7,890 matches
-
realiza mustirea și tragerea vinului în vase. Convingând administrația că e nevoie de un număr mare de muncitori, au fost aduși toți deținuții legionari și o mare parte din criminalii de război care au vrut să iasă sau le-a îngăduit administrația. Am pregătit condiții de cazare pentru toți, am organizat tăierea unei vite, afară de miercurea și vinerea, și s-au bucurat toți de un regim de refacere fizică, cei mai mulți făcând și o cură de struguri. Cei doi gardieni care ne
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe băiețel la sfârșitul lui Octombrie. Doi gardieni de la Aiud, de loc unul din Dâmbovița și altul din Olt, auzind de viața îndestulătoare, au cerut administrației să fie dați în serviciul de pază al coloniei noastre. Ne-au rugat să îngăduim să-și ducă familiile în colonie ca să muncească alături de noi. Le-am acceptat dorința. Unuia, în afară de soție și copii, i-a venit și un nepot cu soția lui. Când au văzut bogăția de produse s-au entuziasmat și lucrau toți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
suntem sătui de îmbâcseala capitalei. Nea Fane voia să le facă o surpriză acestor respectabili musafiri. Totuși, înseamnă că sunteți puțin obosiți. Vă rog să luați loc la aceste mese comune, să stați la umbră câteva minute și să-mi îngăduiți să lipsesc puțin. Nea Fane le-a adus pâine proaspătă, brânză, unt, ouă, fructe și lapte covăsit, lângă o pulpă de batal copt în vin. O gustare reconfortează organismul, i-a poftit zâmbitor la masă. Toți s-au repezit la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cel mai odios personaj din viața neamului și a lumii. Numele de legionar trebuia să creeze repulsie. Planul era bine conceput de satana și slujitorii lui. Doar timpul mai urma să le fie favorabil. Le-a fost până la un punct îngăduit de Dumnezeu, până când au ajuns să fie bine cunoscuți ca purtători ai minciunii și crimei, încât proprii lor copii și nepoți i-au repudiat. Două generații spirituale se aflau în luptă: a celor infestați cu morbul comunismului și a celor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
voi efectua, suportând consecințele, întrucât condiția de condamnat nu-mi permite să am libertatea de opinie și nici nu mă face părtaș la vreunul din drepturile omului liber. În afară de mărturisirea de credință în Hristos și iubirea de neam nu mi îngădui altă discuție cu autoritatea de stat. Când am sfârșit, elevii păreau halucinați. Simțeam deruta și încrâncenarea directorului și concentrarea subdirectorului, dar privirile lui moș Dumitrache și ale celorlalți doi milițieni, care păreau îngrijorați de soarta mea, mă mângâiau. Am întins
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
creștine. Răul nu se învinge cu rău, din contră. Răul se biruie cu binele moral, câștigând fratele tău înșelat pentru săvârșirea binelui. Prin faptul că cel rău se folosește de armele păcatului ca să te doboare, ție, creștine, nu-ți este îngăduit să folosești armele lui, ci armele dreptății și adevărurilor sfinte, răspunzând cu bine la rău, cu binecuvântare la blestem, cu răbdare la batjocură, cu umilință (smerenie) la îngâmfare, cu jertfă la ucidere, cu rugăciune de izbăvirea vrășmașului din mâna lui
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mă convingeam că nu mă afectează decât pe mine. Părerea mea de rău pentru această greșeală, lipsă de perspicacitate spirituală, de trezvie, cum o numesc Sfinții Părinți, am plâns-o mult și o plâng și astăzi. Frate Costică, iartă-mă! Îngăduise Dumnezeu să-mi dau seama și să înțeleg că lucrarea celui rău este foarte subtilă și poate să te cuprindă și în chip inconștient. Cei care au greșit în aceste încercări, mulți poate, au fost și ei într-o astfel
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
adevăratului popor evreu, amplificând talmudismul până la a face din anti-Crist mesia așteptat, este nerăsădit de Tatăl Ceresc și va fi smuls. Cu adevărat, există un conflict între semiți și hazari (pe care hazarii îl ascund deocamdată). Presupunând că le va îngădui Dumnezeu, pentru încercarea credinței celor drepți, să realizeze ceea ce și-au propus, dominația lumii, înseamnă că ne aflăm aproape de momentul lepădării de credință și încetării jertfei pe Altarele Sfintelor Biserici și „Cine va răbda până la sfârșit, să nu fie însemnat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
promovare în funcții superioare (Țurcanu se visa diplomat în Elveția) s-au transformat în uneltele celor ce atentau la ființa spirituală și biologică a neamului românesc. Odată precizate aceste gânduri, ne-am liniștit sufletește și ne-am rugat să nu îngăduie Dumnezeu celui rău ca să fim înșelați cu vicleniile slujitorilor lui. Spre miezul nopții am ajuns la București și am fost debarcați la Văcărești. Drumul iadului luase sfârșit. CAPITOLUL II La Văcărești De câte ori pronunț Văcărești, testamentul lui Enăchiță Văcărescu mi se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe la securitate? Da, așa va fi! Libertatea ce se va acorda va fi controlată! Înțeleg, într-un stat totalitar nimeni nu are dreptul să gândească altceva decât ceea ce gândește autoritatea, să vorbească sau să facă altceva decât ce i se îngăduie. Noi suntem aici pentru că gândim. Ca ființe libere, raționale, voim să vorbim și să facem altceva decât dumneavoastră. Nu numai dumneavoastră aveți drepturi. Și noi suntem români, și eu fac parte din totul acestui neam și am dreptul să-mi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înfruntat. Nu oricând ne este dat prilejul să-L mărturisim pe Hristos. Și locul, și timpul ne-a fost dat acolo, la Aiud, celor din generația noastră. „Păcatul meu înaintea mea este pururea”, zice David, Împăratul și Proorocul. Lasă-mă, îngăduie să îngenunchez alături de sfinția ta, să plângem împreună păcatul meu și al tău, doar va auzi Dumnezeu glasul rugăciunii noastre izvorâte din inimi umilite și zdrobite, pe care nădăjduim să nu le urgisească. Iartă-mă! Alt moment dureros a fost
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
șefii de formații pionerești și UTC. Nu te vom numi diriginte, ca să n-ai probleme. Aș vrea să am probleme, dar nu impuse! Ia te uită, tovarășe, a zis un inspector, așa comuniști ne-ar trebui! Vă rog să-mi îngăduiți să nu accept această numire în învățământ. Tovarășe Maxim, a zis șeful, noi vom aviza organele superioare de refuzul dumnitale, dar să știi că ne pare rău pentru un om ca dumneata. Îngăduiți-mi trei zile și vă voi da
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ne-ar trebui! Vă rog să-mi îngăduiți să nu accept această numire în învățământ. Tovarășe Maxim, a zis șeful, noi vom aviza organele superioare de refuzul dumnitale, dar să știi că ne pare rău pentru un om ca dumneata. Îngăduiți-mi trei zile și vă voi da răspunsul definitiv. Bine, tovarășe. Te așteptăm! Acasă am discutat cu părinții. Eu aș fi vrut să mă duc la fabrica de textile Dorobanțul din Ploiești și speram ca prin mijlocirea inginerului Berghea să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ani; prima condiție pentru candidat era să fie membru de partid, pentru că cei cu funcții nu erau titrați și nu puteau fi promovați profesional. Dar după două săptămâni a căzut condiția, pentru că mai erau locuri vacante; un act de clemență îngăduia vulgului să se ridice. Era de prisos să ajung tânăr subinginer, la 55 de ani, epuizându-mă după munca pe șantier cu naveta la București, numai pentru titrare. Am rămas șef de formație, având posibilitatea să mă îngrijesc de educația
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și nu tolera inactivitatea la alții. Tatei îi plăcea să facă o serie de reparații și ajustări prin casă, dar uneori ar fi preferat să zacă privind în gol, urmărind cum curge viața pe lângă el, numai că nu i se îngăduia niciodată asemenea răgaz. În ceea ce-l privea pe tata, maică-mea nu era mânată de ambiții sociale - ea disprețuia lumea de succese a unchiului Abel și a mătușii Estelle, deși cred că această priveliște o rănea întotdeauna într-un anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cârcei răsuciți decât în bucle.) Când Lizzie e fericită, fața ei e vizibil luminoasă și veselă. (Pe scenă, în vremea când arăta foarte bine, fața ei făcea publicul să suspine de plăcere.) Și acum e încă atrăgătoare, deși și-a îngăduit să se neglijeze și să-și iasă din formă. Orice școală de artă dramatică îți impune disciplina fizică; actoria este o disciplină fizică. Femeile din teatru se străduie să se mențină suple și tinere, lucru pe care Lizzie nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Când o văd dimineața în pat, îmi apare ca o târfă. Căsătoria e un fel de lavaj al creierului, care îți silește spiritul să accepte o suită întreagă de orori. Cât de neglijenți, de urâți și lipsiți de farmec își îngăduie adeseori să devină oamenii căsătoriți, fără ca măcar să-și dea seama de acest lucru. Uneori reflectez asupra unor atari grozăvii numai pentru a-mi oferi desfătarea gândului că eu am scăpat de ele. Clement mă înțelegea perfect din acest punct de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
delicioase. Uscați-le și adăugați suc de lămâie sau esență de flori de portocal; niciodată smântână.) Dacă cineva se miră de absența merelor din dieta mea, dați-mi voie să vă explic că este unicul domeniu în care mi-am îngăduit gusturi aristocratice. Nu pot mânca decât mere din specia Cox’s Orange, așa încât din aprilie și până în octombrie sunt văduvit de mere. Voi transcrie epistola lui Peregrine, în chip de prefață la portretul lui. „Charles, cum te descurci cu viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
casa ta și ți-am spart obiectele doar ca să mă amuz și ca să râdem împreună după aceea. Vreau să știi un lucru. S-ar putea să te căsătorești sau să nu te căsătorești cu mine, dar n-am să-ți îngădui vreodată să te căsătorești cu altcineva. Am să te fac să-ți respecți promisiunea. Nu poți. Trăiești într-o lume de fantome. Mă rog, vei putea să treci prin ceremonia unei cununii și să-ți faci cuib cu o turturea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din mână. Se uitau, nu la mine, ci la covorul de lângă picioarele mele. Fitch îmi aruncă la un moment dat o privire. Am hotărât că sosise timpul să plec. — Mă rog, a fost foarte amabil din partea dumneavoastră că mi-ați îngăduit această vizită. Acum trebuie să plec. Vă rog să mă scuzați că v-am întrerupt... cina. Sper că veți veni în curând să-mi faceți și mie o vizită. Aveți telefon? — Da, dar e deranjat, răspunse Fitch. Hartley se ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unei „celebrități“ era un element de care mă puteam folosi. Aceasta m-a făcut să mă gândesc la felul în care arăta Hartley, înfățișarea aceea vag stranie, care-ți dădea impresia că privește dincolo de tine. Din când în când, îmi îngăduisem luxul de a medita asupra regretelor ei. Poate că fusese chinuită de regrete. Dar acum... persoana pe care o iubisem și pe care o iubeam, nu era genul de femeie care să se lase stupid orbită de „faimă“. Așadar, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trecu pe lângă mine, împingându-mă, și se îndreptă spre ușă. Am urmat-o. — Când te mai văd? — Te rog, nu, ai să ne pricinuiești numai necazuri, și te rog nu-mi scrie! — Hartley, ce se întâmplă? Dă-ți frâu liber! Îngăduie-ți să mă iubești puțin, n-o să fie nici un rău în asta. Sau îți închipui că sunt un personaj atât de măreț? Nu sunt, să știi. Sunt doar cel mai vechi prieten al tău. — Să nu faci nimic, am să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de pe țărm, în direcția golfului, prin defileul pe care l-am denumit „Pasul Khyber“, locul în care masivele stânci galbene au invadat pământul, înghesuindu-se pe lângă buza dealului în mormane gheboșate, printre care fusese tăiată o despicătură strâmtă, pentru a îngădui traversarea drumului. În lumina lunară, stâncile se detașau brune, împroșcate cu numeroase punctulețe sclipitoare, acolo unde razele prindeau micile fațete de cuarț. Am străbătut defileul întunecos și am trecut de golf, puțin mai departe, în locul în care se desfăcea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
convins că e ceea ce trebuie, am vârât-o într-un plic pe care am dactilografiat numele și adresa ei. Sunt un prost dactilograf, așa că epistola am scris-o de mână. Pe urmă am zăcut și am meditat și mi-am îngăduit să nutresc speranțe, să fiu aproape fericit. Mai târziu, după cum am mai spus, am înotat. Marea îmi îmbrățișa mădularele fierbinți, înveșmântându-le, parcă, în solzi răcoroși. Apa se ondula calm, mângâios și lucitor la suprafață, ca o coajă de fruct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fost o prezență reală, și era mereu cu mine așa cum, în copilărie, Iisus fusese mereu cu mine. Mă gândeam cu intensitate la ea și totuși, iarăși din superstiție, în mod deliberat, mă gândeam la ea într-un fel abstract, reverențios. Îngăduiam amintirilor din trecut să apară și să dispară după bunul lor plac. Dar când era vorba de odiosul prezent și de prăpastia acelor ani de suferințe, imaginația mea devenea capricioasă [i discretă. Refuzam să mă las obsedat de nefericirea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]