6,663 matches
-
trebuia să înceapă și alte sortimente de fabricație. Trebuia să revină Nicolina, pornind ca atelier de reparat material rulant. Chiar așa se chema: Atelierele Reparat Material Rulant „Nicolina”, chestie care o păstrat-o Pașcanii și Pașcanii au mers până mai încoace, după revoluție, după ’89. Și, nu în ultimul rând, cred că oamenii. Această Nicolina a avut un director foarte bun, doi, un director, Ștef și unu’, Dumitrache. Foarte buni directori. De fapt, Dumitrache și Ștef, după aceea, o fost luați
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
act Episcopiei Hușilor, în fruntea căreia se afla atunci episcopul Ioan, stăpânirea asupra satului Broșteni, de lângă hotarul târgului Huși, cu o bucată de hotar numită Ochiul, între târg și sat, „loc pe care s-au făcut vii de la o vreme încoace”. O grijă deosebită poartă Episcopiei Hușilor și Gheorghe Duca, care întărește la 30 martie 1669 stăpânirea asupra satului Broșteni cu bucata de hotar numită Ochiul. Episcopul Ioan era îndreptățit să ia zeciuiala din vin, pâine și din tot venitul satului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
subordonată politic și economic, dar nu parte integrantă a Imperiului Otoman, era tratată ca teritoriu inamic, ocupată, arsă și prădată din ordinul guvernului țarist, la fel de creștini, ce se erijau în eliberatori ai creștinilor din Balcani. De la Petru cel Mare (1682-1725) încoace, nu puține au fost proiectele diplomației țariste de integrare a Moldovei până la Carpați, dar și a Munteniei până la Dunăre, și arareori acest teritoriu nu a fost ruinat de armatele de ocupație. Raportul înaintat Congregației Propaganda Fide, la 4 aprilie 1789
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sunt circa 7.000.000 de site-uri legate de Cristofor Columb? Am consultat câteva și credeți că toate cele 7.000.000 sunt consacrate lui Columb născut la Genova, realizat în Spania, înmormântat la Sevilla? Aș, de unde! De la Descartes încoace, cu al său "mă îndoiesc, deci cuget", cred că majorita-tea celor 7.000.000 de site-uri pun la îndoială cele de mai sus, făcând din Amiral un joc, un puzzle, numit mai plastic în spaniolă "rompecabezas" rupe-capete, cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ceva-n fiecare zi de pe șantierul unde lucra. O unealtă, niște conserve, o salopetă, orice. Într-o zi m-a sunat și mi-a zis că a furat un pistol-mitralieră. Aș putea să-i găsesc un cumpărător? „Poate. Adu-l Încoace”, i-am răspuns. Criza de locuințe Începea să se facă simțită. Plăteam cinșpe dolari pe săptămînă pentru un apartament jegos care dădea Într-o gheretă de vapor cu o scară și În care nu ajungea niciodată lumina soarelui. Tapetul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de vînzare? Din ce ți-am vîndut Înainte? A urmat o pauză. - Mda, a zis. Po’ să-ți dau șase, dar prețu’ o să fie trei dolari la una. Înțelegi că n-am multe. - OK, am zis. Știi drumu’. Adă-le-ncoace. Erau douăsprezece tablete de jumătate de dram Într-un tub subțire de sticlă. I-am plătit optsprezece dolari și s-a scuzat din nou pentru prețul la bucată. A doua zi a cumpărat Înapoi patru tablete. - SÎnt al naibii de greu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
finală, nici n-am fi putut rezista. Noaptea săream din pat, visând de tropotul trupelor inamice, de muzicile lor militare, de zgomotul camioanelor și automobilelor. Când ne uitam afară în lumina lunii și a felinarelor, vai! reaprinse de două zile încoace, îmi dădeam seama că nenorocirea nu se realizase încă. Renunțam la somn și mă gândeam la cei plecați. Zile de groază în așteptarea invaziei, mai grozave chiar decât faptul bru tal, precum agonia e mai chinuitoare decât moartea însăși. Spitalul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și dânsul foarte impresionat de arestarea mea. Eram între două focuri. Eu nu aveam și nu-mi dădeam vreme să mă îngrijorez. Mai întâi, fiindcă simțimântul de frică îmi era necunoscut, al doilea, fiindcă devenisem fatalistă, mai ales de la război încoace, văzând cum unii mu reau și alții scăpau, deși [se aflau] în aceleași condițiuni. Mai era și ce numeam psihoza martiriului: primeam orice nevoie ca un tribut datorit pentru îndeplinirea victoriei. Mi se părea că astfel contribuim la jertfa națională
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de la primărie. Bineînțeles, la Te Deum-ul de la Iași, foștii miniștri erau în frunte și suveranii le-au făcut toate politețele, spre marea supărare a urmașilor. Aceste amănunte nu întunecau primul fapt fericit ce se întâmplase de un an și jumătate încoace; eram fericiți și ne bucuram fără rezervă de toate manifestările patriotice făcute de moldovenii de peste Prut. Pe cât de mare bucuria, pe atât de nepregătită numai cu un an înainte. La redobândirea Transilvaniei ne gândeam de-a pururea, contactul cu ardelenii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la dispoziție, a trecut la cele rusești din Kiev, din Moscova și Petersburg și în ultimele decenii copiii lor au părăsit limba strămoșească, astfel că azi cei mai mulți tineri nu o știu. Ba, lucru ciudat, părinții redeveniți români de 18 ani încoace, căsătoriți dinainte cu rusoaice, nu vorbesc în familie [româna] și n-au învățat-o copiilor lor născuți după război. Mulți nu s-au hotărât să-i trimită la liceul român, și această biată generație este într-adevăr sacrificată; nu mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
armatei, unde nu se mai organizau nici armament, nici întreținerea trupei, nu se mai ocupau decât de manevre regale, pe care ofițerii serioși nu le povățuiau din cauza proastei stări a armatei și a cheltuielilor. Uniformele ridicole introduse de trei ani încoace și modificate întruna, cu culori bătătoare la ochi și fireturi anastonice, erau singura preocupare a conducătorilor clandestini ai statului. Amănunt care scandaliza pe atașații străini și provoca rapoarte nefavorabile. Regele Alexandru al Serbiei, venit pentru nesocotitele serbări de la Cas telul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
semnificativă. În urmă cu un an, când am predat la clasa I, am gasit de cuviință că, după istorisirea poveștii „Scufița Roșie”, să le arăt copiilor lupul real, aflat însă la grădina zoologică. La vederea animalului, care se plimbă încolo, încoace, în cușcă strâmta, câțiva copii au exclamat: „Acesta nu este lupul nostru, că e mic, slab și captiv. Lupul din poveste este mult mai puternic, mai mare și mai sălbatic". Imaginea lupului, trăită lăuntric de copii, este mai adevărată decât
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
în bistroul din Piața Romană, ca la o primă haltă, iar apoi, mai totdeauna, la doamna Candrea, pentru o poposire mai lungă. Reapărea atunci „celălalt“ Geo Dumitrescu, afabil, comunicativ, debordând de umor, deschis vorbelor de duh, iarăși „simpatic“, ce mai încoace și-ncolo, și asta exact cu aceiași oameni pe care-i beștelise la redacție cu o oră înainte. Separarea planurilor era foarte netă și poetul o executa fără nici o dificultate vizibilă. Mie, care prefer o „disciplină de fier“ (deși n-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
conceput. M-a privit clipind des: — Vreau să spun că fiecare pare scrisă de altcineva, înțelegi? Înțelesesem: erau bine ciocănite poeziile, căci aveam dex teritate, „știință“, dobândită prin exercițiu și lecturi, dar nu se vedea viziunea personală, lipsea, ce mai încoace și ncolo, talentul. Am mai scris totuși, o vreme, poezii, însă din ce în ce mai neconvins, până când o altă ființă, mult iubită, a dat lovitura de grație liricului care încercasem să fiu în tinerețe. Cu înverșunarea pe care a pus-o totdeauna în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
se ivesc Cicatricile iubirii - tatuajul nostru firesc. Adâncirea în somn este resimțită de poet ca o soluție benefică, evocată în reprezentări care l așază pe Mihalaș în marea linie a liricilor noștri care au cultivat acest motiv poetic, de la Eminescu încoace: Când hainele-oboselii le dezbrac Îmi pare somnu-n care mă scufund Culcușul răcoros al unui lac, Cu rotitoare ape, fără fund. Plutesc deasupra nuferi albi, de nea, Încolăcind în lujeri ființa mea Și pești lunateci lunecând tăcut Trec pe sub pleoapa mea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pune și umor în polemicile sale, deși umorul presupune bunăvoință și mai potrivit este să spunem că el pune causticitate, sarcasm, dar fapt este că, deschizând o dispută, el țintește totdeauna organele vitale ale adversarului, îi caută inima, ce mai încoace și-ncolo, neurmărind niciodată mai puțin decât răpunerea lui. Răpunere intelectuală, de bună seamă, dar câți suportă bărbătește, loial, realitatea unei înfrângeri, fie ea și „numai“ intelectuală? Abia acestea, se pare, sunt suportate mai greu sau nu sunt deloc supor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și numismatică, nr. 2/1999: „Biserica Maica Precista, Sfânta Maria sau Maica Domnului, cum este deopotrivă numită, ne apare în prima carte poștală ilustrată în toată splendoarea înfățișării ei, nesupusă prefacerilor ce s-au succedat de o sută de ani încoace, de când M. Wichmann a fotografiat-o [...]. A doua și a treia carte poștală ilustrată redau la o distanță de circa 20 de ani [...] drumul propriu zis, scurtul bulevard al Maicii Domnului parcurs de Adrian [...]. În cea de dată mai apropiată
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ca să nu spun disciplină (desigur, e prea mult) distinctă în cadrul larg și cuprinzător al criticii și istoriei noastre literare, interesul pentru organizarea studiului operei și vieții celui mai de seamă scriitor român a existat mereu, mai ales din perioada interbelică încoace. S-a vorbit, nu o dată, despre necesitatea unui institut de cercetare, specializat în această direcție, de înființarea unor catedre universitare (în unele locuri chiar a funcționat și mai funcționează o atare organizare didactică, dar mă tem că numai formal), de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
numise formele fără fond. Patosul pe care Eminescu îl pune în articolele sale de ziar îl aduce în situația zice exegetul de a trăi dureros toate evenimentele zilei, până la identificarea cu ele. Gazetăria aceasta "suportă șocul manipulărilor" încât, citit mai încoace, cu lupa corectitudinii politice, textul eminescian de un patriotism ardent, se știe poate fi suspectat și acuzat de "naționalism fervent și reacționar xenofob". Numai că Eminescu punctează același "nu a fost un îngust doctrinar de partid", el "se exprimă liber
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un meci cum a fost cel de miercuri a spus că a fost blat. Bre, nea Cazacule, dacă un cetățean parșiv pe nume Alzheimer îți dă târcoale, află matale că HCM Constanța nu câștigă la Bacău de vreo trei campionate încoace. Cât despre memoriul pe care l ai făcut la federație și declarațiile din presa centrală, zi mersi dacă nu te dau echipele în judecată pentru calomnie. 28 MARTIE CALIFICAREA SE DECIDE LA BACĂU: SPORTING LISABONA - ȘTIINȚA BACĂU 30-24 Știința Municipal
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
greșeli ale “minunii blonde” de la una din linii, care mai mult ca sigur că greșise sala. Altceva este, însă, din cale-afară de ciudat. Se pare că pe la Federația Română de Volei e un absolvent de teologie care, de trei ani încoace, l-a cununat pe robul lui Dumnezeu Dragomir cu meciurile Știința-Metal, de nu-l mai dezlipești de ele! În orice caz, cel mai supărat pe arbitraj era finanțatorul lui Dinamo Romprest, Marian Ștefan, care a promis răzbunare în turneul de la
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
și restriște, a încolțit din nou în inima poporului și a deșteptat în fiecare conștiința că a devenit cetățean liber într-un stat liber și de sine stătător. Acest avânt urieș spre progres s-a accentuat cu deosebire de la 1857 încoace când a început să se agite ideea Unirei. Simt dar o mare plăcere să revin un moment asupra acestor fapte petrecute, precum am zis, sub ochii mei și cari au schimbat fața țărei într-un timp relativ așa de scurt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
astăzi ce este, și pot face comparațiune dreaptă între trecut și prezent, și măsura distanța ce am străbătut. Prin urmare, cuvintele mele, oricât de vii, nu vor fi niciodată la înălțimea faptelor săvârșite. Iar acei care au deschis ochii mai încoace și trăiesc astăzi în casa zidită gata, la adăpost de vremi răle și vijălii, aceia nu vor înțălege poate mărimea muncei generațiunei de la 1848 și 1859; își vor închipui poate că România a trebuit să fie de când lumea așa precum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în buzunar corpul delictului. Numai Iacob Negruzzi știa că comisesem o novelă. Cum m-a văzut intrând în odaie timid, furișându-mă în dosul unei canapele, a și început a striga: Ia, mă rog, nu te face niznai! Adă manuscriptul încoace. Strâns cu ușa, mă apropiai, dar numai Dumnezeu știe cum mi se bătea inima. Nu știu de ce, dar în timpul cât am scris novela mi se părea bună. Îndată ce am sfârșit-o, a început să-mi lipsească această încredere, iar acuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și o cutie de văcsuit cizmele subsuoară. O idee!... Dacă aș chema pe fostul nostru suzeran să-mi văcsuiască cizmele, adecă ce-ar fi? Va fi o distracție pentru mine și un semn al timpurilor totodată. Bre, aga! Ia vin' încoace, îi zisei eu, făcându-i semn, nu cu mâna, ci cu piciorul. Mărturisesc că acest gest n-a fost lipsit de un pic de răutate intenționată, vroind oarecum să mă răzbun de timpurile pe când le văcsuiam noi cizmele turcilor. Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]