6,513 matches
-
trupelor auxiliare dobândeau cetățenie română și primeau loturi de pământ în provincia în care servea, constituind un factor de romanizare. Dacia era apărată de castre care închideau căile de acces spre interiorul provinciei. Castrele erau tabere întărite permanent, având 1-2 șanțuri de apărare și un val de pământ sau un zid de piatră. În fața liniei castrelor se află o linie de turnuri, ca cel de la Messes, la hotarul nord-vestic al provinciei. Valul de pământ continuu există numai în stânga Oltului (limes Transalutanus
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
de pământ continuu există numai în stânga Oltului (limes Transalutanus) și în fața orașului Porolissum, pe o distanță de câteva zeci de km. Un val de pământ închidea accesul dinspre vest în Depresiunea Zarandului. Un val de pământ era alcătuit dintr-un șanț lat și adânc, al cărui pământ era așezat pe langă șanț și paralel cu el, forma un dublu obstacol pentru atacator. Valul avea și lucrări făcute din piatră. Erau castre române construite și în interiorul provinciei: Apulum, Potaissa, Acidava, Praetorium, Palendava
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
orașului Porolissum, pe o distanță de câteva zeci de km. Un val de pământ închidea accesul dinspre vest în Depresiunea Zarandului. Un val de pământ era alcătuit dintr-un șanț lat și adânc, al cărui pământ era așezat pe langă șanț și paralel cu el, forma un dublu obstacol pentru atacator. Valul avea și lucrări făcute din piatră. Erau castre române construite și în interiorul provinciei: Apulum, Potaissa, Acidava, Praetorium, Palendava, Buridava, Germisara. Erau dispuse castrele unor trupe auxiliare care supravegheau ordinea
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
și cu alte motive geometrice, toate încrustate cu multă pastă albă. Acestea reprezintă una dintre cele mai remarcabile realizări ale artei olăritului din întreaga epocă neo—eneolitică. Începând cu perioada eneoliticului, apar și așezările întărite cu val de pământ și șanț de apărare, de tip tell. O astfel de așezare este cea de la Strehareț care era locuită de comunitățile Sălcuța (venite din Oltenia). Acestea, în urma contactului direct cu comunitățile contemporane Gumelnița (din Muntenia), dădeau naștere, în această zonă, unui facies cultural
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
localității "Barcino", în special lui Hamilcar Barcă, tatăl lui Hannibal. Mai tarziu, românii au transformat orașul într-un "castrum" (o bază militară română) centrat pe Mons Taber, un mic deal în apropierea locației primăriei din ziua de astăzi (Plaça de Șanț Jaume). Această organizare este încă vizibilă și astăzi pe harta centrului istoric prin fragmentele rămase din zidurile române. Rămășițe române importante sunt expuse sub Plaça del Rei, intrarea spre muzeul orașului, Museu d'Història de la Ciutat. Cetatea a fost cucerita
Barcelona () [Corola-website/Science/296750_a_298079]
-
Bender) este o cetate moldovenească din secolul XV, din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, care a construit-o din pământ și lemn - o palancă, pentru a apăra trecătoarea de tătari. Cetățuia de pământ era, probabil, rotundă sau semirculară, avea șanț și val de apărare, iar în poală valului din interiorul cetății erau făcute locuințe de tip bordei. Acest lucru este demonstrat de săpăturile care au descoperit urmele unei locuințe arse și diferite obiecte de uz casnic din secolele XV - XVI
Cetatea Tighina () [Corola-website/Science/317016_a_318345]
-
abia în anul 1541. Folosind resursele locale și munca țăranilor din împrejurimi, Poarta otomană a transformat cetatea într-un avanpost de luptă bine întărit. La acea vreme cetatea construită din piatră reprezenta un patrulater înconjurat din trei părți de un șanț foarte adânc. La sfârșitul secolului al XVI-lea detașamentele de moldoveni atacaseră de mai multe ori cetatea Benderului, dar fără nici un succes. În vara anului 1574, Ion Vodă cel Viteaz o asediase cu armata sa, apoi în 1595 și 1600
Cetatea Tighina () [Corola-website/Science/317016_a_318345]
-
coborâse în mijlocul meșterilor și, apucând bolovanii grei, îi rânduia el singur în ziduri și-i îndemna și pe ceilalți la muncă. În această ultimă variantă cetatea se constituia dintr-un ansamblu de 10 bastioane și 11 turnuri înconjurate de același șanț tradițional de apărare. „Zădarnică trudă!” Soarta grea și amară a cetății stăpânite de turci l-a facut pe Miron Costin să scrie cu mâna tremurândă de durere, că „"s-a întunecat cetatea Tighinei"”. În rezultatul celor trei războaie ruso-turce ea
Cetatea Tighina () [Corola-website/Science/317016_a_318345]
-
parohului Ioan Hapenciuc. Pe această placă se află următoarea inscripție în limba românească veche: ""Urmând pildă svânta și râvna ce au pohtit la rădicarea den temelie a acestei biseici domnești, dăm știre tuturor locuitorilor pământului românesc că den curgerea vremii șanț ani 650 preste zidirea ei. Iar noi cei vremelnici trăitori am scris spre laudă și pomenirea acelor vremi în târgul Șiretului, leatul 7517, lona iunie în 10 zile, supt oblăduirea Înalt Prea Sfințitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, pr. fiind
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
pentru prima dată în 1324. Cea de-a II-a incintă fortificată a orașului datează din perioada 1224-1241. În urma cercetărilor arheologice, s-a descoperit o monedă din perioada de domnie a regelui Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) în șanțul de apărare al acestei incinte. Turnul actual nu mai păstrează din construcția inițială decât doar nucleul ridicat până la înălțimea întâiului etaj. El a fost refăcut de mai multe ori în decursul timpului, fiind supraînălțat și înglobat unui grup de construcții
Turnul Sfatului din Sibiu () [Corola-website/Science/317112_a_318441]
-
mari se află două puncte craniometrice opuse: bazionul ("Basion") situat la mijlocul marginii anterioare a găurii mari a occipitalului și opistionul ("Opisthion") situat la mijlocul marginii posterioare a găurii occipitale mari. De-a lungul marginii inferioare a găurii occipitale se află un șanț inconstant - șanțul sinusului marginal ("Sulcus sinus marginalis") prin care trece sinusul marginal. Solzul osului occipital ("Squama occipitalis") este larg și subțire, situat postero-superior înapoia găurii occipitale, are forma unei plăci curbate triunghiulare cu fața exocraniană convexă și fața endocraniană concavă
Os occipital () [Corola-website/Science/317182_a_318511]
-
află două puncte craniometrice opuse: bazionul ("Basion") situat la mijlocul marginii anterioare a găurii mari a occipitalului și opistionul ("Opisthion") situat la mijlocul marginii posterioare a găurii occipitale mari. De-a lungul marginii inferioare a găurii occipitale se află un șanț inconstant - șanțul sinusului marginal ("Sulcus sinus marginalis") prin care trece sinusul marginal. Solzul osului occipital ("Squama occipitalis") este larg și subțire, situat postero-superior înapoia găurii occipitale, are forma unei plăci curbate triunghiulare cu fața exocraniană convexă și fața endocraniană concavă. Solzul osului
Os occipital () [Corola-website/Science/317182_a_318511]
-
din 14 decembrie 1933, fiind făcută de șeful postului de jandarmi Galata, plutonierul Moroșan. Potrivit acelui subofițer, cimitirul din Vorovești avea o suprafață de 9.000 metri pătrați și era îngrijit de biserică, fiind delimitat pe latura nordică de un șanț, iar pe celelalte laturi de salcâmi. În cadrul necropolei mai existau doar 10 însemne de căpătâi ale eroilor români fără „nici un fel de inscripții”. La 1 iunie 2006, cu ocazia Praznicului Înălțării Domnului și a Zilei Eroilor, s-a dezvelit și
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
Pecica și 600 m N de albia actuală a Mureșului. Este monument istoric, . Cercetările lui J. Hampel și Fl. Romer din 1870, alături de săpăturile lui L. Dömötör au avut rolul de promovare și confirmare a importamței extraordinare a tell-ului de la „Șanțul Mare”. Săpăturile efectuate de Dömötör poartă puternica amprentă a începuturilor arheologiei, epocă caracterizată în principal prin amatorism, Dömötör însuși fiind profesor de desen. Începând cu 1910 situl avea să fie „exploatat” de către arheologul M. Roska. Numărându-se printre pionierii arheologiei
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
arheologul clujan I.H. Crișan, împreună cu E. Dörner, conduc săpături de amploare, ce vor evidenția existența unei importante așezări din epoca dacică clasică și unei necropole de sec. XI-XIII d.Hr. Din anul 2005 au fost reluate cercetările, șantierul arheologic Pecica - Șanțul Mare fiind câștigătorul unui grant de 250.000 de dolari obținuți de la National Science Foundation (SUA), în urma unui proiect depus de Complexul Muzeal Arad în parteneriat cu Muzeul Banatului din Timișoara și Universitatea din Michigan (SUA). "Obiectivele cercetării": adâncirea săpăturii
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]
-
format un careu din alergare, a tras un voleu și și-a așteptat soarta cu baionetele pregătite. "Jägerii" foloseau terenul, arborii și casele ca acoperire. În bătălia de la Wagram din 1809, un batalion de "Jägeri" s-a adăpostit într-un șanț de scurgere la 100 de pași în fața satului. Când coloanele franceze au mărșăluit spre sat, "Jägerii" s-au ridicat și au tras un voleu de la mică distanță. De câteva ori, "Jägerii" au fost folosiți și pentru a ataca fortificații. De
Jäger (soldat) () [Corola-website/Science/317805_a_319134]
-
și pentru a ataca fortificații. De exemplu, în 1813 la bătălia de la Dresda, batalioanele I și II jägeri au atacat reduta nr. 3, apărată de către francezi. "Jägerii" au avansat printr-o furtună de gloanțe și mitralii și au sărit în șanț. Au forțat înaintarea spre palisadă, dărâmând-o și urcând peste ea în redută. După o încinsă luptă la baionetă, francezii au fost învinși și au fugit în Grădinile Spitalului. "Jägerii" au capturat șase tunuri și reduta.
Jäger (soldat) () [Corola-website/Science/317805_a_319134]
-
și-au dat seama că au subestimat inamicul. Consulii romani au tăiat legătură Agrigentum cu lumea exterioară și au impus blocada, ceea ce a produs foamete pentru a-i forță pe locuitori să se predea. Romanii au săpat un sistem de șanțuri și forturi mici în jurul orașului. Consulii romani și-au împărțit forțele, stationand una lângă Templul lui Asklepios în partea sudică a orașului și cealaltă în partea vestică a orașului. Hannibal a devenit tot mai preocupat de resursele limitate și a
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
orașului Panormus și devastările regiunii, forțele lui Hasdrubal au preluat orașul dinspre vale și au traversat râul Orethus. Mettelus a ordonat trupelor de infanterie ușoară să hărțuiască avangardă cartagineză și să arunce cu sulițe spre elefanți. Trupele romane au acoperit șanțurile care înconjurau orașul. Comandantul elefanților cartaginezi, crezând că rezistență este slabă, a avansat pentru a împrăștia trupele ușoare. Dar elefanții au fost expuși la o ploaie de sulițe, intrând într-o stare de panică și au intrat în rândurile cartagineze
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
normal însoțeau legiunile. Caius Atilius Regulus Serranus și Lucius Manlius Vulso Longus aveau o experiență militară semnificativă . Romanii au ajuns la Lilybaeum și au început asediul orașului, construind mașinării de asediu, inclusiv berbeci catapulte și turnuri de asediu și săpând șanțuri și ridicând ziduri . Au blocat portul orașului cu flota lor. Forță cartagineză se baza pe o forță de 10.000 de mercenari în interiorul orașului. Potrivit istoricului Polybius, mulți dintre căpitanii de mercenari s-au adunat laolaltă și au decis să
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
așezate în straturi. Bețele dintr-un strat vor fi orientate perpendicular pe cele din stratul inferior, formându-se interstiții prin care să poată circula aerul și flăcările. deasupra solului. Iată câteva feluri de vetre pentru foc: - Focul în groapă sau șanț - se folosește de regulă pentru încălzirea și prepararea hranei. Forma gropii poate fi un: - trunchi de con cu vârful în jos, iar lemnele se așază înclinat pe marginea acestuia unul lângă altul; - șanț simplu - șanț în cruce Avantaje: se economisește
Tehnici de supraviețuire () [Corola-website/Science/318351_a_319680]
-
vetre pentru foc: - Focul în groapă sau șanț - se folosește de regulă pentru încălzirea și prepararea hranei. Forma gropii poate fi un: - trunchi de con cu vârful în jos, iar lemnele se așază înclinat pe marginea acestuia unul lângă altul; - șanț simplu - șanț în cruce Avantaje: se economisește combustibil (arde mai încet), jarul (acoperit cu cenușă) se păstrează un timp îndelungat. Dezavantaje: dă o cantitate mai mică de căldură. - Focul între pietre - dă mai multă căldură, cu combustibil mai puțin. Pietrele
Tehnici de supraviețuire () [Corola-website/Science/318351_a_319680]
-
foc: - Focul în groapă sau șanț - se folosește de regulă pentru încălzirea și prepararea hranei. Forma gropii poate fi un: - trunchi de con cu vârful în jos, iar lemnele se așază înclinat pe marginea acestuia unul lângă altul; - șanț simplu - șanț în cruce Avantaje: se economisește combustibil (arde mai încet), jarul (acoperit cu cenușă) se păstrează un timp îndelungat. Dezavantaje: dă o cantitate mai mică de căldură. - Focul între pietre - dă mai multă căldură, cu combustibil mai puțin. Pietrele pot fi
Tehnici de supraviețuire () [Corola-website/Science/318351_a_319680]
-
din punct de vedere literar. Șerban Cioculescu considera că „romantismul tardiv” al romanului este evidențiat prin „stilul său frenetic, abundent în expresii grandilocvente și retorice” precum „râuri de sânge”, „imensul vârtej de flăcări”, „ciocniri omerice”, „movile de morți”, „săpa un șanț prin zidul viu al dușmanilor” etc. Teodor Vârgolici afirma că Sadoveanu a creat un romantism aparte, specific sadovenian, denumit „romantism eroic”. Comparând acțiunea din cele două romane ("Șoimii" și "Nicoară Potcoavă"), Constantin Ciopraga remarca diferența între „mișcarea romantică” din "Șoimii
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Giumalau în calea apă Bistriței a avut loc concomitent cu erodarea tânărului relief de către ape. Din jocul pe verticală a celor două forțe ale naturii a rezultat spectacolul geologic la care astăzi suntem martori. Apele care brăzdează versanții ambelor masive șanț colectate în zona nordică și estică de valea Bistriței (Arin, Ortoaia, Rusca, Izvorul Rău, Bârnărelul, Barnaru, Negrișoara, Neagră, Borca, Stejarul și Dreptul), iar în sectorul sudic și vestic de Bistricioara (Muncel, Seaca, Barasău, Prisăcani, Brad, Grințieș). Climatul se caracterizează prin
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]