59,818 matches
-
teritoriul și a încercat să captureze orașul Kortrijk. Apoi, s-a confruntat cu armata flamandă în bătălia pintenilor de aur (la Courtrai). Infanteria sa a avansat cu succes împotriva flamanzilor (care erau în principal miliții orășenești), însă a ordonat apoi retragerea, pentru a permite cavaleriei să desăvârșească victoria. Însă având de a face cu un teren mlăștinos, cavalerii săi nu au izbutit să dea lovitura zidului de scuturi făcut de flamanzi, drept pentru care ei au fost zdrobiți și măcelăriți. Robert
Robert al II-lea de Artois () [Corola-website/Science/328699_a_330028]
-
mare parte din trupele sale în Chartres, la nord de Tours-ul asediat. Cu scopul de a majora viteza de deplasare Ioan a demobilizat totalul său de infanterie necalificată de 15-20.000 ostași. Aflând despre apropierea trupelor franceze, Eduard a ordonat retragerea. Urmărit de regele francez, Eduard se retrăgea cu trupele sale tot mai în sud. Francezii însă i-au ajuns pe englezi, la câțiva kilometri sud-vest de Poitiers. În dimineața zilei, înainte de luptă în armata anglo-gasconă s-a ținut o liturgie
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
au obținut o victorie decisivă. Prințul a ordonat oamenilor săi să se abțină de la tentația de a vâna cavaleri eminenți din armata inamică, pentru care sar da o răscumpărare bogată. La începutul bătăliei englezii, sub comanda contelui Warrick au simulat retragerea pe flancul stâng. Nu se cunoaște faptul dacă acest lucru a fost făcut în mod deliberat de a provoca cavaleria franceză, sau o consecință a capturării spionilor englezi. Orice ar fi fost, a provocat atacul pripit al cavaleriei mareșalului Audrehem
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
cunoaște faptul dacă acest lucru a fost făcut în mod deliberat de a provoca cavaleria franceză, sau o consecință a capturării spionilor englezi. Orice ar fi fost, a provocat atacul pripit al cavaleriei mareșalului Audrehem împotriva arcașilor englezi, care acopereau retragerea trupelor sale pe flancul stâng. Odată cu apropierea cavaleriei franceze, o mare parte din trupele lui Warrick sa-u reîntors și se îndreptau spre pozițiile inamice. În același timp, un alt comandant francez de pe flancul opus, mareșalul Clermont ne fiind de acord
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
inamicului. Pe flancul stâng, arcașii englezi sub comanda ducelui de Oxford, care protejau principalele forțele ale lui Warrick, s-au poziționat într-o mlaștină, de netrecut pentru cavalerie grea. De aceea, cavalerii au fost obligați să atace principalele forțe în retragere, ferindu-se de pozițiile arcașilor inamici. Jean Froissart scria: Versiunea engleză a luptei indică însă faptul că săgețile lor au dovedit capacitatea de a penetra cea mai mare parte armurei din acea perioadă. Evenimentele ulterioare au dovedit corectitudinea lui Froissart
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
aruncând cavalerii de pe șa și părăsind câmpul de luptă. Cavaleria franceză a mareșalului Audrehem a suferit pierderi grele înainte de a ajunge pe pozițiile soldaților englezi. Atac demoralizat și slăbit al francezilor a fost respins de către englezi. Între timp, convins de retragerea englezilor, mareșalul Clermont a atacat pozițiile contelui de Salisbury. Acest atac a fost pregătit mai bine: pentru a ajuta cavaleria, în spatele trupelor atacatoare se deplasa infanteria. Cavalerii au fost forțați să se deplaseze pe pantă prin găurile din gardul englez
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
a început atacul infanteriei Delfinului (moștenitorului tronului Franței), care a participat la luptă, dar s-a retras pentru a se regrupa. Cavalerii infanteriști au început atacul înainte ca comandamentul francez să fi aflat despre înfrângerea forțelor mareșalului Clermont. Cavalerii în retragere și caii lor au creut un anumit grad de confuzie în rândurile infanteriei în avansare. În ciuda armelor bune, cavalerii se mișcau încet și erau ținte ideale pentru arcașii englezi, însă cei mai mulți dintre ei au ajuns la gard, care era mult
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
durat mai multe ore și a fost decisă doar cu sosirea întăririlor trimise de Prințul Eduard. În bătălia a fost pierdut standardul Delfinului, fiind capturat de englezi. În cele din urmă, comandanții francezi, văzând zădărnicia luptei în continuare, au ordonat retragerea. Următoarea linie de infanterie, condusă de ducele de Orléans, văzând oamenii Delfinului care au eșuat, a intrat în panică și a început să se retragă, deși mulți soldați de-ai săi deja se angajaseră în luptă cu englezii. Întreaga armată
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
pierit floarea cavalerismului francez. Printre cei uciși numărându-se: ducele Petru I de Bourbon, conetabilul Franței Gautier al VI-lea de Brienne, episcopul de Chalon, 16 baroni, 2426 cavaleri, în total fiind uciși cinci mii de ostași, trei mii în timpul retragerii. Pe 24 mai 1357 rege capturat a fost adus solemn la Londra, fiind semnat un armistițiu cu Franța timp de 2 ani. Prețul de răscumpărare a regelui a egalat suma veniturilor regale pentru 2 ani. Prada fiind una imensă. Franța
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
autoritatea competentă din țara dumneavoastră aici: http://ec.europa.eu/environment/forests/pdf/list competent authorities.pdf La 23 februarie 2012, Comisia Europeană a adoptat Regulamentul delegat (UE) nr. 363/2012 al Comisiei de stabilire a normelor de procedură pentru recunoașterea și retragerea recunoașterii organizațiilor de monitorizare. În plus, la 6 iulie 2012, Comisia Europeană a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 607/2012 pentru a asigura aplicarea uniformă a EUTR în întreaga UE. Acesta detaliază măsurile de evaluare și atenuare
Regulamentul UE privind exploatarea lemnului () [Corola-website/Science/328766_a_330095]
-
al campionatului național de handbal feminin românesc, respectiv a 16-a ediție în sistemul Ligii Naționale. Competiția este organizată de Federația Română de Handbal (FRH). În sezonul 2012-2013, Liga Națională ar fi trebuit să fie alcătuită din 12 echipe. După retragerea din motive financiare a echipei Terom-Z Iași, FRH a înlocuit-o cu echipa națională de handbal feminin la nivel de tineret a României. Pe 12 septembrie, la foarte scurt timp de la această decizie, FRH a decis retragerea naționalei de tineret
Liga Națională de handbal feminin 2012-2013 () [Corola-website/Science/328773_a_330102]
-
12 echipe. După retragerea din motive financiare a echipei Terom-Z Iași, FRH a înlocuit-o cu echipa națională de handbal feminin la nivel de tineret a României. Pe 12 septembrie, la foarte scurt timp de la această decizie, FRH a decis retragerea naționalei de tineret "„datorită refuzului și obstrucției cluburilor (LPS Iași, LPS Roman, Școala 181 SPP București, CSȘ 6 București, LPS Bistrița și CSȘ 2 Baia Mare) de a pune la dispoziția lotului de tineret NAȚIONAL-ROU sportivele nominalizate de către FR Handbal, pentru
Liga Națională de handbal feminin 2012-2013 () [Corola-website/Science/328773_a_330102]
-
tur-retur. În sezonul 2012-2013 au promovat în Liga Națională echipele CSM Ploiești și Terom-Z Iași, acestea două câștigând barajul pentru promovare. Ele au luat locul celor două retrogradate la finalul sezonului 2011-2012, CSU Neptun Constanța și CSM Cetate Deva. După retragerea echipei din Iași, doar CSM Ploiești a rămas să evolueze în Liga Națională. Din acest motiv, o singură echipă va retrograda în Divizia A la sfârșitul sezonului. În plus, retragerea Terom-Z Iași a făcut ca în sezonul 2012-2013 să evolueze
Liga Națională de handbal feminin 2012-2013 () [Corola-website/Science/328773_a_330102]
-
sezonului 2011-2012, CSU Neptun Constanța și CSM Cetate Deva. După retragerea echipei din Iași, doar CSM Ploiești a rămas să evolueze în Liga Națională. Din acest motiv, o singură echipă va retrograda în Divizia A la sfârșitul sezonului. În plus, retragerea Terom-Z Iași a făcut ca în sezonul 2012-2013 să evolueze un număr impar de echipe. De aceea, în fiecare etapă există câte o echipă care, prin rotație, nu joacă; conform paginii oficiale a FRH, această echipă "stă". Echipele care participă
Liga Națională de handbal feminin 2012-2013 () [Corola-website/Science/328773_a_330102]
-
decide după disputarea Cupei României ediția 2013, programată între 20-22 mai, la Oradea. "Rezultate oficiale publicate de Federația Română de Handbal" "și Liga Profesionistă de Handbal:" Cele două puncte obținute de HC Dunărea Brăila au fost anulate de FRH după retragerea Lotului Național de tineret din Liga Națională. Cele două puncte obținute de HC Zalău au fost anulate de FRH după retragerea Lotului Național de tineret din Liga Națională. CS Oltchim Râmnicu Vâlcea a stat. Corona Brașov a stat. CSM Ploiești
Liga Națională de handbal feminin 2012-2013 () [Corola-website/Science/328773_a_330102]
-
și Liga Profesionistă de Handbal:" Cele două puncte obținute de HC Dunărea Brăila au fost anulate de FRH după retragerea Lotului Național de tineret din Liga Națională. Cele două puncte obținute de HC Zalău au fost anulate de FRH după retragerea Lotului Național de tineret din Liga Națională. CS Oltchim Râmnicu Vâlcea a stat. Corona Brașov a stat. CSM Ploiești a stat. HC Danubius Galați a stat. HCM Baia Mare a stat. HCM Roman a stat. CSM București a stat. SCM Craiova
Liga Națională de handbal feminin 2012-2013 () [Corola-website/Science/328773_a_330102]
-
avut fericirea să vadă realizată Marea Unire de la 1918. A reușit să supraviețuiască terorii revoluției bolșevice ungare și s-a stins din viață împreună cu soția la Budapesta în vara anului 1919. Prin grija fiului său Iuliu I. Mezei Câmpeanu, odată cu retragerea Armatei Române din Budapesta au fost repatriate sicriele ambilor părinți și ale fratelui mai mare Eugen, decedat în același an, tot în Ungaria. Au fost înmormântați în parcela rezervată membrilor familiei Rațiu din cimitirul Bisericii Rățeștilor din Turda Veche (Cimitirul
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
grecii s-au decis să se retragă pe o poziție în fața cetății Plateea, de unde puteau să controleze căile de acces din zonă și unde aveau acces la apa potabilă. Pentru a evita un nou eventual atac al cavaleriei persane, această retragere trebuia efectuată în timpul nopții. Cu toate acestea, retragerea amenința să se transforme rapid într-un dezastru. Contingentele aliate din centrul formației nu au ajuns pe pozițiile care le fuseseră atribuite și s-au dispersat în împrejurimile Plateei. Atenienii, tegeenii și
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
o poziție în fața cetății Plateea, de unde puteau să controleze căile de acces din zonă și unde aveau acces la apa potabilă. Pentru a evita un nou eventual atac al cavaleriei persane, această retragere trebuia efectuată în timpul nopții. Cu toate acestea, retragerea amenința să se transforme rapid într-un dezastru. Contingentele aliate din centrul formației nu au ajuns pe pozițiile care le fuseseră atribuite și s-au dispersat în împrejurimile Plateei. Atenienii, tegeenii și spartanii care formau ariergarda nu se puseseră încă
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
pozițiile care le fuseseră atribuite și s-au dispersat în împrejurimile Plateei. Atenienii, tegeenii și spartanii care formau ariergarda nu se puseseră încă în mișcare până la ivirea zorilor. O singură trupă spartană a fost lăsată în urmă pentru a proteja retragerea spartanilor și tegeenilor spre înălțimile la care trebuiau să ajungă. Pausanias ceruse și atenienilor să înceapă retragerea și, dacă era posibil, să se alăture spartanilor, însă atenienii nu l-au ascultat și s-au retras direct spre Plataea, lăsând astfel
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
formau ariergarda nu se puseseră încă în mișcare până la ivirea zorilor. O singură trupă spartană a fost lăsată în urmă pentru a proteja retragerea spartanilor și tegeenilor spre înălțimile la care trebuiau să ajungă. Pausanias ceruse și atenienilor să înceapă retragerea și, dacă era posibil, să se alăture spartanilor, însă atenienii nu l-au ascultat și s-au retras direct spre Plataea, lăsând astfel fragmentată linia de apărare împotriva perșilor. Mardonius a crezut că asistă la o retragere completă a grecilor
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
atenienilor să înceapă retragerea și, dacă era posibil, să se alăture spartanilor, însă atenienii nu l-au ascultat și s-au retras direct spre Plataea, lăsând astfel fragmentată linia de apărare împotriva perșilor. Mardonius a crezut că asistă la o retragere completă a grecilor și, crezând că lupta s-a terminat deja, s-a lansat în urmărirea aliaților greci. Cum nu se aștepta să întâlnească o opoziție consistentă, considerațiile tactice nu au mai fost o problemă pentru el, și a încercat
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
francezi și a organizat o diversiune, dar aceasta acțiunea a fost oprit de contraatacul francez. Fortul a fost capturat, 140 englezi au fost uciși și 40 au fost luați prizonieri. Aflând de acest lucru, Talbot anulat atacul și a ordonat retragerea. În zilele următoare au fost cucerite forturile Saint Augustine (6 mai) și Tourelle, după o crâncenă luptă corp la corp, în care Ioana a fost rănită la umăr (7 mai). Ziua următoare englezii sub conducerea ducelui de Suffolk și al
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
unor comandanți, Ioana nu a permis atacul compatrioților, fiindcă în opinia ei, duminica nu era o zi potrivită pentru luptă. Iar englezii nu au mai îndrănit să atace, părăsind câmpul de luptă. Asediu a fost ridicat. Orășenii și soldații, văzând retragerea inamicui, au jefuit și distrus întăririle englezilor. Mai târziu sub zidurile orașului s-a ținut o rugăciune ca semn de recunoștință. Prima victorie majoră a inspirat o mulțime de francezi, care imediat sau înrolat în rândurile armatei. În termen scurt
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
și fiica Galeria Valeria, pe care moartea soțului ei, Galerius, în 311, le-a lăsat la mila lui Maximinus și a lui Licinius: el s-a mulțumit să trimită mesaje și soli celor doi împărați care să intervină în favoarea lor. Retragerea sa a fost atât de totală încât nu se cunosc cu siguranță nici cauza și nici data exactă a morții sale — probabil la 3 decembrie 311. Dacă Dioclețian a locuit astfel la Spalato aproape permanent între 305 și 311, data
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]