65,481 matches
-
unii dintre colegi n-au mai participat la ședințele mănuchiului de prieteni ai F. D.C., încât în septembrie 1940 nu mai activam decât eu și colegul de clasă Tudorache A. Ion. În vara anului 1940, mi-am petrecut vacanța mare acasă la părinți, la Râmnicelu. Păzeam la vie și nu știam nimic despre evenimentele din țară. Într-o seară, (8 sau 9 septembrie) a venit la casa părintească un preot din Movila Miresei și mi-a transmis să mă prezint la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de învoire. Refuzul tuturor mi-a dat de bănuit că Părintele Director era informat despre acel marș planificat și că și-a prevenit subalternii, pentru ca să nu avem asentimentul nimănui pentru participarea la marșul de noapte. Am recurs la telefonul de acasă al Părintelui Director dar mi s-a răspuns că nu este acasă și că nu se știe când se va reîntoarce. M-am dus singur la biserica Sfinții Îngeri, unde era paroh Părintele Director, dar nici acolo nu l-am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
era informat despre acel marș planificat și că și-a prevenit subalternii, pentru ca să nu avem asentimentul nimănui pentru participarea la marșul de noapte. Am recurs la telefonul de acasă al Părintelui Director dar mi s-a răspuns că nu este acasă și că nu se știe când se va reîntoarce. M-am dus singur la biserica Sfinții Îngeri, unde era paroh Părintele Director, dar nici acolo nu l-am găsit. Pentru că la orele 18 trebuia să ies cu subunitatea în coloană
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lăsarea la vatră” am raportat căpitanului de la magazia regimentului situația mea și acesta, cu multă omenie, m-a îmbrăcat în uniformă nouă, cu bocanci noi și mi-a dat și o foaie de cort la trecerea mea în viața civilă. Acasă era sărăcie multă. Mama mi-a făcut cămașă din tort de cânepă, și un costum de haine din „lână în lână” țesută în patru ițe, în brazi. Dintr-o servietă veche, un cismar din Constantinești ( satul vecin) mi-a făcut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
euharistică. Ne-am despărțit cu rugăciunea Tatăl nostru, dar ei au plecat nemulțumiți pentru că n-am îngăduit nici unuia dintre ei „să predice” în biserică. În timpul săptămânii am scris despre : „Biblia cartea de căpătâi a preotului”. Joi după amiază m-am întors acasă, la Suceava. Acasă, liniște rău prevestitoare, fețe triste, deznădăjduite. Soacră-mea bolnavă. Copilul palid. Marta slăbită, parcă făcea eforturi să pară bine dispusă. Ce pot face ? Cum îmi pot ajuta soția și copilul ? Când voi primi salariul ? Cât va trebui
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
despărțit cu rugăciunea Tatăl nostru, dar ei au plecat nemulțumiți pentru că n-am îngăduit nici unuia dintre ei „să predice” în biserică. În timpul săptămânii am scris despre : „Biblia cartea de căpătâi a preotului”. Joi după amiază m-am întors acasă, la Suceava. Acasă, liniște rău prevestitoare, fețe triste, deznădăjduite. Soacră-mea bolnavă. Copilul palid. Marta slăbită, parcă făcea eforturi să pară bine dispusă. Ce pot face ? Cum îmi pot ajuta soția și copilul ? Când voi primi salariul ? Cât va trebui să plătesc pentru
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
poate că acestea toate ar fi fost posibile.. . Așa cum este, și nu numai așa, ci cu toate păcatele din lume dacă ar fi, pentru mine ea rămâne singura floare. Și cum se ofilește această floare !?!. Cu ochii închiși am venit acasă. Am intrat neobservat pe ușă. Marta culcată citea. Copila dormea frumos. Nu mai era nimeni. Oare, așa va fi fost la ora aceea, când eu mi-am concentrat toată puterea psihică pentru a mă regăsi cu ai mei? Sau numai
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nimeni. Oare, așa va fi fost la ora aceea, când eu mi-am concentrat toată puterea psihică pentru a mă regăsi cu ai mei? Sau numai pe aceștia mi i-a putut reda inima ?. Nu știu cât am dormit. M-am visat acasă. Eram cu Cristina în brațe. Era mai mărișoară. Mă săruta! Marta era gospodină- curat îmbrăcată, cu sufletul frumos, dar tristă. De ce n-am visat-o veselă ca altă dată? Vineri 28 iulie 1950. M-am deșteptat înainte de ora 5. M-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
oprit spunând cu frică, cu durere, „mama, mama”. Am luat copilul în brațe dar n-a vrut să stea. Mi s-a părut că fetița a fost învățată să fugă de mine.!? Am vărsat lacrimi amare. Era numai soacră-mea acasă. Am lăsat scrisoarea și mi-am exprimat dorința să vorbesc cu Marta. Târziu, cu silă și cu milă, mi s-a încuviințat să vin după amiază la ora 4(16). Când am venit am bătut la ușă. S-a întrebat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
m-am decis să merg pe jos de la Brăila la Râmnicelu, cam 35 de kilometri, ceea ce făcusem de mai multe ori ca elev sau student. Am plecat din oraș la ora 9 dimineața, iar la ora 4 (16) am ajuns acasă la părinți. La câte nu m-am gândit în cele 7 ore de singurătate. Cu cât mă apropiam de casă, cu atât mai tare mă prindea plânsul. Pășeam ca un învins pe locurile pe care-mi făurisem cele mai frumoase
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
convoi de înmormântare. Rugăciunea și apa rece a unei fântâni, cu care m-am spălat pe față abia a putut să-mi pună pe chip o mască de indifernță stranie sub care m-am furișat prin sat, printre cunoscuți, până acasă. Acasă, fețe triste, îngândurate, deznădăjduite. O scrisoare a Martei le comunicase că ea nu poate să mă ierte, că eu nu-mi iubesc copilul, că sunt neserios, că am amenințat că mă voi sinucide. Ce duh îi va fi inspirat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de înmormântare. Rugăciunea și apa rece a unei fântâni, cu care m-am spălat pe față abia a putut să-mi pună pe chip o mască de indifernță stranie sub care m-am furișat prin sat, printre cunoscuți, până acasă. Acasă, fețe triste, îngândurate, deznădăjduite. O scrisoare a Martei le comunicase că ea nu poate să mă ierte, că eu nu-mi iubesc copilul, că sunt neserios, că am amenințat că mă voi sinucide. Ce duh îi va fi inspirat Martei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Atunci m-am trezit. Am așteptat până a intrat în casă, m- am sculat și m-am dus la părintele Alexandru Ruja la mănăstire. Luni 28 august 1950. Mi-am luat fratele și unele lucruri pe care le mai aveam „acasă”și-am plecat. După amiază am dat „soției mele”mult râvnitul consimțământ pentru divorț. ÎNMORMÂNTAT DE VIU” Un om a fost îngropat de viu, fiind în stare de moarte aparentă, dar ucigașii au crezut că victima chiar este moartă. „Decedatul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
asupra mea, toți oamenii care erau de față au început să vocifereze iar femeile să țipe și să strige „fugi părinte”. Am fugit. A fost liniște. Trăiam cu frica în sân. Am fost urmărit și apoi mi s-au trimis acasă turnători și amenințări. PRIMUL CONTACT CU SECURITATEA. Spre toamă, în 1956, au venit la mine, ca din întâmplare, având trecere pe șoseau dintre Roman și Târgul Frumos, fostul meu coleg Silviu Săveanu și un „prieten” de-al lui, mie necunoscut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am arătat cât de dulci și cât de dragi îmi sunt copilașii de trei și de cinci ani. În prima săptămână a lunii decembrie 1956, am umblat prin satul Strunga cu „molifta postului” și seara am ajuns frânt de oboseală acasă. După ce s-a întunecat, a venit la casa parohială omul de servici de la primărie și mi-a spus să merg imediat la primărie că a venit un tovarăș de la raion care vrea să stea de vorbă cu mine și mă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
completeze pentru că dacă greșesc ceva, foaia se anulează. Am acceptat să mă duc. Mi-a dat foaia de drum, apoi m-a întrebat când și cum ajung la gara din Târgul Frumos. I-am spus că am să plec de acasă de dimineață pe la ora 7,30 și am să merg pe jos până la gară. Ne-am despărțit și mi-am zis „cât sunt de fricos”. I-am spus soției că trebuie să merg la București pentru a fi martor într-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lasă dusă de mărturiile viclene ale unor dușmani ai poporului și că după ce voi dovedi că m-am schimbat în mod sincer, se va renunța la acest agajament. Astfel am devenit „turnător”. Sâmbătă dimineața, m-au învățat ce să spun acasă pentru mersul la București, (am înțeles că mă vor pune în libertate). M-au pus să dau o declarație că nu voi spune nimănui unde am fost de marți până sâmbătă, mi-au fixat o zi în care să mă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mă prezint la Iași, m-au urcat într-un imeseu cu geamuri opace, pe scaunul din spate împreună cu un securist, m-au plimbat pe multe străzi din Iași, și apoi au oprit și m-au împins jos din mașină. Ajuns acasă, am ars căteva cărți de Giovani Papini, care presupuneam că ar putea fi folosite ca dovezi pentru condamnarea mea și eram obsedat de ideea că vor veni să facă o percheziție. Nu mă puteam împăca cu noua mea situație dar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
era securist în civil) care mi-a spus că mă autocondamn dacă refuz să mă întâlnesc cu ei. De frica de a nu fi din nou răpit, m-am dus tremurând de fiecare dată, că nu mă voi mai întoarce acasă, și m-am prezentat la securitate de două ori pe lună cu această frică ascunsă în mine, din ianuarie 1957 până în decembrie 1989, când frica a trecut, dar eu am rămas cu diabet. Mi s-a spus că eu nu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
A doua zi am fost chemat la primărie, unde am găsit șeful securității raionale care mă aștepta. Foarte nervos mi-a reproșat că nu i-am raportat vizita colegului și mi-a cerut relații despre dânsul. Când m-am întors acasă l-am găsit pe părintele Adrian îngrijorat de faptul că am fost chemat la primărie. Din această cauză a și plecat de la noi în aceiași zi. Ca să scap de teroarea securității, pentru că atitudinea mea era împotriva activității mele pastorale
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de prea mult băut și cântat gregar, ne-au bătut în țevile caloriferului. Am vorbit despre René, am citit prima lui scrisoare în care stă parcă scris tot ce urma să se întâmple mai târziu în timp. Ingrid a plecat acasă pe la ora două, avântându-se neînfricată pe străzile pline de bețivani reptilini. Am rămas singură să sting candelabrele noastre, să meditez la timpul înțeles prin muzică. Înainte de a mă așeza în pat, am recitit prima scrisoare pe care René mi-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Paleologu. Dar aveam dreptul să-i îngrozesc și pe ei, mai ales că Pia aștepta un copil și Ilinca era ea însăși o fetiță cu problemele vieții ei noi - mama ei se recăsătorise, Ilinca nu mai era copilul lăsat singur acasă pe care eu îl consolam vorbindu-i dulce după ușă sau ștergându-i lacrimile și dăruindu-i colecțiile mele cu Pif? Nu puteam să implic pe nimeni în greutățile mele personale, mai ales la „ora lupului”, în plină obscuritate. 1
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
trăia René, știam precis că fantoma nu era decât Christine - o dată am avut un vis realist, și nu unul din adânc - am intrat în bucătăria noastră și acolo era ea, aplecată deasupra mașinii de gătit, simțindu-se ca la ea acasă. Era bine dispusă, mă cunoștea, deși în realitate nu vorbiserăm niciodată, o văzusem o singură dată, în București, în holul hotelului Athénée Palace, fără să-i țin minte chipul. Habar nu aveam, nici ea și nici eu, câtă durere ne
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
înlăuntrul meu. Prezent și trecut se întretaie din nou, trezindu-mă la o dimensiune neașteptată: oameni, o țară străină, cu străzi și peisaje în care am trăit și mai trăiesc sentimente puternice. Un „întunecat april” din anul 1974. Mă întorceam acasă de la redacția Luceafărului - articolul meu pentru prima pagină fusese respins, era incoerent, dezlânat. Eram incapabilă să devin cu adevărat ziarista care putea să scrie și în stilul impersonal, plin de vid, al primei pagini. În afara umilinței criticii făcute de un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
români în Italia, făcând o faptă bună care va contribui la reducerea impozitelor sale. La început mi s-a părut că nu auzisem bine, apoi profesorul a repetat: „Da, vom călători la Roma, cu trenul!”. Aproape că am zburat până acasă. Italia fusese „visul meu” încă din copilărie. Sora tatălui meu, Elena, fusese căsătorită cu un italian: inginerul Umberto Pescamossa. Unchiul Umberto ne iubea mult, făcându-ne mereu cadouri din Italia lui, visând să ne ducă odată acolo. Medalioane cu Madonna
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]