7,065 matches
-
ca de obicei, săși constituie propriile lor grupuri de protecție pe întreaga durată a jocurilor..." Întunecat, Gosseyn privea prigeamul bombat al ferestrei din colțul camerei sale de hotel. Din punctul său de observație, situat la nivelul etajului 30, putea vedea așternut la picioarele sale orașul Mașinii. Ziua era însorită și senină, iar suprafața ce intra în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-l aduseseră făcură cale întoarsă până la etajul superior, un motor făcu să dispară întreaga scară în tavan, 7 metri mai sus. O ușă de oțel se trânti cu zgomot peste deschizătură și fu blocată cu zăvoare grele. Și apoi se așternu tăcerea. 5 Gosseyn zăcea nemișcat în fotoliul de oțel. Inima îi pulsa din greu, tâmplele îi zvâcneau, se simțea bolnav și total sfârșit de pe urma experienței pe care o trăise. Întregul corp îi era năclăit de sudoare. "Mi-e frică ― gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
femeii. De fapt, pe el numai femeia îl interesa. Puțin după ce începuse, Prescott se rostogoli pe o parte pentru a-l privi în față. Dar Gosseyn se prefăcu că nu-l observă. Douăzeci de minute mai târziu, când termină, se așternu tăcere. În lumina vie care năvălea prin ferestre, pupilele ochilor lui Prescott îl fixau. ― Cred ― zise acesta ― că-ți dai seama de viciul de fond al poveștii dumitale. Bărbatul părea să fi uitat că până atunci tăcuse și Gosseyn acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Talida Boboc, clasa a VI-a Clubul Copiilor Câmpulung Muscel județul Argeș profesor coordonator Ileana Mihaela Cîrstea Cu alai de mândri ghiocei, vesela Zână a primăverii își așterne covorul moale peste îm părăția oamenilor făcându-ne o vizită cu cât mai lungă cu atât mai plăcută. Cu rochia ei de toporași și zambile îmbătate de parfumuri, coronița din smarald și pantofi de cristal, începe să danseze. Prietenul ei
ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
bietului om cedează pas cu pas. Cred că acesta o fi și motivul pentru care a acceptat să-mi vorbească... Desigur, voi afla pentru mine însumi, dar și pentru alții, lucruri interesante. Ție îți voi relata câte ceva înainte de a le așterne pe hârtie... În ce mă privește, voi încerca să fiu la înălțimea subiectului. Așa că scuză graba, rămâi cu bine și urează-mi succes și bună sănătate pentru amicul 512. În deplasarea mea precipitată către Lalelelor 14, am mai evitat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bărbat, e bibaxt 1 chiar dacă își suflecă fustele, bărbatul aruncă pălăria aceea socotind-o spurcată... - Dacă mai vreți să știți ceva, mă voi căzni să vă tălmăcesc și alte datini sau obiceiuri ale noastre ... - Nu, cel puțin acum... Deodată, se așternu între ei o tăcere suspectă. Era pentru a doua oară când bulibașa îl surprindea pe avocat că, deși era alături de el și îi vorbea de etnia sa, de pătimirile țiganilor și puținele bucurii pe care cerul se îndura să le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în alte lumi. Toată șatra era ca un singur om! Toți trăiau acest act al constituirii unei noi familii cu o intensitate greu de explicat. Într-o poiană din marginea luncii, se așezară mesele pe covoare înflorate. Deasupra covoarelor, se așternură ștergare de borangic ce păreau țesute din raze de soare. Bulibașa îl invită pe avocat să onoreze masa, îmbiindu-l să-și toarne în farfurie primul polonic din cazanul cu șah masasa balanăsa, așa cum se obișnuia a fi cinstit un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mediu; îl vom ajuta să deprindă regulile casei, îl vom educa, va merge la școală, îl vom aduce la civilizația noastră... Discutară multă vreme în șoaptă, punând pe toate fețele modul în care ar fi posibilă rezolvarea situației. Apoi se așternu tăcerea, dar nici unul dintre ei nu trecu în lumea viselor. De câteva ori Alex încercă să o liniștească: - Dormi, draga mea, mâine mergi la serviciu. - Nu pot, Alex, nu pot! Am o temere care nu-mi dă pace! - Lasă toate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pauză voită, ca în cele din urmă să spună: și apoi, apoi mă însor... Aceste cuvinte căzură ca o bombă care, o dată declanșată, dărâmă întreg edificiul familiei însumat în creșterea și educarea acestui copil, toate visele lor de bine. Se așternu o tăcere apăsătoare, timp în care Mihăiță gândi în sinea lui: Știam demult că Vișinel nu era atras să urmeze cursuri universitare. El își fixase un drum al său din care nu putea nimeni să-l abată. Ina se întreba
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Îți amintești? Nu noi le-am spus copiilor că de acum sunt maturi și că se pot conduce după capul lor? - Mă doare pentru Vișinel, e încă necopt pentru a se bate cu morile de vânt ale vieții! Tăcerea se așternu din nou în drumul lor, ca un covor din care timpul îi luase toate culorile de bine și le răspândise în cele patru vânturi. Soarele lumina cu putere strada. Însă, pe trotuarul ce-l parcurgeau ei, abia dacă se puteau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu tot sufletul, nu este el băiatul nostru? Ina nu mai avea la îndemână alte replici și de altfel, era greu de întreținut un dialog cu Alex, care masca abil, cu ajutorul unor glume, reafișarea dictonului fiecare va dormi cum își așterne! * Nunta fusese stabilită la jumătatea lunii septembrie, după examenul de la conservator al lui Mihăiță, așa cum hotărâse Vișinel și urma să se desfășoare după tipicul și tradițiile etniei țigănești. De altfel, Vișinel își petrecea de o vreme zilele și nopțile în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Aproape o ceartă. Umbre agitate întunecă din cînd în cînd porțiuni de sticlă. Toată imaginea s-a aburit de o umbră lăptoasă. Vocile tac. O ușă se trîntește. Apoi un plîns de femeie; un minut, două, pînă ce liniștea se așterne din nou și de dincolo nu se mai aude nici o respirație umană. Nu înțeleg cum, deși întreg spitalul a devenit transparent, aici privirea mea nu poate pătrunde. În încăperea aceasta ar fi trebuit să mă cazeze Doctorul, să nu mă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu senzația de epuizare de la capătul antrenamentului, un semn că într-adevăr am făcut ceva și am făcut lucrul acesta în maniera corectă și am descoperit că senzația nu ne părăsea pe de-a-ntregul pînă a doua zi cînd ne așterneam la drum. Eu, de asemenea, treptat m-am obișnuit cu ideea că era posibil ca marele antrenor să nu se fi înșelat, să fi văzut într-adevăr ceva în improbabila combinație dintre David și mine, dacă nu era prea încăpățînat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
am întrebat precaut. "Te muți?" Aproape mă înecam. Pentru prima dată devenise clar pentru mine că pentru David aventura noastră ar putea să fie nimic mai mult decît un episod, un mic capitol din bogata viață care încă i se așternea dinainte. Ceva de care va uita curînd și va rîde mai tîrziu, în vreme ce eu nu-mi puteam imagina că altceva important s-ar mai putea întîmpla după asta. Nu sînt deloc sigur încă. În orice caz, voi studia. Dar unde
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
apropierea ultimei competiții? De ce nu-mi era teamă de lunile lungi de dinaintea lui septembrie, în care n-aveam să-i văd, pe el și pe Schneiderhahn? Gîndurile mele nu se îndepărtaseră de apa care, acum, în seara de vară, stătea așternută în albia sa, vorbindu-și sieși. Mi-am retras capul de la fereastră și am făcut doi pași către oglinda care aparținuse bunicului meu. Mi-am scos cămașa și m-am aplecat înainte. În oglindă puteam vedea numai o mică parte
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Unele dintre ele au fost prezentate public de-a lungul anilor la mai multe posturi TV din România. Nu am fi Îndrăznit, așadar, să vă mai prezentăm o altă poveste despre ceva ce ni s-a spus deja, ci am așternut pe hârtie exact - cuvânt cu cuvânt - ceea ce ni s-a dictat. Pare incredibil, la prima vedere, dar meditând la adevărurile revelate, veți constata că nu contravin legilor morale cuprinse În Scrierile Sfinte, ci dimpotrivă, le explică și le aplică vieții
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
plecați? — Cu primul care vine. Eleanor își privi ceasul de mână. — Tocmai ați pierdut unul. Va trebui să așteptați aproape o oră. Doar dacă nu mergeți cu taxiul până la Gatwick. Atunci așa o să fac, răspunse Fanny și o clipă se așternu tăcerea. E destul de neplăcut, urma ea. Da, zise Eleanor. — Sper că n-ați tras vreo concluzie pripită... Ce fel de concluzie? — Am făcut doar o sauna, atâta tot. N-a fost nimic... cu tentă sexuală. — N-are nici o tentă sexuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
știa această femeie că am să vin? Avea darul de a citi gândurile oamenilor? Degeaba l-ar fi avut. Atunci, pe loc, eram hotărât să nu accept propunerea ei. Abia mai târziu, seara și toată noaptea, m-am răsucit în așternut încercând să scap de această idee, care mi se înfipsese în creier ca o căpușă și nu-mi dădea pace. Nu de bătrân cu toanele lui sumbre îmi păsa. Un nefericit mai puțin pe lume. Nici de condițiile avantajoase care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu impresii psihologice. Ce-i cu carnetul ăsta de culoarea morții? Răspunde-mi la întrebare! Aici eu pun întrebări! răcni sever Filip, izbind cu pumnul în ladă, mimând autoritatea unui anchetator. Apoi pufni în râs, amuzat de perplexitatea care se așternu pe fața lui Carol, cărui nu i venea să-și creadă urechilor... E un fel de jurnal, continuă Filip. Un aide-mØmoire. Memoria mea e slabă și selectivă. Nu rețin decât unele lucruri, câteodată inutile, în schimb pe altele le uit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
începea din ceea ce rămăsese din iarmaroc o ruină neagră, fumegândă, în care mai scormoneau ca niște gândaci câțiva oameni și urca mai departe spre locul pe care Bătrânul îl bănuia a fi sfânt. Era extenuat și Pimen îl simți. Își așternură un strat gros de mușchi sub niște arbuști de ienupăr. Printre ramuri puzderie de semne și de stele, ca un havuz plin de nuferi albi. Privirile lor iscau cercuri concentrice în apa întunecată a cerului. "Cât de rar privesc în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și reviste a reușit să facă un lucru extraordinar de bun prin aceea că pune la dispoziția noastră un material atât de vast și de cuprinzător, care altfel ar fi rămas înmormântat în arhive și peste el s-ar fi așternut un și mai gros și greu „colb” al uitării. În rândurile următoare voi căuta să fac unele aprecieri generale asupra volumului cu titlul enunțat mai sus, pentru a trezi interesul celor care se mai apleacă încă cu atenție, răbdare și
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai venit. Cei ce i-au dus nu i-au și adus înapoi. Dar, asta e o altă poveste, despre care mai bine să nu mai vorbim... Mă bucur că ați avut satisfacția de a vă vedea amintirile, trăirile vieții așternute pe hârtie. Am admirat extraordinara dvs. memorie a atâtor nume pe care le-ați reținut, date exacte. Este demn de admirat. Încă o dată, primiți felicitările mele și stima mea. Vă îmbrățișez cu multă prietenie - Marietta. Abia la 10 mai răspundeam
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ar fi fost fericită. Mișu se gândea la Mariana, care undeva departe, la capătul tramvaiului, cu o pernă sub bluză, privea fulgii de zăpadă de pe salteluța de exerciții și se gîndea la rochia albă cu paiete. O nouă iarnă se așternea peste București. O iarnă în care cei singuri vor fi și mai singuri, iar cei fericiți vor fi și mai fericiți. Și Mișu, fericit, îi oferi o ultimă după-amiază de dragoste lui Popa. * La biserică totul fusese în regulă. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nea Ovidiu! - Da, spune, nea Ovidiu, se enervă Mișu. Spune, să-ți vedem nerecunoștința. Spune, să auzim și noi minciuna. A ta! Mariana, ai și tu puțină răbdare! Mariana fugi în spate plângând. Doar hohotele ei mai răzbăteau în liniștea așternută peste sală, peste Vitan, peste București și peste un mic grup de telespectatori americani, colegii lui Will Smith, care vedeau totul printr-o cameră mică, montată în medalionul lui texan. - Deci cu halterele a fost că... păi a venit Sorinel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
m-am schimbat... Sunt un lup manierat! Prezentatorul 5: A fost odată un cocoș Care s-a-ntors bogat la moș. Moșul: Cine-i oare? Nu văd bine? Cine e cel care vine? Doamne ce minune zău, Acela-i cocoșul meu! Cocoșul: Așterne pătura nouă Iată, galbeni ți-am adus. Ești bogat cum alții nu-s. Baba: Vai, moșnege, ești bogat Ai cât n-are întregul sat. Dă-mi și mie niște galbeni! Moșul: Sfatul ți l-am ascultat Și bogat eu m-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]