16,963 matches
-
Popper scriind despre Poeme de pace și lumină de Eugen Jebeleanu (În Flacăra, nr. 48, 1950) ține un discurs ce nu are nimic de a face cu analiza versurilor. (Ă). În alte articole se cultivă o exprimare pretențioasă, când doctă, „academică”, când artificial lirică, pe cât de „meșteșugită” pe atât de răsuflată. (Ă). Preferința pentru exprimarea savantă, constând În Întrebuințarea unor fraze lungi, Încărcate, și folosirea neologismului chiar dacă se găsește termenul neaoș corespunzător, se vede În articolul Teoria leninistă a reflectării și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
burgheze și a funcțiunii ei sociale, această teorie urmează a da fundamentul „filosofic” al atacurilor Împotriva atracției spontane a muncitorimii către socialism, care se transformă, sub influența puternică a marxism-leninismului, Într-un atașament conștient».(p. 81). Asemenea tendințe spre stilul „academic” sunt numeroase În primele numere ale revistei noastre. Dar și În numerele recente se pot citi fraze greoaie, ca aceasta: «Văzut În trăsăturile lui caracteristice Năcazul apare, deci, ca o operă ce se desfășoară pe două planuri, aparent antagonice, dar
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
puțin adevărat că, la strălucire egală, o persoană frumoasă va fi mai seducătoare decât una mai puțin agreabilă privirii. Ceea ce ne determină să ne întrebăm ce este în realitate frumusețea... Frumusețea întipărită pe chip Numeroasele teorii și observații, precum și studiile academice ne permit să formulăm idei destul de clare despre ceea ce este frumusețea. La nivelul cel mai popular, adică la nivelul zero al reflexiei, indivizii cei mai frumoși sunt cei ai căror caracteristici fizice sunt legate de capacitatea ideală de perpetuare a
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
care, datorită testelor lui despre recunoașterea emoțiilor, este cu adevărat cercetătorul american de referință. Printre articolele importante, mai ales din 1977, cităm: „Biological and Cultural Contributions to Body and Facial Movement”, în The Anthropology of the Body, de J. Blacking, Academic Press, Londra, pp. 34-84. Iar printre marile nume din Europa îl menționăm pe Klaus Scherer, care s-a ocupat de recunoașterea emoțiilor studiind oameni din 37 de țări. Vezi: K.R. Scherer și H.G. Wallbott, „Evidence for Universality and Cultural Variation
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
8, 1972, pp. 41-55; H. Gardner, H. Brownell, W. Wapner și D. Michelow, „Missing the Point: The Role of the Right Hemisphere in the Processing of Complex Linguistic Materials”, în Cognitive Process and the Right Hemisphere, de E. Perelman, New York Academic Press, 1983; R. Davidson, „Prolegomenon to Emotion: Gleanings from Neuropsychology”, Cognition and Emotion, nr. 6, 1992, p. 245. Este ceea ce demonstrează N. Freedman și J. Steingart în lucrarea intitulată „Kinesic Internalization and Language Construction”, publicată în Psychanalysis and Contemporary Science
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Cristian Hatu mi-au pus la dispoziție texte din literatura kantiană care nu pot fi găsite în bibliotecile noastre. Am beneficiat de observațiile și sugestiile lui Ilie Pârvu și Valentin Mureșan, cercetători activi ai gândirii lui Kant, ale căror prestații academice le apreciez în mod deosebit. Le rămân recunoscător că și-au dat osteneala să citească unele dintre studiile mele. Titus Lateș, de la Biblioteca Facultății de Filosofie a Universității București, mi-a înlesnit accesul la multe lucrări din literatura pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
M. Seebohm (eds.), Proceedings of the Six International Kant Congress, vol. II/2, University Press of America, Washington, 1989, pp. 97-98 și îndeosebi M. Friedman, „Kant and the Twentieth Century”, în P. Parrini (ed.), Kant and the Contemporary Epistemology, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, Boston, London, 1994. 36. M. Friedman, Kant and the Twentieth Century, p. 30. 37. Vezi M. Friedman, „Causal Laws and the Foundations of Natural Science”, în P. Guyer (ed.), The Cambridge Companion to Kant, Cambridge University Press, 1992
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
însuși, a judeca însuși”7. Asemenea formulări ne duc imediat cu gândul la sentințele din articolul lui Kant despre luminare. Ținând seama de stările și mentalitățile locului, în acele timpuri, afirmațiile pot fi apreciate drept deosebit de îndrăznețe. Reluate în Cuvântul academic rostit de Laurian la o festivitate din 1 iulie 1845, cu ocazia examenului public și a împărțirii premiilor la Colegiul Sf. Sava, în prezența domnitorului Gheorghe Bibescu, ele au provocat reacția celui din urmă. Acesta l-a corectat pe vorbitor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu afirmarea kantiană a supremației rațiunii, cu toate consecințele ei practice, ci noile „dogme” speculative fixează atenția lui Maiorescu. El va inaugura ceea ce am putea numi tradiția universitară de cultivare a filosofiei lui Kant, o tradiție care, în condițiile libertății academice, s-a prelungit în România până în primii ani de după cel de-al doilea război mondial. În cadrul acestei tradiții pot fi desprinse și urmărite mai multe linii. Putem distinge, mai intâi, preocupări care țintesc o prezentare relativ populară a unora din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tânărului Noica cu ceea ce spunea Maiorescu la cursurile sale, o jumătate de veac mai înainte, va constata cât de rapid și de promițător a fost, sub acest aspect, progresul culturii filosofice românești, înaintarea în direcția unei racordări depline la discuția academică internațională. * * * Un gen aparte de raportare la gândirea lui Kant este cel al autorilor care pretind că au elaborat o concepție proprie pornind de la Kant și sprijinindu-se pe Kant. Este o raportare care atestă de asemenea prestigiul excepțional al
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ce tratase cu atâta asprime monografia lui Negulescu? O scriere care oricum nu se făcea vinovată de neînțelegeri atât de grave ale obiectivelor filosofiei critice și a naturii demersurilor prin care au fost ele urmărite. În țări cu un climat academic consolidat reacțiile față de oasemenea confundare de mari proporții a planurilor cum a fost cea a lui Rădulescu-Motru nu ar fi întârziat, indiferent de prestigiul profesional și de poziția instituțională a autorului. Nu tot așa la noi. De ce oare? Să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
său, Blaga a urmărit îndeosebi literatura filosofică de limbă germană. După cum se știe, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, neokantianismul a reprezentat forma de viață filosofică dominantă în spațiul de limbă germană. Totodată, în mica lume academică românească, ca și în cercuri intelectuale mai cuprinzătoare, atât înainte, cât și după primul război mondial, Kant era perceput drept cel mai de seamă gânditor al epocii moderne. Filosofia lui ocupa poziția centrală în cursul de Istorie a filosofiei contemporane
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
bucure de prestigiu în unele medii intelectuale românești. Manifestările ei sunt dintre cele mai variate și pot fi întâlnite la tot pasul, de la dictonul cu mare circulație „creierul este lacheul inimii”, până la o manieră caracteristică de tratare a unor subiecte academice. Un exemplu ni-l oferă cuprinzătorul „Cuvânt înainte al traducătorului” la o recentă traducere românească a Meditațiilor metafizice ale lui Descartes. Scutindu-se de ostenelile unei argumentări laborioase, prin raportare la o porțiune cât de cât semnificativă dintr-o uriașă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
doar fanatism religios și un fel rău de a-l sluji pe Dumnezeu” (p. 225). Asemenea teme au fost afirmate cu vehemență de ideologii extremei drepte românești. Nae Ionescu, omagiat adesea drept gânditorul care a înfăptuit trecerea de la o filosofie academică de factură occidentală la „filosofia românească”, se exprimă în această privință într-un mod lipsit de orice echivoc. Interesele națiunii trebuie să constituie instanța supremă a judecății, deciziei și acțiunii deoarece tocmai prin ele se dezvăluie absolutul unei comunități etnice
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
părți. Nivelurile sînt numite, În general, Reiki 1, 2 și 3 sau Reiki I, II și III ori, adesea, Gradele Întîi, al Doilea și al Treilea - dar aceasta nu se referă la (nici nu conferă) vreun grad sau vreo calificare academică. Procesul de acordaj/inițiere „A acorda” presupune a armoniza, iar „acordarea” la frecvența energetică Reiki reprezintă modul În care sînteți „inițiați” În Reiki, devenind un „canal” pentru această energie. Procesul de acordaj face ca Reiki să fie unic, fiind și
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
retorici. Nu sunt sigur că Raymond Chandler „a eșuat”, cum susține Peter Wolfe („Margins of the Mean Streets”, în Wolfe, 1985), din cauza „amalgamului de sintaxă engleză și vocabular american” sau a precarității construcției cărților. Nici vorbă de așa ceva: ca mulți „academici” lipsiți de umor, Peter Wolfe a luat ad litteram toate mărturisirile scriitorului analizat, fără a-și mai da silința să verifice adevărul spuselor sale. Transformate în probe ale tezei pe care se căznea s-o demonstreze, propozițiile de acest gen
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu-l va fi citit vreodată pe Kierkegaard. Dar e la fel de evident că știa cine e și, la nevoie, ar fi putut chiar deveni familiar cu unele din ideile sale. Nu m-ar mira, de altfel, ca în bizara lume academică, mereu în goană după asociații senzaționale, să se găsească cineva capabil să demonstreze existența unei filiații a existențialismului practicat de filozoful danez, după cum vor fi existând și exegeți pentru care lumea californiană străbătută de Philip Marlowe nu e decât o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
p. 483). O lună mai târziu, la 26 martie 1959, avea să moară în spitalul din La Jolla. L-au condus pe ultimul drum șaptesprezece oameni. Legatarii testamentari n-au înțeles să-i respecte la literă voința. Succesul cinematografic, prestigiul academic și interesul public din anii ’70-’80 au contat mai mult decât decizia scriitorului. Tentația unui aggiornamento într-un moment în care paradigma literară era în curs de schimbare constituia, în sine, un pariu. Cum aveau să reziste singurătatea, cinismul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Remember. Sunt doar câteva exemple dintr-o veritabilă galaxie a „continuărilor”.) Cu toate aceste atuuri, deși premisele păreau să indice un succes, Perchance to Dream a avut parte de o primire negativă. Mitologizarea lui Chandler, prestigiul în lumea intelectuală și academică (biografiile, studiile critice, eseurile dedicate lui Philip Marlowe, recuperat ca personaj literar de prim ordin, sunt proba vie a respectului de care a început să se bucure Chandler) au pus cartea sub o lupă necruțătoare. Firește, a fost un succes
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
reacțiile în sine: surprinzător e faptul că un roman de această factură a fost luat în serios de analiști provenind din zonele „înalte” ale culturii. Robert B. Parker a fost mereu conștient de distanța ce separă cultura populară de cultura academică sau academizantă. Scriind Perchance to Dream, el nu încerca să pătrundă fraudulos în templul literaturii „serioase”: înțelegea doar să-și plătească o datorie de onoare față de un idol. Deși în cărțile sale - clar inspirate de stilul și filozofia lui Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cazuri elemente importante pentru conturarea unei realități oneste. Desigur, nu excludem posibilitatea ca unele afirmații citate, neconfirmate din alte surse, să fie eronate ori, cel puțin, incomplete. Pentru că ne adresăm în primul rând publicului larg (desigur, intelectual), și nu mediului academic, am evitat încărcarea excesivă a aparatului critic. Prin urmare, din carte lipsesc trimiterile peste măsură de numeroase la volume și studii altminteri importante - de tipul Raportului Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste în România -, ele fiind indicate doar
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ca for al științei și culturii”, ce se adresează „unui public larg și interesat în mișcarea ideilor românești și universale.” Tot aici se precizează: „O asemenea revistă, distinctă de «Analele Academiei Române», va reflecta într-un mod mult mai operativ viața academică românească. Totodată, vor fi reluate comunicări, rapoarte, discursuri de recepție, referate, documente, stampe, care nu au avut la vremea lor o cuprinzătoare circulație, însă care merită să fie aduse la lumină și la o largă răspândire prin această revistă. Ea
ACADEMICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285148_a_286477]
-
și a celor care sunt interesați în gândirea novatoare românească” (Mihai Drăgănescu, Gânduri de început). În aprilie 2002 a apărut primul număr al noii serii, revista căpătând și o nouă înfățișare, „un format și o vestimentație mai apropiate de spiritul academic”. Totodată, se afirmă că revista „nu trebuie să publice numai ceea ce primește de la colaboratorii ei, trebuie să-și construiască o strategie și să propună, spre dezbatere, subiecte fierbinți ale vieții intelectuale”, urmând, pe viitor, „să facă un efort pentru a
ACADEMICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285148_a_286477]
-
fierbinți ale vieții intelectuale”, urmând, pe viitor, „să facă un efort pentru a fi, mai mult decât este acum, o revistă științifică și culturală competitivă, deschisă, incitantă și, pe deasupra, o revistă frumoasă” (Eugen Simion, Cuvânt înainte). Sub titlul generic „Cronica academică”, se prezintă, succint, hotărârile adunărilor generale, principalele manifestări științifice ale Academiei, diversele ei acțiuni interne și internaționale și, integral, lista lucrărilor distinse anual cu premii ale Academiei Române. Spații mai ample au fost rezervate prezentării vizitei la Academia Română a președintelui Italiei
ACADEMICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285148_a_286477]
-
conducerea ALLEA, alianță a academiilor naționale de știință și artă din țările europene (Maya Simionescu). S-a marcat, prin numere speciale (11/1991, 6-7-8/1996, 6/2001), împlinirea a 125, 130 și, respectiv, a 135 de ani de la înființarea instituției academice române, publicându-se date referitoare la momentele cele mai importante din istoria ei, medalioane ale unor membri titulari, corespondenți și de onoare, ale unor donatori de seamă, momente din activitatea filialelor și a Bibliotecii Academiei Române. În rubrica intitulată „Sub cupola
ACADEMICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285148_a_286477]