6,323 matches
-
cele urbane, raționale adoptate în relațiile cu exteriorul, parcă uitându-se că un comportament de tipul acesta, perfect identificabil, suscită mari întrebări din partea interlocutorilor externi. Iată că am ajuns în punctul din care putem argumenta utilitatea unei recitiri a Diplomației absurdului. în relațiile bilaterale cu Statele Unite, România a reușit să depășească punctul mort în care s-a aflat până în 2001 (analizat succint de Mircea Răceanu în articolul citat din Sfera Politicii) și, conjugând o situație internațională favorabilă cu unele demersuri curajoase
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
un eventual moment de criză la care ar duce acumularea unor poziții de tipul celor citate mai sus. Revenind la cartea lui Răceanu și Kirk, trebuie să subliniem unele elemente care îi conferă o savoare specială. în primul rând, Diplomația absurdului ne permite să aruncăm o privire în interiorul unei structuri destul de opace atât atunci, cât și acum - aceea a Ministerului de Externe - și să asistăm la acapararea sa de către Securitate, fapt cu totul nefast pentru calitatea activității. în plus, facem cunoștință
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Foreword” by Congressman Philip M. Crane, Washington, DC, Selous Foundation Press, 1987, precum și prima traducere: Un Ambasador American `ntre Departamentul de Stat și Clanul Ceaușescu, 1981-1985, Jon Dumitru Verlag, München, 1989; Roger Kirk și Mircea Răceanu, România `mpotriva Statelor Unite. Diplomația absurdului, 1985-1989, traducere de Melania Stela Radulescu, Editura Silex, București, 1995, passim. Vezi și ediția americană: Romania versus the United States. Diplomacy of the Absurd, 1985-1989, St. Martin’s Press, New York, 1994; Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, „România”, de la New York la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mai dezvoltate, adică lingvistica": "în spatele contingenței superficiale și a diversității incoerente aparent a regulilor mariajului, noi am degajat, în Les Stmctures, un mic număr de principii simple, prin intervenția cărora un ansamblu foarte complex de uzaje și 40 41 obiceiuri, absurde (și judecate în general astfel) la prima vedere, este redus la un sistem semnificant". (15/1, p. 18) Un al doilea obiect al antropologiei structurale îl constituie mitul. Mitul este și el un limbaj, dar un limbaj constituit pe seama altui
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mare din vagon și a gazelor emanate din cadavre și din podeaua infectată; setea care scotea din minți și deshidrata corpul; Încercările de sinucidere; crizele de nebunie care se Încheiau cu atacuri furibunde asupra altor deținuți deorece nu satisfăceau cereri absurde; lupte pe viață și pe moarte pentru orificiile de aerisire și În jurul ferestrelor astupate, care au creat grămezi de cadavre și au provocat sufocarea celor slabi și răniți; focul tras direct În interiorul vagoanelor de către polițiști din escortă și soldați În
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
zona clasică, a decorativului. D.P. Să lămurim lucrurile. În privința muzicii, există un public avizat. Nu poate să asculte jazz oricine. Dacă iei un om de pe stradă și îl duci la un concert de jazz, acele sunete i se vor părea absurde, fără logică. Cam la fel se întâmplă și în domeniul artelor vizuale. Este foarte greu să perceapă cineva un mesaj sau o idee, materializată prin noile tehnici ale artei contemporane, dacă nu a intrat decât, eu știu, întâmplător în săli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
hulit. (singura noastră sfințenie: amintirea clopotului vestind în șoaptă aruncarea în râu a unor noi victime calde). nimeni nu și-a dat foc, să lumineze cotloanele, să împrumute măreție plecării. nimeni n-a vrut să pună capăt glumei monstruoase și absurde: Don Quijote în gara de est, cerșind și ciupind cerșetoarele. fără speranță, fără gustul vântului dinspre ocean pe buze, ne-am prăbușit în ziua de luni: hai liberare, am răcnit, hai liberare!7 DE ARANJAT POEZIILE !!!! Toată copilăria mea a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ca și în pădurea lui Zarathustra, în Cafeneaua Pas-Parol Dumnezeu a murit și, odată cu moartea lui, totul pare a fi permis. În acest moment, al morții lui Dumnezeu, apare spaima, acea spaimă kafkiană care sfârșește printr-o cufundare în angoasa absurdă. Dar în romanul lui Matei Vișniec nu este vorba doar despre „o conspirație lăuntrică“ împotriva propriei tale persoane, ca în cazul lui Kafka, ci despre o frică ce vine mai mult din exterior, din lume, din realitatea haotică, „tulbure“: „În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
pentru totdeauna de spectrele istoriei, de tiranii întorcându-se în viața lor sub diferite deghizări, de genele lor balcanice sau orientale, barbare sau primitive, românii nu au mari speranțe pentru viitor. Nici o revoluție nu poate să le schimbe acest destin absurd, un clișeu comun în reprezentările apusene și în auto-reprezentările românești. Iată de ce reprezentările acestea despre România nu sunt povești cu happy end. Iubirea sfârșește în moarte, adevărul cochetează cu minciună, normalitatea cu paranoia, speranța cu sinuciderea, evidența cu conspirația, iar
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
reale sau ideologice, care și-au dat mâna ori s-au ciocnit aici, de "genele" lor balcanice sau orientale, europene sau primitive, românii nu pot avea prea mari speranțe pentru viitor. Nici măcar Revoluția nu putea să le schimbe această soartă absurdă și imutabilă, iată un clișeu comun, de fapt, în reprezentările apusene despre români și în autoreprezentările acestora din urmă. Cine a preluat de la cine aceste stereotipuri, apusenii de la români, ori românii de la apuseni? Se pot evoca preocupările (filosofice, antropologice, etnologice
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
galant, dar în atmosfera acelor zile, când independența dubioasă a lui Ceaușescu față de URSS îi împrumutase acestuia o aură de liberal onorific, poziția ziarului Free Romanian era considerată de către oamenii bine intenționați, dacă îi dădeau cu adevărat atenție, o întoarcere absurdă la o lume revolută"271 . Ziarista stabilește contacte cu personalități române sau britanice din Londra, dornice să-și ofere sprijinul necesar pentru face posibile legături cu intelectuali dizidenți din România. După experiențele nefericite din România, "Dennis Deletant, în schimb, care
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
neîngrădită de nivelul averii, sau alte restricții legate de sex, rasă, avere sau vârstă. Mulți au lăudat capitalismul și mulți l-au criticat. Marx92 a fost cel care după o analiză unică în istoria scrierilor sociale, a propus o soluție absurdă, înlocuirea sa cu socialismul, pe cale revoluționară. Am putea spune că atunci când a fost economist Marx a fost genial, iar atunci când a dorit să fie om politic, a fost mediocru. Cert este un singur lucru, capitalismul de după Marx nu va mai
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
oamenii erau fericiți și prosperi. Acum, sub regim capitalist, imensa majoritate ar fi constituită din săraci înfometați, exploatați fără milă de individualiști feroce"11. Există o urmă de cinism în ceea ce spune Mises, dar numai așa vom putea înțelege situația absurdă în care ne găsim. Da, anticapitalismul se bazează în primul rând pe prejudecăți. Este o prejudecată să așezi semnul de egalitate între capitalism și toate relele care există pe pământ, în sufletul nostru sau în afara sufletului nostru. Există, printre intelectuali
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și mai mult un sistem ce părea să nu răspundă niciodată la impulsuri. De aici mirarea perpetuă a celor care luau decizii dar și a celor care trebuiau să le ducă la îndeplinire. Socialismul părea, din această cauză, o lume absurdă, imposibil de condus. A apărut chiar o industrie a bancurilor imbecile care satirizau în mod stângaci lipsa de rentabilitate și cheltuirea arbitrară a factorilor de producție. În realitate puțini erau cei care știau cu adevărat că planificarea economiei până în cele
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
2001, vol. II, p. 195. 2 Jean Baechler descrie mai multe dimensiuni și cauze ale ambianței morale anticapitaliste: prima ar fidată de o ,,o condamnare fără drept de apel a capitalismului"; a doua ,,rezultă din respingerea spontană a crematisticiica intrinsec absurdă"; a treia dimensiune este dată de ,,spectacolul mizeriei populare". Capitalismul, Editura Institutul European, Iași, 2001, vol. I, pp. 112-115. 3 Jean Baechler arată: ,,Pervertirile gemene ale fascismului și comunismului, care au făcut din secolul XX un infern și o rușine
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
fi rău dacă lucrurile nu s-ar agrava unele pe altele: boala de amor cu oboseala psihică" (p. 7). Ieșirea din depresie contează și pe autosugestie, iar prozatorul uzează de ea, mobilizând energiile pozitive: "Jos obsesiile, jos lamentările, jos suferința absurdă din amor. Singurătatea nu există decât dacă pui un zid între tine și lume, între tine și natură, rupi legăturile și retezi timpul exterior, rămânând doar la timpul organismului tău care e absurd și fără sens. Restabilește circulația vieții în
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
Pintilie lui Oliviu Gherman, Ambasadorul României în Franța) am înțeles faptul absurd că regizorul n-a fost invitat, în nici un fel, de ambasada noastră la o lansare "pariziano-românească" a acestei colecții, realizată în colaborare cu MK2 Editions! Dar și mai absurdă mi s-a părut reacția unor remarcabili intelectuali români (la care mi s-a întîmplat să asist), mai dispuși să aprecieze "răspunsul lui Gherman" (tot din 22), cu vivacitatea-i de Trahanache diplomatic, decît însuși faptul SF că un producător
Pintilie și șapte discuri de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12522_a_13847]
-
au fost foarte zgârciți cu expunerea datelor problemei, în așa fel încât de câte ori dezlegam șarada personajului sau a subiectului, constatam că această preocupare m-a împiedicat să apreciez rafinamentul interpretării. Trebuie să fie inteligibil faptul că se joacă o piesă absurdă, trebuie să fie inteligibilă intenția de a ne arăta ultimele capcane ale derutei. Am regretat, din acest punct de vedere, că nu s-au regăsit în palmares două dintre interpretările care s-au supus exigențelor elementare ale construcției personajului în
O furtună pe o scenă mică by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12521_a_13846]
-
lipsind cititorii de un important criteriu de selecție; și să nu-mi spuneți că acesta este suplinit de critica literară, care acoperă tot ce apare, bun sau rău! 2. Publicarea, indiferent de condiții, este rareori dublată de promovare. În mod absurd, multe edituri fac eforturi de marketing atunci cînd publică Coelho sau Kundera, care s-ar vinde oricum, în schimb cînd lansează un nume necunoscut ori prea puțin cunoscut nu însoțesc acest lăudabil și, s-o spunem, riscant gest, de nici o
Contabilitate și extaz by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/12529_a_13854]
-
justifică accentele demonstrative, tezismul, autorul adâncește acest punct de vedere, verificându-l cu sagacitate la diferitele intersecții și paliere ale unei opere atât de diverse. Astfel, schematismul nuvelei Bivolițele, caracterul ei abstract și demonstrativ indică apartenența la o literatură a absurdului în care ,parabola, simbolul, alegoria iau locul obișnuitelor convenții realiste; meditația asupra destinului, asupra condiției umane implică impunerea altor strategii retorice, care nu trebuie să mai aibă ca finalitate crearea iluziei vieții, ci reflecția asupra acesteia" (p. 132). În prozele
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
spune Proust, nu are grijă decât de calitatea operei, ei nu-i pasă de cantitate. Și termină cartea cu aceste rânduri: "...Felul de a judeca al d-lui Allard m-a făcut să mă gândesc la o frază, opusă, inexactă, absurdă a lui Voltaire, o frază atât de amuzantă, deși falsă, pe care regret că nu o pot cita exact: «Dante poate să fie sigur că va supraviețui: atât de puțini îl citesc...»". Toți nobilii, ...toți marchizii,... toți gentilomii ale căror
Despre Baudelaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13663_a_14988]
-
ponegrească marile realizări ale Partidului și Securității și să scape nepedepsit? Nu știa el oare că laba numitei instituții e lungă și nu iartă? După logica urmată de majoritatea evenimentelor din România, astfel de lucruri nu sunt nici pe departe absurde. Sigur că mi-ar fi părut rău ca Păunescu să fi fost linșat la Revoluție, așa cum intenționa un grup de revoluționari sătui de inestimabila contribuție a versurilor și cântecelor sale la tâmpirea românilor. În fond, ca textier folk era mai
Niagara de sulf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13678_a_15003]
-
concepție complet opusă celei a lui Pavlov. Și așa mai departe, și așa mai departe... În momentul actual, neurofiziologia (precum și genetica) dovedesc fără putință de îndoială că teoria utopiștilor cum că mintea noastră ar fi o tabula rasa este complet absurdă. Dar, în momentul în care mi-am luat diploma de la Stanford University, problema aceasta se evaporase din mintea mea. Uitasem complet de ce fusesem așa de interesat în copilărie de fiziologia învățării și a memoriei și de ce începusem studii științifice și
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
delimitează două zone distincte în volum, de fapt generale la Grișa Gherghei: una a lumii copilăriei și tinereții, în care asistăm la o demonstrație, parcă, a valorilor aspre care o constituie, și una a ironiilor, a lumii curente, deformată în absurd și derizoriu. Asemănările cu poemele de inspirație rurală din, de exemplu, La Lilieci, sînt vizibile în poeziile în care desenează portretul unor personaje din satul lăsat în urmă: "a murit și Virgil nebunul satului/ mi-a spus cineva pe Magheru
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
cu degetul mare adus printre sprîncene/ parcă ai avea ceva de spus de cînd lumea/ dar aștepți mai întîi să aprinzi o țigară/ sau o jumătate de țigară/ după cum te ai cu vecinul". Zeflemeaua sau dramaticul se ascund în situațiile absurde, în naivitățile prefăcute, în dejucarea metaforelor înghețate și refacerea legăturilor între cuvinte: "a trosnit un vreasc/ mi s-a rupt sufletul am spus" (în "prima zi de subașezare"), "rulați cu zid cu tot tapiseria", "cine nu cunoaște drumul/ pune osul
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]