65,481 matches
-
probabil lipsă) să devin erou? Dintr-un fel de onestitate, dintr-un scrupul poate exagerat (altul, în locul meu, născut la Arad, învățând să vorbească în românește, nu în altă limbă, trăindu-și anii formației la Cluj, simțindu-se cu adevărat acasă în ținutul Năsăudului și pretutindeni în Ardeal, scriitor român, căsătorit cu o română despre care are profunda, nestrămutata convingere că este cea mai minunată soție din lume - cu asemenea soție, patagonez să fii și tot te românizezi rapid! - s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rândul ei independentă, cei ce plecaseră din ea la începutul veacului din cauza turcilor, încă stăpâni pe Balcani în acea vreme, și se așezaseră în sudul Basarabiei, nu s-au gândit nici o clipă, după câte știu eu, să se întoarcă înapoi, acasă. Ceea ce spun acum o să-i supere pe ultrapatrioții de toate neamurile, dar așa este, o știu din experiența propriei mele familii: omul își poate pierde relativ repede, în două-trei generații, naționalitatea, se deznaționalizează neînchipuit de ușor. Un motiv serios pentru ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
faimosului ultimatum, nu a reprezentat o opțiune în primul rând, și cu atât mai puțin exclusiv, politică (deși tata era „de stânga” și avusese necazuri din această cauză). Se întorceau, în preajma războiului, a cărui amenințare se făcea tot mai simțită, acasă. În Bolgrad ei își aveau casele părintești, în Bolgrad sau în alte localități din sudul Basarabiei - multe, multe rude. Mai trăiau bunicii din partea tatălui și mama vitregă a mamei. Nu a fost un pas fericit această întoarcere, căci în Basarabia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
m-au întrebat aceleași întrebări, le-am spus. Nu știu ce mai voiau de la mine, păcătoasa, ca încurc și eu lumea asta modernă!? Mă priveau și vorbeau în limba străină. Eu nu spuneam nimic, ci doar mă rugam în taină. Când eram acasă aveam un obicei, cântam tot timpul: „în orice zi Te voi câtă, în orice zi Te voi ruga,/ Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, fie-Ți milă de mine, nevrednica/ Și să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea”. Acum sosise momentul examenului, parcă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ne adunăm de la muncă. Acum a iesit împodobirea bradului cu pachete grozave și fel de fel de sclipiri în brad... și nu mai răsună la fel colindele în sat, sau oraș. A scăzut credință. Este tare trist și dureros. Noi acasă am fost zece copii dar niciodată n-am avut pom de Crăciun sau vreo jucărie. Și nici copiii mei nu prea au avut. Astăzi toate s-au schimbat. Oare se va pierde totul? Va îngădui să dispară această poveste adevărată
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
intrat în Paradis. Toți avem emoții. Dăm slavă lui Dumnezeu, îngenunchem și sărutam pământul (pietrele) - urmele pașilor Domnului Iisus. Ne descătușam inimile, ne spunem tainic durerile care ne apasă sufletul, ne rugăm pentru toți și-i pomenim pe cei de acasă. Cu adevarat, când ne-am ridicat din genunchi parcă eram alții. Eram ca niște păsări zburătoare pentru că ni se luase povară grea ce-o purtăm în trup. Ne descătușasem, parcă nu mai eram pământeni, ci niște ființe deosebite care pluteam
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
biserică este o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Fiecare se grăbește să se așeze la rând ca să ajungă și la ea ca să se roage, să lase un acatist sau o poză cu cei dragi pe care-i au acasă în România. Când ajungi lângă icoana te atingi de ea, o săruți, te rogi tainic câteva momente. Un călugăr ne dă binecuvântare de la Maica Domnului. Apoi sunt multe obiecte de cult de cumpărat. Fiecare își cumpără ceva. Ni se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a păcătuit. A plâns și a regretat faptă pe care o făcuse. Atunci s-a dus Lot la Avraam și i-a destăinuit acestuia cele petrecute. Avraam l-a povățuit și i-a dat cele trei surcele spunându-i: Mergi acasă, sădește-le în pământ și să le uzi!” Era canonul pentru îndreptarea lui. Așa a făcut. Căra apă din Iordan cu un măgăruș de la distanță de 30 km. Nu era deloc ușor dar făcea ascultare. Însă nu ajungea niciodată
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în pământ și să le uzi!” Era canonul pentru îndreptarea lui. Așa a făcut. Căra apă din Iordan cu un măgăruș de la distanță de 30 km. Nu era deloc ușor dar făcea ascultare. Însă nu ajungea niciodată cu apă acasă să poată udă, pentru că de fiecare dată îi ieșea un om în cale care-i cerea apă de băut. Lot îi dă să bea iar acesta, după ce își astâmpăra setea, restul de apă îl varsă. Treizeci de ani s-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de pământ. Acest pământ se va sfârși, Cele ce am spus vor fi. Cum în zilele lui Noe Oamenii trăiau în voie, Astfel fi-va-n omenire Și cu-a Fiului venire, Precum omul care lasă La plecarea lui de-acasă Slugilor în griji avere, Vatra, și-a veghea le cere, Vouă zic și eu: „Vegheați! Pe Stăpân îl așteptați, Nu cumva al vostru Domn Să vă afle prinși în somn, Căci la poarta El de-ndată Nici nu știți când
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
alte fapte, Și te duc mai departe, Unde-i muzică și joc, Și cărți de noroc. Mai departe tu pornești, Si cu alte te-ntalnesti, Vezi un frate silitor, Te cinstește binișor, Curaj ți-a dat, Limba ți-a dezlegat, Acasă dac-ai ajuns, Pe ceartă te-ai pus, De vină nu ești tu, Doar paharul ce-l băui, Zi de Post suFlet trist 2006 12.04.2006 Si asa mai fâțe, Băutură strică toate, Te gândești, ziua bine a-nceput
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
e o utopie, o himeră nenorocitoare. Nu există fericire personală. Numai egoismul vecin cu nebunia își imaginează așa ceva. Pleacă unul în Canada sau naiba știe unde, părăsindu-și nevasta și copilul. Pleacă să „se realizeze”. Să fie liber. Pleacă de acasă, ca acel Jean din La soif et la faim a lui Eugen Ionescu. Poate că se și „realizează” (rămâne de văzut ce înseamnă asta : dacă e vorba de mașină, vilă, week-end-uri, pentru care muncește 8 ore pe zi, eventual în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în psihologia tancului. În folclorul socialist românesc apăruse de anul nou bancul : „primiți tăncușorul ?” (sau : „tanc de vei visa, prieten ̀ ți va intra în casă”). Ultima ratio a doctrinei Brejnev asta era : tancul. Și iată că tocmai la ei acasă, când a fost „la o adică”, sovieticii n-au mai reușit „normalizarea” prin acest procedeu clasic, reputat infailibil. Cine și-ar fi putut ̀ nchipui că o lovitură de forță, pusă la cale de șefii celor două instituții care garantau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
m-a surprins atunci a fost să găsesc, dat la paritate cu cele două capodopere celebre, un titlu bizar și necunoscut. Mai târziu, când am citit cartea prima oară, am fost surprins constatând că intru în ea ca la mine acasă ; în Oceanografie stătea scris la un început de articol : „Tristram Shandy a lui Sterne e o carte de care te îndrăgostești anevoie” (p. 40). Eu m-am îndrăgostit de ea imediat și așa am rămas de-atunci. Poate că eram
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
timp și în spațiu, activitatea lui din străinătate o depășește pe cea din țară. De fapt nu a făcut decât să confirme eclatant, la scara mapamondului, ceea ce acel enfant prodige din anii treizeci nu doar promisese, dar chiar realizase strălucit acasă. Eu unul, dacă mi se admite să-mi spun părerea, găsesc în Mitul reintegrării, în Comentarii la legenda Meșterului Manole, în Cosmologie și alchimie babiloniană, în Alchimie asiatică, într-un scurt eseu ca Un amănunt din Parsifal, o putere, o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e prins ăla, Pala, cum îl cheamă, pe care îl găsesc boierii că era iscoadă și vin cu pumnalele strigând „Moarte ! Moarte !”. M-a îngrozit chestia asta, am plâns, am zbierat, am fost scos din sală spre rușinea familiei. Comentariul acasă a fost : „Bineînțeles, dacă duci copilul la asemenea piesă, la o dramă. Uite, mâine e Bărbierul din Sevilla. Îl trimitem acolo”. Și am fost dus a doua zi, la matineu, să văd Bărbierul din Sevilla. Din lojă, în avanscenă, se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
comunicării. El nu poate fi unicul său cititor, încântat de propria-i lucrare ; nici nu ar avea timp pentru asta de vreme ce scrie fără contenire, iar în rest petrece cu ceilalți „crai”. „De dimineață până seara el nu se mișca de acasă, nu se ridica de la masa de lucru dintre cărți și hârtii, citea, scria fără răgaz.” Putem admite, la limită, că renunță la perpetuarea numelui său, dar nu și la a operei sale. Cine ar sta o viață să găsească cele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
atare tehnică, și, cu toată transparența și fluiditatea acuarelei, având totuși parcă o soliditate, o aparentă consistență, pe care o dă probabil aerul impunător al modelului. Citindu-i apoi volumele de poezii pe care le am găsit în biblioteca de acasă, Poeme cu îngeri, Destin și Urcuș, nu am rămas de loc cu impresia că ar fi un mare poet, cum îmi zisese tata. Dar, din tot ce am putut afla despre el, am înțeles, mai târziu, că era un om
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai aleasă/ dintre roabele sublime./ Ei i se face rău de singurătate/ ea stă și spală tot timpul podeaua/ până o face de paispce carate/ .../ ea spală zidul casei cu mâna ei/ .../ Ea își așteaptă bărbatul bețiv/ ca să-i vină acasă/ și degetele albe și le mișcă lasciv/ pentru ceafa lui cea frumoasă./ .../ Părul negru și l întinde/ de la ușă pân-la pat/ să nu greșească bărbatul/ drumul lui predestinat ” (A mea, din În dulcele stil clasic). Mărturisesc cu toată naivitatea unui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
stăruitor, a strigat tare: „ Popa, popa, tată, popa”! Au ieșit pe prispa casei doi copii de trei-patru ani, desculți, cu capul gol, numai în cămășuici. Părintele a cerut :”să vie mămica la mine”. Un copil a răspuns că „nu-i acasă nici tătica nici mămica, numai eu cu Vasilica”. Atunci părintele a luat din lădița „șaretei” o bucată de cârnaț, a ridicat-o în sus, le-a arătat-o copiilor și le-a zis. „aduceți așa o bucată de cârnaț la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
boi și a cumpărat și a adus cai din Basarabia. Femeile lucrau în casă, mai ales iarna, inul și cânepa, bumbacul și lâna. Vara, femeile mergeau și la munca câmpului, la prășit, la cosit, la treierat, la cules, dar și acasă creșteau păsări și cultivau grădina cu legume. Eram impresionat de dexteritatea cu care împleteau ciorapi, flanele și mănuși, sau cu care foloseau acul de cusut. Eram impresionat de transformarea cânepii, plantă verde, mare și bățoasă ca un harag, în fir
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
destul de slabă. De asemenea transportul recoltei era îngreunat fie de drumurile rele, cu gropi sau bălți, fie prin trecerea recoltei prin apa râului unde se uda și se degrada, iar de multe ori căruțele încărcate cu recolta care trebuia adusă acasă, se răsturnau chiar în apa râului. Pentru îndepărtarea acestei greutăți s-a construit, la Domnița, un pod „pe vase”, la care localnicii plăteau un fel de abonament anual, iar străinii plăteau pentru fiecare trecere, fie individual, „cu piciorul”, fie cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care de multe ori se umfla și nu putea fi trecut prin vad, pentru efectuarea muncilor agricole la timp. Când era vremea aratului, râul se umfla și nu se mai putea trece prin apă. Tata zicea că „la transportatul recoltei acasă munca se tripla iar risipa era, de multe ori, mai mare decât jumătate din recolta adunată de pe ogor”. Trebuie spus că părinții mei au obținut de la părinții lor, prin căsătorie, trei pogoane de pământ arabil pe malul stâng al râului
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să-l ia repede că i l-a scos în stradă și că se întoarce cu butoiul și apoi va sta la masă că-i foarte flămând. În felul acesta scotea căruța din han fără să plătească și venea flămând acasă. În Brăila erau zeci de hanuri, încât bunicul n-a avut nevoie să meargă de două ori la același han. Tata mare muncea mult, răbda mult, tăcea și-și ducea crucea vieții cu resemnare. Vorbea puțin. Îl rodeau durerile și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
chiar Ionică. O situație imposibil de comentat. În altă vară, Costică, de la București vorbește la telefon cu Moș Anton, să se întâlnească la Brăila și amândoi să meargă la Galați la Ionică. Au mers la Galați, dar Ionică nu era acasă. Trebuise să meargă de urgență la părinții soției lui, la Corbu Nou și urma să se întoarcă a doua zi. Vărul Costică i-a propus unchiului Anton să aștepte, deci să meargă la un hotel, să ia cina acolo împreună
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]