac că
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
fost destul timp supărat de pierderea Contesei, a fiicei și a ginerelui. De-acum încolo vă am pe voi și pe strănepoții mei! Contele fu condus în camera copiilor. Vlad îl simți și-i sări în brațe, aruncându-i o privire aprigă. - De când te aștept, boșorogule! - îl înfruntă răutăcios. Vreau să aflu de la tine toate metodele de schingiuire... - Fiule, ce-i cu tine? - tresări Dracula, apoi se adresă părinților: - Aveți grijă, că nu-i a bună cu el. Ăsta trăiește în
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
plan politic, „Justițiarul lumii”. Unii povesteau despre frumusețile și sălbăticia Amazonului, alții despre plimbări pe Misissipi sau peste cascade spectaculoase și încântătoare ca Niagara, Victoria, San Angelo, despre aventurile lor prin Marele Canion. Acele frumuseți de basm le-au încântat privirile. Cu această ocazie, îi propuseră Contelui să facă o vizită oricând va dori în ținuturile lor. Frumoasa Narcisa fu admirată cu simpatie, iar chipeșul prinț cu invidie, pentru că-și găsise o asemenea făptură din rândul muritorilor. Vampiricele pluteau pe aripile
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
cartierele marilor orașe, observ, inevitabil, fie zeci de cioturi de copaci “proaspăt” tăiați, fie chiar indivizi care se ocupă cu tăierea copacilor chiar sub ochii mei. Pentru orice trecător normal la cap, peste tot pe unde acesta își va întoarce privirea, el va vedea și va fi uluit de numărul mare de copaci tăiați, toaletați, ciuntiți sau pur și simplu distruși din diferite motive, care de care “mai obiective”. Se pare ca în ultima perioadă, copacii sunt singurii care încurcă pe
TĂIEREA COPACILOR, UN NOU SPORT NAŢIONAL de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372446_a_373775]