7,219 matches
-
în coasta muntelui o trecătoare îngustă care ducea într-o peșteră adâncă. Roland și-a priponit calul, apoi, dând în lături tufișurile ce-I închideau calea, sări din stâncă în stâncă până când a ajuns la un soi de cavernă. Intrând înăuntru, el a văzut o doamnă tânără și frumoasă după cât se putea desluși în lumina slabă ce era acolo dând semne de mare deznădejde. Singura sa tovarășă era o femeie bătrână pe care părea a o privi cu groază și indignare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sale îndrumătoare. - Cum să nu-mi cred eu ochilor și urechilor? Zise ea și s-a repezit să-l apere. Rogero o rupse la fugă cu uriașii după el , iar Bradamanta îi urmă, trecând cu ei prin poarta castelului. Ajunsă înăuntru, Bradamanta și-a dat seama că fusese amăgită, deoarece nici cavalerul și nici uriașii nu erau de văzut. Se pomeni ea însăși prizonieră fără să aibă însă mângâierea de a ști că împărțea captivitatea cu cel pe care-l iubea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în coasta muntelui o trecătoare îngustă care ducea într-o peșteră adâncă. Roland și-a priponit calul, apoi, dând în lături tufișurile ce-I închideau calea, sări din stâncă în stâncă până când a ajuns la un soi de cavernă. Intrând înăuntru, el a văzut o doamnă tânără și frumoasă după cât se putea desluși în lumina slabă ce era acolo dând semne de mare deznădejde. Singura sa tovarășă era o femeie bătrână pe care părea a o privi cu groază și indignare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Cu ticăitul lui de ceasornic, computerul îmi oferi un bilet. — Ar fi cazul să vă grăbiți, îmi spuse fata. Alec a alergat alături de mine până la poarta unde se face controlul pașapoartelor. Mi-a ciufulit părul și mi-a făcut vânt înăuntru. — Hei, John, m-a strigat el când a rămas de cealaltă parte a barierei, hei, dipsomane! Lângă el era un bătrân care făcea semne cu mâna cuiva pe care eu nu puteam să-l văd. — Ce e? — Vino puțin. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai volatil, mai inflamabil, așa cum îi sunt și țâțele. În fond, care-i tre-aba cu țâțele? Nici n-ai nevoie de ele, nu-i așa? Doris n-are... Ușile localului s-au deschis și așa au rămas. Șirul indian pătrunde înăuntru: de data asta nu mai sunt clienții obișnuiți nu mai sunt așa de mulți clienți în pauza de prânz, în costumele lor urâte, cu ziarul sub braț. Nu, iată-i acum pe tineri, în culorile lor artificiale și cu sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și știa meserie - cu fața inexpresivă, așa cum trebuia să fie. Câteva minute a dansat încet, apoi se aplecă pe jumătate peste scaunul cu spetează dreaptă. Acum una din mâini uni sânii abundenți, iar cealaltă alunecă pe paietele chiloților, strecurându-se înăuntru, unde se puse pe treabă. M-am aplecat și am șoptit în broderia urechii lui Doris: — Vezi bine sau vrei să stai în fața mea? Spune-mi ceva. Motivația ei care e? Dar a lor? Ascultă, urcăm la tine, unde îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de bețivan repetate la trezie. Și la televizor dau într-una reclame isterice sau nenorocitele de știri... Toate vocile vin din altă parte. Tare aș mai vrea să mi le pot alunga din cap. Aidoma vampirilor, trebuie să le inviți înăuntru. Dar, de cum au intrat, de îndată ce le-ai oferit un loc în cap, par a fi hotărâte să nu te mai părăsească. Nu lăsa să-ți intre în cap pacostele astea. Să nu le lași să intre în tine, orice-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a purtat ciudat, ar fi trebuit să mă vezi pe mine. Am avut un incredibil acces de plâns. La fel Caduta. La fel doi dintre copii și una din cele două sărmane femei. După o vreme, tații au dat buzna înăuntru. Toți zâmbeau fericiți și plângeau la vederea scenei, ca o dovadă a bogăției sentimentelor omenești. Și când te gândești că totul era în același timp o porcărie - o știam. Totul era o artă așa de proastă. Dar la ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Dar printre ridurile mele se înghesuiseră câteva lacrimi bune și mă simțeam mai prost ca oricând. Totul mi-a venit dintr-o dată. O să-ți spun despre ce cadou era vorba și cred că mă vei înțelege. Nu era nici un bilet înăuntru, afară de o femeie de cauciuc, roșiatică, umedă, cu un zâmbet larg. Știi, s-a spus despre mine că nu-mi plac femeile. Ba îmi plac femeile, și sunt convins că gagicuțele sunt tare mișto. Mi s-a spus că bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pus pe raft, De la A la Z, Probleme de drept comun, Ghidul dragostei conjugale. Dacă mai adaug și calicul Martinei, trebuie să constat că biblioteca mea e în expansiune. * — Să nu spui la nimeni, îmi șopti Alec Llewellyn, dar aici, înăuntru, e frig de-a dreptul. Nu râde! Or să ne vadă și vor crede că nu iau lucrurile în serios. — Ai propria ta celulă? Se lăsă pe spate. — Nu. E o celulă de o persoană, dar mai sunt încă doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
socială. Mi-am aprins o țigară și am așteptat. — Cred că totul e legat de limpezimea glasului meu. Toți ceilalți, inclusiv gardienii și ofițerii, vorbesc de parcă ar fi învățat acum limba. Nici unul nu poate înțelege din ce motiv sunt eu înăuntru. Toți sunt nebuni după mine. Gardienii sunt nebuni după mine. Directorul adjunct e nebun după mine. Până și directorul principal coboară în celula mea să mai tăifăsuim împreună. — Mâncarea cum e? — Groaznică. Totul e numai cu soia. Te umflă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
peste umeri, mă examina de la fereastra de sus. — Nu, am răspuns eu. Acolo, jos, e paradisul. Fața s-a retras în tăcere. Așa că am continuat să stau pe terasă, în amurgul fierbinte, bându-mi vinul printre albinele-marionete. Am luat masa înăuntru. Lucru care m-a speriat puțin. Rezervasem o masă la Last Metro de pe West Broadway și abia așteptam să arunc cu niște mălai. — Contramandează, mi-a spus Martina. Și eu am contramandat. Ea a pregătit masa. Omletă, salată, fructe, brânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am băut toată sâmbăta până n-am mai știut de mine. Ca să-mi șterg totul din memorie. Dar pe Frank Telefon îl puteam manipula. Cretinelul ăsta nu mă îngrijorează. — Ai găsit un chibrit în buzunar?... Mai caută-l o dată, John. Înăuntru găsești un mesaj de la mine. — Zău? Ce anume? — Caută-l, John. Vreau să te convingi că așa e. M-am dus la dulap și am căutat prin costum. Nu aruncasem nimic. Nu arunc niciodată nimic. Uite, chibritul cel trădător, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
deloc un tip drăguț). Întotdeauna sunt și roșcate... În 1978 eram un puști tare răutăcios. Ca și anul ăsta. Ieri treceam pe strălucitorul Fifth Avenue în drum spre golful maroniu din Park. Marile magazine erau în plină activitate, adunând oamenii înăuntru, scoțând oamenii afară, supravegheate de suplele totemuri ale Manhattan-ului, acești idoli sau statui de piatră, care se uită zâmbitoare drept înainte, aprobând nepăsătoare tranzacțiile încheiate în strada de sub ele. Ploua cu bani. Pe trotuare vânzători de alune și specialiști în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
filmului. Apoi am mâncat mâncăruri japoneze și ei s-au dus cu Autocarul pe la cluburile de noapte, dar eu eram atât de umflat și rămas fără grai din cauza orezului și a vinului, încât... La Zelda. Braserie și salon de dans. Înăuntru era mesajul, cu scrisul aplecat înainte, tremurat, asemănător cu al meu; pe când eram eu elev, aici, în America, lecțiile de caligrafie începeau cu foaia de hârtie înclinată la patruzeci și cinci de grade spre stânga, pentru a-ți forma acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
după care am luat-o drept înainte, cu umerii strânși, ca un soldat rănit sub o ploaie de foc. La Zelda. Braserie și salon de dans. M-am apropiat și mai mult. Braserie și salon de dans. M-am uitat înăuntru prin geamul de limuzină. Mese, un pian acoperit cu husă. Totul părea mort acolo, nici un fir de viață sub lumina cenușie și uscată, absorbită de praf și de scrumierele pline. Tot personalul și toți clienții erau în mormintele lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de lire.“ Una din ele e roșcată, fără să fie încă femeie, e îmbrăcată ca o nevastă de cetățean onorabil, cu o eșarfă neagră și geantă de lac, cu o față îngustă, afaceri prin geamurile deschise, după care se strecura înăuntru împinsă de frica ei lucrativă. O alta e grasă și blondă, înțolită cu un palton diform de om sărac. Glumești, mi-am spus eu când am bunghit-o prima dată făcându-și rondul. Și cu toate astea trebuie să recunosc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șansă să o înfrunt. — O secundă, am spus eu. Nici nu i-a cerut încă. Liftul s-a oprit și el a deschis ușa. Îmblânzită de gestul amenințător al cuțitului, Martina îl conduse până la ușa apartamentului ei. — Nu e nimic înăuntru. Ia-ne banii. Te rog. Îți promit, jur că nu vom face nimic. Ia banii și pleacă. Iisuse, mi-am spus, complexul vinovăției provocate de bani. Oamenii se simt perfect cu banii pe care îi au, dar când apare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Grozav, mi-am spus eu: acum și Caduta o să aibă o cădere nervoasă. După care altceva mi-a trecut prin minte: — Ești sigură că e al lui? Nu sunt chiar așa de sigură. — Dar iei pastile. Ai o drăcie acolo, înăuntru. — Răspunde-mi la o întrebare, John. De ce trebuie doar femeia să ia întotdeauna măsurile de protecție? — Hă? Pentru că femeia este cea care întotdeauna rămâne gravidă. Credeam că sunt sterilă. — Cine? — Eu. Sterilă. A, da - rimează cu Beryl. — Și am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am ridicat în picioare și m-am dus la baie și am vomitat zgomotos. M-am întors. Am luat trei tranchilizante cu tot atâtea înghițituri de whisky. S-a auzit o singură ciocănitură în ușă și Felix s-a strecurat înăuntru cu o idee surprinzătoare, așa cum fumul țigărilor se ridică brusc prin colțurile bântuite de curent. — Felix, am spus eu cu o voce groasă. Vreau să-mi aduci cămășile înapoi. Tu ce mai faci. Nu ne-am prea văzut în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de marcat. A sunat un clopoțel. Rundul unul. Nu. Rundul cincisprezece. A luat două fișicuri de monede. Le-a băgat în ciorap și a tras de scrotul negru. — Parcă au aceeași greutate, spuse el cu vădit interes, dar cu monedele înăuntru e mai elastic. Înțelegi ce vreau să spun? Se vindecă mai repede. — Fat Paul, ascultă-mă, am spus eu. Bani. El ce-ți dă? Cincizeci de lire sau cam pe-aici. Eu îți dau un miar. Lasă-mă să fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în ce hal e ogeacul meu. În fiecare joi mă duc să încasez chiria. Impasibil, colosul în halat îmi înmânează teancul de bani. Privirile mele trec pe lângă el spre atmosfera insondabilă de bunicuțe tăcute, neveste dărâmate rău și fiice biciuite. Înăuntru nu e decât un băiețel; nici un copil pe lumea asta n-o duce mai bine ca el. apartamentul e o ruină, dar lova e în dolari de cea mai bună calitate, ceea ce menține bunăvoința avocaților. Și bătrânul meu tată îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nei care făcea ca deplasarea mea, târând geamantanul, să semene cu mișcarea unui dulap pe rotile. Prietena mea ne urma intimidată. La capătul culoarului, gazda s-a oprit, a potrivit cheile în broască și ne-a deschis ușa, poftindu-ne înăuntru. Am intrat într-o încăpere ușor prăfuită, înțesată cu tablouri de diverse mărimi, în culori de o armonie ciudată, topindu-se unele într-altele ca în vis: păreau ceruri cu stele căzătoare sau poieni cu sclipiri de râuri, faruri mistuite
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
care se aflau decorațiile primite de Sergiu, baghetele de dirijor, unele de aur, altele de argint, de fildeș, toate aranjate cu grijă și iubire de „gardiana“ prețioaselor amintiri. Ne-a mai arătat un baston cu mâner de argint, care păstra înăuntru, ca într-o teacă, o baghetă superbă. Dintr-un ungher, a scos la iveală o umbrelă albă, pe pânza căreia se semnaseră toți membrii orchestrei dirijate cândva de Maestru. Pe biroul din salon am dat de fotografia de nuntă a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
totul de el. Ioana s-a ridicat de la masă și s-a dus să-i pregătească mânca rea. M-am luat după ea. Trecând prin hol, mi-a făcut semn să deschid ușa toaletei pentru musafiri, să arunc o privire înăuntru. Nu mică mi-a fost uimirea să constat că mica încăpere devenise și loc de meditație. Am văzut acolo o etajeră cu cărți, afișe cu expozițiile Ioanei, pe un perete erau fixate o pagină de manuscris cu genealogia pisicilor roșii
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]