65,481 matches
-
sau doi, ci toată viața, adică mai mult de 40 de ani. Era învățător și directorul școlii primare din comuna Ariciu, județul Râmnicul Sărat. Fiica lor Mioara, era de cinci ani când m-au luat de la „Trei vînturi” la ei acasă, ca să fac clasa a patra. M-au ținut în casa lor, am dormit în așternutul lor, am mâncat la masa lor. Tanti Mărioara m-a spălat și m-a hrănit mai bine ca la mama acasă, numai pentru ca să învăț carte
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Trei vînturi” la ei acasă, ca să fac clasa a patra. M-au ținut în casa lor, am dormit în așternutul lor, am mâncat la masa lor. Tanti Mărioara m-a spălat și m-a hrănit mai bine ca la mama acasă, numai pentru ca să învăț carte. Abia târziu mi-am dat seama câte necazuri le-am făcut!?!. Nu știam să mă port frumos ! Nu știam să vorbesc respectuos !? Câtă răbdare au avut cu mine! Deși eram trecut în clasa a IV-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
va trece tot timpul”. Până la urmă am scris vreo douăzeci de rânduri, așa cum am crezut că răspund ca la o întrebare. Unchiul ne-a întors la Brăila cu vaporul. Vremea era frumoasă și noi ne-am bucurat de excursia făcută. Acasă unchiul mi-a cerut să scriu din memorie tot ce am scris la concurs. Mi-a zis: „ai scris ca un moșneag, nu ca un copil”. După un timp, cred că prin luna iunie, într-o dimineață, unchiul m-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Buzău. Ajunși în Buzău am constatat că examenul de admitere se amânase cu zece zile. Unchiul, amărât că nu pot da examen, pentru că nu poate sta cu mine, nici să mă lase la cineva în Buzău, și nici să mergem acasă și să revenim peste zece zile, s-a frământat și a aflat că examenul de admitere la seminar începea a doua zi. A luat actele depuse la Școala Normală și m-a înscris la examenul de admitere de la seminar. Era
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
rezolvarea dată de mine, dar supraveghetorii au observat și au consemnat faptul că „concurentul N.N. a copiat la teza de aritmetică”, dela . . .. La limba romînă am scris după dictare cu perfectă respectare a tuturor regulelor ortografice. După examen am mers acasă fără să știm rezultatul, și unchiul m-a prezentat tatălui meu, care era împotriva planului de a merge mai departe la școală și i-a spus să mă ducă la timpul potrivit la examenul de admitere de la Școala Normală. Unchiul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
însă și frații mai mari, când câinele se așeza pe prag, îl alungau cu porunci rostite cu glas aspru, și el pleca. Câinele era deprins cu anumite expresii pe care , dacă le auzea, pleca de pe prag. Într-o zi când acasă nu erau decât Florica și Costică, s-a așezat câinele pe prag, atunci Florica, de cinci ani, ca să-l alunge pentru a ieși afară și-a îngroșat glasul și a strigat „bărbătește” „Adu bățul cela măi”, iar Costică, mai mic
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
plâns: „Nene, nu mai poci, da’, să nu mă bați”. N- a mai mâncat și nici n-a fost forțat să mănânce. Unchiul i-a pus în poala cămășuicii pe celălat pepene netăia și i-a spus să-l mănânce acasă atunci când i-a fi foame. În toamna în care am dat examen de admitere la seminar, (1935) unchiul Constantin a mers la satisfacerea serviciului militar. În lunile iulie și august din anul 1935 am făcut pregătire pentru examen cu dânsul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru ca să-și hrănească pruncii. Era cam de o vîrstă cu mămica. Primul ei născut, Steluța, este cu 8-9 luni mai mică decât mine. Casele părinților noștri erau pe aceiași uliță a satului. Într-o vară, noi copiii rămași singuri acasă, ne-am apucat să tăiem lemne pentru foc. Steluța ținea o creangă, iar eu dam cu toporul ca s-o scurtăm. Am ridicat toporul sus ca să lovesc cu putere, dar în loc de a lovi creanga, am lovit-o pe Steluța în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lovi creanga, am lovit-o pe Steluța în cap și a țâșnit sângele. Ne-am speriat. Eu eram vinovat. A intervenit mama Ileana, a legat-o la cap pe Steluța, iar pe mine m-a certat și m-a alungat acasă. Tăietura a fost superficială și s-a tămăduit ușor și repede. Fapta însă mi s-a amintit de mama Ileana și când eram la seminar și când eram la Facultate, după terminarea serviciului militar. Al doilea copil al mamei Ileana
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de tricotat. Vărul Gheorghe, al doilea fiu al mamei Ileana, a fost dus să învețe meserie la o turnătorie din Ploiești, la un patron. Deși era băiat vioi, frumos și mai voinic decât mine, după un an, l-au adus acasă slab, bolnav și plin de păduchi. Bietul băiat a fost tuns pe cap „două zeruri” și se vedeau păduchii înfipți în pielea capului la rădăcina părului. A suferit mult dar s-a făcut sănătos. În această situație umilitoare, m-am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
prea bătrână. O veche aducere aminte. Pe când eram preot începător, hărțuit de comunism, mi-a scris vărul Ghoerghe, la Crucea, că mama Ileana este grav bolnavă, că a fost dusă la medici în București, și că medicii au trimis-o acasă pentru că nu era nici-o speranță de tămăduire, de viață. Vărul mă ruga să fac rugăciuni pentru sănătatea mamei Ileana. I-am scris, surprins, pentru că nu mai aveam vești de mult timp despre ei și am încercat să-l încurajez. I-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de ziar și peste el cernea mălai, pentru ca firul să se așeze fără să se încâlțească, și apoi „depăna”, „urzea”,. .țesea pânză de „borangic”, din care făcea bluze sau basmale, dar mai ales ștergare lungi ormanentale, pentru împodobit icoanele de acasă și de la biserică. Cultiva, în grădină, cânepă, o ducea la „topit”, o punea la uscat, o „melița”, o făcea fuior, o torcea și ne făcea căptușală pentru hainele groase pe care le purtam iarna. Din lâna oilor ne făcea flanele
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fără denivelări. Până ne sculam noi dimineața, totul era uscat, și puteam să călcăm în voie peste „podeaua” înnoită. Din aprilie până în noembrie era sezon de muncă încordată. Toată vara, se scula de noapte, făcea mâncare și pentru copiii de acasă și pentru oamenii care mergeau la muncile câmpului, mulgea vaca, da drumul și hrană la păsări și apoi pleca deodată cu tata „la câmp”. Nu m-am mirat că prășea la porumb, că lucra în vie, că muncea la arie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
porumbul, departe de casă, în câmp, când au prins-o durerile ”facerii”, . și așa am venit pe lume. Eram de acum la seminar, când a născut pe al optulea fiu dar și după această naștere, tot a mai tras coasa. Acasă, în gospodărie, prin curte, ea avea obiciul să fugă, nu să mearagă la pas, atât de multe treburi avea de făcut. A purtat gospodărie mare, fără slugi, cu vite multe, cai, boi, vaci, porci, oi multe, multe păsări. Ce griji
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe care li-l purtam și pentru buna purtate. Într-o vacanță de vară, pe când eram la seminar i-am spus mamei că vreau și eu o minge de fotbal. După ce a aflat cât costă mi-a zis: „Cât stai acasă cu frații tăi mai mici iar noi suntem la câmp, la muncile agricole, vinde și tu ouă la evreul care umblă prin sat cu covrigi și strânge bani până-ți faci suma care -ți trebuie”. Și așa am avut singura
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
anului 1944 fronutul era în Moldova și mămica nu mai știa nimic de mine, plângea și se ruga pentru mine. Presupunând că prietena mea Matilda Bogdan ar avea vești de la mine, nu s-a sfiit să se ducă la ea acasă, pentru ca să ceară vești despre mine. După terminarea războiului erau lipsuri mari, sărăcie peste tot. Nu aveam nici îmbrăcăminte nici încălțăminte. Mămica a țesut lână în lână, în patru ițe, afăcut o stofă, pe care a piuat-o și pentru a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Brăila la Suceava să-și vadă nepoțica- pe Cristina-, care avea 12-13 ani. Am mes la Suceava, am vorbit cu Gheorghe Miron, bunicul lui Cristina și l-am rugat să-mi spună dacă săptămâna viitoare Cristina poate să fie găsită acasă, pentru că vreau s-o aduc pe mama ca să-și vadă, să-și cunoască nepoțica. Mi-a spus că se poate, că va fi acasă. M-am dus la Râmnicelu, și m-am întors cu mama și cu sora Nica. M-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Cristina și l-am rugat să-mi spună dacă săptămâna viitoare Cristina poate să fie găsită acasă, pentru că vreau s-o aduc pe mama ca să-și vadă, să-și cunoască nepoțica. Mi-a spus că se poate, că va fi acasă. M-am dus la Râmnicelu, și m-am întors cu mama și cu sora Nica. M-am oprit în fața casei parohiale din Suceava, unde lăsasem familia, și plin de emoție, m-am dus să întreb de Cristina. Mama și sora
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
vadă nepoata, pentru care erau cu daruri în mâini și cu lacrimi în ochi, la poarta curții casei parohiale. M-a întâmpinat același Gheorghe Miron și, nepăsător, indiferent ca o bandă de magnetofon mi-a spus că Cristina nu este acasă, și mi-a închis ușa în nas. Mi s-au întunecat ochii, mi s-a încețoșat mintea, mi-au înțepenit picioarele. Nu știu ce i-am spus mamei care aștepta la poartă. Nu știu cum arătam. A fost singura dată când am văzut-o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe care l-a plătit cu câțiva nasturi adunați de la hainele vechi sau rupte. S-a fălit cu achiziția sa, dar de la un timp, achiziția sa îl deranja, îl plictisea, se zbătea și sgârâia cu ghiarele. Tata l-a adus acasă și pentru că lui îi era foame, a închis uliul în chiler, legat de un picior cu o sfoară, și sfoara legată de un țăruș, și s-a dus să mănânce. Până s-a săturat, a uitat de uliu și a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Ne vorbea cu admirație despre felul în care erau organizate gospodăriile agricole din Germania de atunci. Toamna, cu câțiva bani în buzunar, îmbrăcat în haine civile și cu câteva cuvinte nemțești în memorie, a evadat și a încercat să ajungă acasă. A fugit prin păduri, a dormit în copaci, a flămânzit și pentru potolirea foamei a intrat într-un restaurant și în timp ce mânca, l-au arestat și l-au dus din nou în lagărul de prizonieri. După terminarea războiului a fost
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
întreba pe bătrân tot felul de treburi vânătorești. Boierul a stat la masă mai mult timp, ceea ce l-a cam indispus pe bătrân. Când boierul l-a chemat la masă și pe bătrân, acesta a spus că el a mâncat acasă, și că nu mai poate mânca. Știa bătrânul că boierul îl chema la masă numai formal, că de fapt nu era bucuros să mănânce împreună cu el. Masa a durat mult prea mult, după aprecierile bătrânului vânător. Cele vreo cinci feluri
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fi văcarul satului. Această „muncă” i-a fost oferită tatălui meu de conducătorii locali de atunci. Tata, care în fiecare toamnă recolta de pe pământul lui, pe care-l muncea cu brațele membrilor familiei lui, 10-12 tone de cereale, acum venea acasă în fiecare seară de toamnă cu doi- trei știuleți de porumb ascunși sub haine, ca să hrănească găinile care-i mai rămăseseră. Dar scara umilinței mai avea trepte pentru afundarea gospodarilor români. Posibilitățile comuniștilor de a distruge un om erau fără
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
i-a amintit despre cazul sorei mele, iar directoare a recunoscut să a fost o greșală, datorită unor intervenții foarte puternice. Am plâns împreună cu sora mea și m-am socotit învins de o societate nedreaptă. Așa, sora Nica a rămas acasă. Și ce învățătoare dotată, talentată și conștiincioasă ar fi fost! S-a căsătorit cu Gheorghe Stan din Râmnicelu, a născut doi copii, a lucrat la C.A.P. și este pensionară cu 70 de lei pe lună. A fost grav bolnavă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de doi ani până când băiatul a prins a vorbi, destul de stâlcit, dar din ce în ce mai bine. În satul oficial Ștefan cel Mare, neoficial „La trei vânrturi”, școala se desființase și fratele Dinu n-a urmat cursuri școlare, deși acasă învățase să scrie și să citească. După al doilea război mondial, comuniștii l-au declarat analfabet și l-au trimis la cursurile de alfabetizare, pe care însă Dinu nu le-a frecventat. Când, prin anii 1948-1949, tata a fost „trecut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]