60,912 matches
-
Câmpia piemontană a Râmnicului (la nord și nord vest), câmpia de subsidență a Buzăului (la vest și sud vest) și câmpia Brăilei sau Bărăganul de Nord (la est și sud est). Din punct de vedere administrativ, orașul Făurei se află așezat în vestul județului Brăila, la o distanță de 60 km de municipiul Brăila, la 40 km de municipiul Râmnicu Sărat, 40 km de municipiul Buzău și la 130 km față de București, capitala României. Prin oraș trece șoseaua națională DN2B care
Făurei () [Corola-website/Science/297215_a_298544]
-
Mare trăiau prin pădure după dealuri, unde își defrișaseră câte un petic de pământ pe care își cultivau vița de vie și cereale numai cât era necesar pentru satisfacerea nevoilor familiale. Acești locuitori își construiseră bordeie, chiar pe aceste terenuri, așezate la estul actualului oraș. În urma împroprietăririi din 1864, locuitorii au părăsit așezările din păduri și vii pentru a se stabili în sat, unde li se repartizaseră loturi de casă. După culesul viilor, vinul rămânea în pivnițele bordeielor unde locuiseră și
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]
-
populate orașe din lume. Densitatea sa a permis să devină orașul cu cele mai multe conexiuni digitale din economia globală. De asemenea are peste 1 milion de vehicule înregistrate, care cauzează câteva blocaje de trafic izolate, după miezul nopții. Orașul Seul este așezat pe râul Han în centrul peninsulei Coreea și a fost întemeiat în anul 18 î.Hr., când Baekje, unul din cele trei regate ale Coreei, și-a stabilit capitala pe locul Seulului de sud-est de azi. Apoi, orașul a devenit capitală
Seul () [Corola-website/Science/297226_a_298555]
-
Ozunca-Băi) din județul Covasna. ("Ozun" înseamnă pe turcește "lung", comparabil cu cuvântul maghiar "hosszú".) În zona Mureș există sate cu numele de Búzásbesenyő (Valea Izvoarelor) care înseamnă "peceneg" (pe turcește "peçenek" și "beçenek").. O parte a populației secuiești a fost așezată pe granița vestică și nordică a ducatului, respectiv a Regatului Ungariei. Secuii sunt amintiti, printre altele, în anii 1256, 1314, 1323 și 1364, în provincii vestice ale Ungariei, în comitatele Pozsony și Moson. Prezența lor este confirmată apoi și de
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
ale secolului al XIV-lea, unii specialiști susțin că populația secuiască se stabilește, în parte de asemeni dincolo de Carpații Orientali, în Moldova, unde supraviețuiește azi sub numele de ceangăi, de confesiune romano-catolică. Un segment important al populației secuiești a fost așezat în părțile răsăritene ale Regatului ungar medieval, pe teritoriul Transilvaniei. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în ) (aproximativ „palisadă”) numite și "prisăci". În consecință, comunitățile secuiești au fost deplasate treptat, concomitent cu
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
este poarta secuiască. Nu există nimic altceva pentru care secuii ar destina atâția bani, atenție și osteneală cât pentru o poartă. Construcția porții secuiești poate fi descrisă în felul următor: cu față către stradă, pe trei stâlpi de stejar dur, așezați într-o linie dreaptă de șapte-opt metri, este așezat un acoperiș relativ jos și îngust acoperit cu șindrilă de brad, pe a cărui lungime sunt lăsate găuri de intrerare în "porumbarul" din interior. Între cei doi stâlpi mai apropiați se
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
secuii ar destina atâția bani, atenție și osteneală cât pentru o poartă. Construcția porții secuiești poate fi descrisă în felul următor: cu față către stradă, pe trei stâlpi de stejar dur, așezați într-o linie dreaptă de șapte-opt metri, este așezat un acoperiș relativ jos și îngust acoperit cu șindrilă de brad, pe a cărui lungime sunt lăsate găuri de intrerare în "porumbarul" din interior. Între cei doi stâlpi mai apropiați se află poarta mică pentru intrarea oamenilor pe jos. Iar
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
din localitățile componente Buda, Cosota, Făcăi, Gura Suhașului (reședința), Lunca, Ocnița, Slătioarele și Țeica. Are o populație de locuitori. Este una din cele mai vechi așezări umane din această zonă a Olteniei, datorită și importantului zăcământ de sare. Orașul este așezat în partea central-sudică a României, în zona Subcarpaților Vâlcii, de-alungul văii "Pârâului Sărat". În "" se poate ajunge folosind drumul DN 67 (strada "Copăcelu" a municipiului Râmnicu Vâlcea) și strada "Alexandru Ioan Cuza" a orașului care se intersectează cu aceasta. Așezarea
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
datele se pot edita direct din foaia de calcul de unde s-au preluat datele pentru diagramă. "Gallery" (Galeria) conține obiecte (constând în imagini și sunete) care pot fi inserate în documentul activ. În mod implicit, Gallery conține: Elementele media sunt așezate în grupuri numite "themes" (grupuri tematice), iar utilizatorului i se permite să își creeze propriile grupuri tematice. În primele versiuni, Gallery conținea și efecte 3D. Sunetele din Gallery sunt redate cu ajutorul "Media Player". "Media Player" rulează într-o bară laterală
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
oraș în județul Suceava, Bucovina, România. La recensământul din anul 2011, localitatea avea o populație de de locuitori, fiind cel mai mic centru urban din județul Suceava. se situează pe antepenultimul loc între orașele României, în ceea ce privește populația. Orașul Solca este așezat în partea central-estică a județului Suceava, la poalele estice ale Obcinei Mari, în depresiunea submontană Solca-Cacica. Localitatea se situează la intersecția paralelei de 47° 42' latitudine nordică cu meridianul 25° 50' longitudine estică, la contactul dintre Podișul Sucevei și Carpații
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
de Sus. Se află la o distanță de circa 7 km de orașul Ștei. Din punct de vedere al unităților teritoriale de planificare din județul Bihor, localitatea Vașcău, împreună cu localitățile aparținătoare, face parte din Zona de Sud-Est Ștei - Nucet - Vașcău. Așezat în partea de sud-est a județului Bihor, pe DN79, pe cursul superior al râului Crișul Negru, fiind limitat de Munții Bihorului la răsărit și Munții Codru - Moma spre apus, orașul Vașcău și localitățile din jurul său formează una dintre cele mai
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
râului Crișul Negru, fiind limitat de Munții Bihorului la răsărit și Munții Codru - Moma spre apus, orașul Vașcău și localitățile din jurul său formează una dintre cele mai pitorești zone ale județului, fiind în același timp parte componentă a „Țării Beiușului”. Așezat în culoarul Depresiunii Beiușului, la nivelul căruia se realizează întrepătrunderea dintre Munții Apuseni și Câmpia de Vest, Vașcăul este poziționat la intersecția paralelei de 46° 28′ latitudine N cu meridianul de 22° 28′ longitudine E. Localitatea este limitată în Est
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
din Vașcău le avem din anul 1716, an în care biserica aceasta deservea și Bărăștii (pe vatra de astăzi a localității Vașcău erau 3 localități separate: Vașcău, Bărăști și Boiu). La biserica ortodoxă din Vașcău, credincioșii celor trei localități se așezau după poziția localității fiecăruia față de locul unde era biserica. Cei din Vașcău se așezau, în biserică, în partea dreaptă, iar cei din Bărăști, în partea stângă. Acest obicei nu se păstrează în ziua de azi. În anul 1874 au apărut
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
Bărăștii (pe vatra de astăzi a localității Vașcău erau 3 localități separate: Vașcău, Bărăști și Boiu). La biserica ortodoxă din Vașcău, credincioșii celor trei localități se așezau după poziția localității fiecăruia față de locul unde era biserica. Cei din Vașcău se așezau, în biserică, în partea dreaptă, iar cei din Bărăști, în partea stângă. Acest obicei nu se păstrează în ziua de azi. În anul 1874 au apărut disensiuni între credincioșii din Vașcău și Bărăști, disensiuni care au avut drept consecință ruinarea
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
prietenia sa naturală. O altă trăsătură de caracter ce i-a impresionat pe catolici a fost smerenia sa deosebită, un prim exemplu constând în rușinea pe care a simțit-o atunci când papa Paul VI și-a luat stola și a așezat-o pe umerii lui Luciani, în timp ce acesta era cardinal. Ioan Paul I își amintește acest moment în primul său Angelus: “"Papa Paul VI m-a făcut să înroșesc până la rădăcinile firelor de păr, în prezența a 20.000 de oameni
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]
-
cardinal. Ioan Paul I își amintește acest moment în primul său Angelus: “"Papa Paul VI m-a făcut să înroșesc până la rădăcinile firelor de păr, în prezența a 20.000 de oameni, pentru că și-a dat jos stola și a așezat-o pe umerii mei. Niciodată nu am înroșit atât de mult"”. Fundalul stemei este albastru, peste care se înalță munții italieni în șase secțiuni descrescente argintii, începând cu partea superioară, desenul grafic cuprinzând în extremitatea superioară trei stele aurii cu
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]
-
Se presupune că strămoșii găgăuzilor au provenit din triburile turcești medievale ale Oguzilor / Uzilor, care au traversat de asemeni regiunile nord-pontice. Izvoarele bizantine consemnează faptul că, în secolul al XI-lea, tribul nomad "guzi" a trecut Dunărea și s-a așezat în Bulgaria, Macedonia și Grecia. Odată așezați în aceste regiuni, "guzii" au adoptat stilul de viață sedentar și creștinismul ortodox. Amestecul etnic dintre guzi și alte triburi turcice, pecenegii și cumanii, ar fi dat naștere poporului găgăuz. Istoricii protocroniști consideră
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
din triburile turcești medievale ale Oguzilor / Uzilor, care au traversat de asemeni regiunile nord-pontice. Izvoarele bizantine consemnează faptul că, în secolul al XI-lea, tribul nomad "guzi" a trecut Dunărea și s-a așezat în Bulgaria, Macedonia și Grecia. Odată așezați în aceste regiuni, "guzii" au adoptat stilul de viață sedentar și creștinismul ortodox. Amestecul etnic dintre guzi și alte triburi turcice, pecenegii și cumanii, ar fi dat naștere poporului găgăuz. Istoricii protocroniști consideră că găgăuzii actuali sunt unul dintre popoarele
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
de ajutoare. Noii locuitori au fost învățați sa scrie și să vorbească în limba rusă. În aceeași zonă au fost colonizați și locuitori din nordul Ucrainei, iobagi ruși refugiați, coloniști germani din ducatul Varșoviei și mulți alții. Găgăuzii s-au așezat în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte foste sate tătare, din partea de apus a Bugeacului. Prin săparea multor puțuri și irigație, noii imigranți au transformat stepele aride ale Bugeacului într-o regiune agricolă rodnică. În trecut, limba găgăuză a
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
iar naratorul își dă seama că zgomotul provine de la fereastra sa. El deschide geamul pentru a cerceta sursa zgomotului și atunci un corb intră în cameră „c-un foșnet grav de-aripă”. Fără să-i acorde atenție bărbatului, corbul se așază pe un bust al zeiței Pallas Atena aflat deasupra ușii. Amuzat de dispoziția serioasă a corbului, bărbatul îi cere păsării să-și spună numele. Singurul răspuns al corbului este „Nevermore”. Naratorul este surprins de faptul că pasărea vorbește, deși ea
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
(în engleză: "Republic of South Africa"; în afrikaans: "Republiek van Suid-Afrika"; în zulu: "Riphabliki yase Ningizimu Afrika"; în total 11 denumiri oficiale) este o țară așezată la extremitatea sudică a continentului Africa, care are 2798 de kilometri de coastă maritimă la Oceanul Atlantic și Oceanul Indian. La nord se învecinează cu Namibia, Botswana și Zimbabwe, la est cu Mozambic și Swaziland, în timp ce Lesotho este o țară independentă complet
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
să se refugieze, trăind până în prezent fără locuință. Azerbaidjanul este caracterizat de o varietate peisajistică impresionantă. Peste 40% din teritoriul său este ocupat de șesuri și câmpii, jumătatea cărora aflându-se la cote de 400-1500 metri deasupra nivelului mării. Teritoriile așezate la cote de peste 1500 de metri constituie puțin mai mult de 10 procente din totalul teritoriului țării. Cel mai renumit platou este "Kura". Pantele munților sunt acoperite de fagi, stejari și brazi. Clima subtropicală uscată, predominantă în partea estică, respectiv
Azerbaidjan () [Corola-website/Science/298073_a_299402]
-
secesioniste. În 1991, se instituie un guvern provizoriu pentru a organiza un referendum asupra independenței, sub supravegherea ONU. Eritreea este declarată stat independent în mai 1993. Eritreea este membră a Uniunii Africane, ONU, și observatoare a Ligii Arabe. Eritreea este așezată în NE Africii, cu ieșire la Marea Roșie. Limite: Sudanul (V și NV), Marea Roșie (E), Etiopia (S). Geografie fizică: are un teritoriu înalt: Masivul Etiopian (peste 3.000 m) de natură bazaltică, un adevărat castel al apelor în Africa, și munții
Eritreea () [Corola-website/Science/298098_a_299427]
-
8 % musulmani, iar religiile tradiționale africane 5,6 %. Acest lucru este în acord cu actualizarea CIA World Factbook, care consideră creștinismul drept religia care se practică cel mai mult în Etiopia. Dar în SUA, Departamentul de Stat are cifre contradictorii, așezând islamul la egalitate sau cu o ușoară majoritate. În acest sens există necesitatea de a revizui cifrele (45-50% suniți, 40% ortodocși, 5% protestanți și restul religii tradiționale). "Articol principal: Cultura Etiopiei" Între 1978-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
este araba. Teritoriul Iordaniei, sărac în resurse, dar bogat în istorie, a început să fie menționat în jurul anului 2000 î.Hr. când semiții amoriți s-au stabilit pe malul estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții (care aparțineau de filisteni) s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, caldeenii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii. În timpul Primului Război Mondial, pentru a submina dominanța
Iordania () [Corola-website/Science/298109_a_299438]