60,912 matches
-
a municipiului București, la ieșirea către Ploiești, fiind un oraș-satelit al Capitalei. Conform recensământului din anul 2011, Otopeni are o populație de de locuitori, fiind al șaptelea centru urban al județului Ilfov din punct de vedere demografic. Orașul Otopeni este așezat în centrul județului, la nord de București. Este străbătut de șoseaua națională DN1, care leagă Bucureștiul de Ploiești. La Otopeni, din această șosea se ramifică șoseaua județeană DJ100, care duce spre est la Tunari, Ștefăneștii de Jos, Afumați (unde se
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
județeană DJ100, care duce spre est la Tunari, Ștefăneștii de Jos, Afumați (unde se intersectează cu DN2), Găneasa, Brănești (unde se intersectează cu DN3) și mai departe în județul Călărași la Fundeni. Din punct de vedere fizico-geografic, orașul Otopeni este așezat pe interfluviul Colentina - Pasărea, in Câmpia Vlăsiei, subdiviziune a Câmpiei Române, iar din punct de vedere administrativ - teritorial este situat în județul Ilfov. Cele mai vechi așezări omenești descoperite în regiunea în care se află localitatea Otopeni datează din comuna
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în furcă. În prima partiție, pe fond albastru, se află o roată dințată ieșind, de argint. Partițiile doi și trei cuprind, în câmp de aur, câte o frunză de stejar așezată spre stânga, respectiv dreapta, terminată în partea de sus cu două ghinde. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu trei turnuri crenelate. Semnificațiile elementelor însumate: Roata dințată semnifică caracteristica principală a localității, de oraș industrial. Frunza de
Plopeni () [Corola-website/Science/297081_a_298410]
-
de olărie. În 1893 în Siret sosește un mare grup de emigranți polonezi din Rusia. Guvernul rus le-a solicitat polonezilor să părăsească regiunile locuite în Ucraina, oferindu-le în schimb terenuri în Siberia. În total în Siret s-au așezat 52 de familii, numărând 315 persoane. În acea perioadă prefectul districtului Siret era un etnic polonez ceea ce le-a ușurat emigranților stabilirea în orașul bucovinean. În 1896 este dată în folosință o mică rafinărie de petrol, proprietatea unui cetățean numit
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
Câmpenii au devenit centrul revoluției românești de la 1848 din Transilvania. Aici Avram Iancu a creat o adevărată "republică țărănească", condusă de acesta cu ajutorul prefecților săi. La adunarea din aprilie 1848, Iancu a participat alături de Buteanu și Balint. El și-a așezat la Câmpeni tabăra revoluției, fiind numit prefect general al legiunilor montane. Tabăra militară era amplasată în vestul orașului Câmpeni. La Câmpeni au fost primiți cu multă bucurie revoluționarii din Țara Românească, între care la loc de mare cinste a figurat
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
al mănăstirii o bisericuța de lemn pentru a atrage pe moșia să locuitorii din împrejurimi. Se presupune că și populația care-și ducea existența în punctul Valea Oanii s-a mutat în jurul mănăstirii, pe moșia Segarcea, locul pe care este așezată astăzi, localitatea Segarcea.La 15 septembrie 1557 a fost emis la Târgoviște, de către cancelaria lui Pătrașcu cel Bun, un document prin care este amintită și localitatea Segarcea. Dacă în anul 1415 se amintea doar de existența unei moșii cu numele
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
avea și o vatra de cenușă și datează din jurul anilor 800 î.e.n. Aceste urme de locuire au fost descoperite chiar în centrul orașului, în 1971, când s-a săpat fundația clădirii Postei. La începutul secolului III î.e.n. triburile celtice se așază în zona Târnavelor. Dovadă acestei prezenței stau mai multe urne provenind dintr-un cimitir celtic ce s-au găsit, în 1970, la sud de gară actuala a orașului, între calea ferata și șoseaua națională. Tot în zona de sud a
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
mai adaugă dreptul de târg săptămânal și de trei ori pe an târg de țară, dreptul de a construi pod peste râul Târnava și de a încasa vama. Complexul rupestru al haiducilor de la Dumbrăveni Din Castelul Maria Tereza Orașul este așezat pe valea Tarnavei Mari la 46 grade 13 min latitudine estică și 42 grade și 12 min longitudine nordică, la aproximativ 320 metri deasupra nivelului mării. În cadrul județului Sibiu, orașul Dumbrăveni se gaseste la 70 km spre N-E de
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
(în trecut și "Țuguiatu-Pământeni") este un oraș în județul Buzău, Muntenia, România, format din localitățile componente Căldărăști și (reședința). Are o populație de de locuitori (2011). Economia locală este predominant agricolă. Orașul Pogoanele este așezat în Câmpia Română, în partea central-sudică a județului Buzău, în cadrul Câmpiei Bărăganului de Mijloc. Orașul este așezat la intersecția drumurilor Urziceni-Brăila (drum ce face legătura între DN2 și DN2B) și DN2C care leagă Buzău de Slobozia. Orașul este situat la
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
România, format din localitățile componente Căldărăști și (reședința). Are o populație de de locuitori (2011). Economia locală este predominant agricolă. Orașul Pogoanele este așezat în Câmpia Română, în partea central-sudică a județului Buzău, în cadrul Câmpiei Bărăganului de Mijloc. Orașul este așezat la intersecția drumurilor Urziceni-Brăila (drum ce face legătura între DN2 și DN2B) și DN2C care leagă Buzău de Slobozia. Orașul este situat la aproximativ de municipiul Buzău, iar partea sa sudică este străbătută de linia ferată ce leagă localitățile Urziceni
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
din ordinul lui Francisc Mikó (1585-1635), consilier al principelui Gabriel Bethlen, diplomat, cronicar, căpitan al scaunului Ciuc. Cetatea este reconstruită în forma actuală între anii 1714-1716 sub conducerea generalului imperial contele Stephan Steinwille, eveniment atestat și de inscripția în piatră așezată deasupra porții de intrare a cetății. </br> La Șumuleu din anul 1630 a funcționat un gimnaziu franciscan, iar din anul 1676 tipografia călugărului franciscan Johannes Caioni (Căianu).</br> În conscripția din 1643 figurează 44 capi de familii, 108 persoane, 25
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
Ungaria (Tratatul de la Timișoara), a organizat o paradă mortuară pe străzile Clujului. Un sicriu conținând o inimă de pluș străpusă de un cuțit a fost purtat pe străzile orașului în compania primarului Funar și a simpatizanților săi. Sicriul a fost așezat în Cimitirul Hajongard, ca semn că liniștea românilor a încetat să mai existe, fiind răpusă de cercurile dușmănoase. S-a remarcat prin numeroasele procese pe care le-a purtat împotriva unor intelectuali clujeni, jurnaliști, politicieni, pe care i-a acuzat
Gheorghe Funar () [Corola-website/Science/297126_a_298455]
-
urcă dealuri. Cartierul Aeroport este situat în partea de sud-est a orașului. Simboluri importante ale acestui cartier vechi sunt Biserica Greco-Catolică și Avionul Artificial din Petroșani. Unii spun că Avionul Artificial din Petroșani era funcțional mai demult, iar acum este așezat în centrul cartierului, pentru a le aminti celor din Petroșani de acele vremuri. Cartierul este cunoscut ca a fi învechit, însă, începând cu anul 2007, de când Tiberiu Iacob-Ridzi a devenit primar al Petroșaniului, se lucrează la reabilitarea Cartierului Aeroport. Conform
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
se înjunghie în gât, exclamând, în același timp: „Ah, ce artist piere odată cu mine!”. Astfel, Nero a murit la 9 iunie 68, la numai 30 de ani. Trupul său a fost depus în mormântul Domitiilor de pe Colina Pinciana. A fost așezat într-un sarcofag de porfir și i s-a construit un altar de marmură montat pe o balustradă de piatră. A rămas popular în rândul plebeilor, mormântul său fiind decorat cu flori, încă mulți ani după moarte.
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
de ani înaintea erei noastre. Tablete provenind din bibliotecile școlare ale epocii expun pe scurt povestea vulpii lăudăroase, a câinelui nepriceput („Câinele fierarului, neputând să răstoarne nicovala, a vărsat găleata cu apă.“), de musca încrezută („O muscă care s-a așezat pe spatele unui elefant, îl întrebă dacă putea s-o ducă în spate sau dacă ar trebui să-și ia zborul“). Multe din aceste texte arată o evidentă afinitate spre proverbe și au o construcție antitetică („Nu vorbești despre ceea ce
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
scriitorii urmăresc ca, printr-o atitudine critică, să îndrepte anumite trăsături de caracter negative, să transmită unele învățăminte. Așa se explică faptul că fabula conține și o a doua parte, mult mai redusă decât cea narativă, numită morală, care este așezată, de obicei, la sfârșit și conține o concluzie formulată concis și clar. Uneori, morala poate lipsi din fabulă, dar în această situație, ea se desprinde cu ușurință din narațiune. Cele două părți ale fabulei - narațiunea alegorică și morală - se află
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
și Roman, pe Moldova. Principalele surse de venit ale domniei erau reprezentate de veniturile încasate din monopoluri și taxe vamale. Domnul avea monopolul exploatării și comercializării sării și argintului, precum și monopolul comerțului cu pește, ceară și blănuri prețioase. Vămile erau așezate pe principalele artere comerciale. Sistemul vamal cuprinde vămile externe, dispuse pe frontieră și vămi interne. Vama de import se plătea doar la Suceava iar vama de export la vămile externe de la Cernăuți (pentru Regatul Poloniei), Chilia (pentru Imperiul Otoman), Cetatea
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
și Cetatea Albă (1462) și cetatea de pământ și lemn de la Crăciuna (1482). Totodată, a construit cetățile noi de zid de la Chilia (1479) și Roman (1483), precum și cetățile de pământ și lemn de la Orhei (1470) și Soroca (1499). Cetățile erau așezate, de regulă, pe poziții dominante, cu posibilități bune de observare și supraveghere. Datorită configuratiei terenului, asediul lor era adeseori dificil și garnizoana, chiar foarte redusă, putea rezista multa vreme. Ca semn al importanței lor militare și politice, portarul Sucevei îndeplinea
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
ideea că ar trebui să sune „"Sasse"” dar de fapt era pronunțat „"Sachse"”. Alte ipoteze ar fi că: Acest fapt susține ipoteza că în cancelaria maghiară se dorea o diferențiere netă între germanii din Transilvania și din Spiss față de cei așezați în Panonia. Această deosebire apare și în harta publicată de către Mályusz Elemér în 1939 în revista „"Századok"”. Primii coloniști - germani (franci), valoni și flamanzi - au provenit din teritoriile situate în bazinele râurilor Rin și Mozela. Pe lângă coroana maghiară, un rol
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
Drepturile și obligațiile coloniștilor germani au fost incluse în așa-numitul Andreanum (în germană, "Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen"), act emis în anul 1224 de regele Andrei al II-lea al Ungariei. Prin acest important document erau confirmate populației germane, așezată pe teritoriul cuprins intre Drăușeni și Orăștie, autonomia teritorial-administrativă, jurisdicțională și bisericească, fiind stipulate concomitent și obligatiile sale față de regii Ungariei. Comunitățile sătești erau conduse de un primar (în ). O dată cu introducerea regimului dualist austro-ungar și cu desființarea Universității Națiunii Săsești
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
Cei mai mulți dintre ei au emigrat în Germania, atât înainte de căderea comunismului, cât și în primii ani de după 1989. Ca urmare a emigrărilor masive, numărul sașilor din România a scăzut foarte mult. Ajunși în Germania, sașii veniți din Ardeal s-au așezat în unele cazuri compact, în zone care seamănă cu Transilvania. Lângă Köln, la Drabenderhöhe există o zonă deluroasă similară cu relieful ardelean, iar acolo s-a stabilit o comunitate destul de mare de sași. La fel s-a întâmplat și în
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
mănăstirea cisterciană a fondat așezarea Cârța (germ. Kerz), cunoscută și sub vechea denumire de Cârța Săsească, iar pe Valea Hârtibaciului, lângă Agnita, a întemeiat localitatea Apoș (germ. Abtsdorf, Satul Abatelui). Ambele așezări au fost populate cu sași. Abația Cârța a așezat la cumpăna secolelor XIII-XIV coloniști germani și pe teritoriul fostului Scaun de Sighișoara, respectiv în localitățile Criț (germ. Deutsch-Kreuz; magh. Szászkeresztúr), Meșendorf (germ. Meschendorf; ung. Mese) și Cloașterf (germ. Klosterdorf; ung. Miklóstelke), precum și în localitățile Colun (germ. Kolun; ung. Kellen
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
45'30" latitudine Nordică și 25'26" latitudine Estică. Localitatea se învecinează cu mai multe orașe, astfel: în Sud cu orașul Azuga, în Sud-Vest cu orașul Bușteni, în Nord-Vest cu orașul Râșnov iar în Nord cu Municipiul Brașov. Predealul este așezat pe Valea Prahovei, lângă trecătoarea cu același nume din Carpații Meridionali, la altitudinea de 1.060 m, într-o trecătoare între Muntenia și Transilvania. Localitatea are ca delimitări râurile Prahova la sud și Timiș la nord. Orașul este delimitat de
Predeal () [Corola-website/Science/297204_a_298533]
-
convalescență prin aerul său cu umiditate ridicată și nepoluat, dar și pentru practicarea sporturilor de iarnă precum ski, snowboard sau săniuș. Zona văii superioare a Prahovei a fost populată începând cu secolul al XVII-lea, când au început să se așeze scutelnicii de pe lângă mănăstirea Sinaia. Până în 1852, însă, punctul muntenesc de vamă între Țara Românească și Transilvania a fost la Breaza, în acel an mutându-se în comuna Predeal, impulsionând dezvoltarea turismului. Până în 1874 intravilanul de astăzi al Predealului făcea parte
Predeal () [Corola-website/Science/297204_a_298533]
-
Mosoroasa, Olănești, Pietrișu și Tisa. . Orașul este relativ nou, aici neaflându-se terme romane sau altceva care să ducă la concluzia că este o așezare veche (nu același lucru se poate spune de localitatea acum componentă, Olănești - sat). Se află așezat pe "valea Olanestiului" (cunoscută mai mult sub denumirea de râul Olănești) afluent al Oltului, înconjurat de "munții Gerea, Folea și Căprăreața" din Carpații Meridionali al căror înălțimi se pierd în dealuri împădurite. Aceasta face ca iernile să fie blânde și
Băile Olănești () [Corola-website/Science/297213_a_298542]