7,862 matches
-
În decursul mileniilor subrasele rasei albe s-au amestecat. Homo eurupens (nordicii), homo mediteranuslui. Ceilalți factori fizici au contribuit Însă la formarea sufletului românesc. Dacă cei care trăiesc Într-un cadru cețos sunt firi reflexive, Închiși, interiorizați, concentrând totul În adâncurile lor lăuntrice, ceilalți proiectează totul În afară, sunt deschiși la impresiile clare și au o imaginație intensă. Frigul va adăuga forțe noi corpului, Îi vor da o mai mare energie fizică și morală. Clima intens toridă predispune la melancolie iar
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
socoteală pentru faptele sale, ar fi putut renunța la această orientare. Preotul Ion Creangă, cu tot ce implică acest fapt este produsul unei intersectări de factori. Vorbim, așadar, de chemarea spre cler pe care o simțea venind din interior, din adâncul sufletului său, dar și de circumstanțele sociale, justificate de mentalitatea rurală a acelor vremuri, potrivit căreia se acorda maximum de respect și prețuire preoților și învățătorilor. De asemenea, existența altor preoți în familie și stima lui Creangă pentru clericii ce
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
dragă noima de a fi părinte...”, „Mi-e drag Sământul roditor / și omul binefăFător...”, „Mi-s dragi poveștile cu zâne, / cu Feți-Frumoși rătăcitori...”, „Mi-s dragi rostirile deschise...” (Balada ultimului visător) Crezul poetic transpare către noi ca o deschidere înspre adâncurile conștiinței, clipe ale încremenirii într-un zbor al iluminărilor: „Fiți binevenite pretutindeni, bucuriilor!” (Psalm în zori), reținând, deopotrivă, sfâșietoarea imagine a omului-brad, „răVărit pe un povârniș de munte”, uneori „rănit de torente și avalanșe”, dar „veșnic semeț”. și ce e
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de puține ori critica literară se întreabă dacă „timpul artei” ar trebui să corespundă cu „timpul realității”. și-avem confirmarea, prin Miguel de rnamuno (1864-1936) care mărturisește că „datoria de a fi sinceri ne poruncește să veghem și să păzim adâncurile sufletelor noastre...”, pentru că în grădina naratologicului, „cuvintele sunt forțe, au magnetismul și vraja lor” (Ion D. Sîrbu). „Pagina albă” a viitorului va putea fi completată cu mai multă acuratețe doar atunci când, stăpânind trecutul, ai forța să bătătorești prezentul, întrezărind, întrucâtva
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
grenadei ucigașe. Tristețea sfâșie. într-un colț de lume, liniștea domnește - „crispată”, „înșelătoare”, „absolută”, doar în cimitirul „Ghivat Shaul”, „tăcerea pietrei” invită întru ascultare: „Orbiți, deopotrivă, / de înscenările armoniei, în ora de pace și sânge a amurgului complice”. într-un adânc de suflet, rodește o voce: „Nu are importanță unde voi fi... oriunde aș fi... voi fi aici!...” Iar într-un amurg de taină s-aud șoptiri de vis: „Chiar rămânând acolo unde sunt, nu are importanță unde, mă-ntorc sigur
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
el dintr-acest dans al iubirii de frumos: „Am botezat/ un om de zăpadă / avea un nas de păstârnac / ochi de nasturi.../ o oală ruginită / joben...” (Botez), iar descriptivul devine cunună binefăFătoare într această inflorescență de senzualitate: „ izvor născut / din adâncul muntelui / scâncet șoptit // limpede curgere / șerpuitoare cărare / rotunjind piatra...” (Izvor) Dacă ar fi să aleg un singur vers reprezentativ din acest volum de versuri, aș alege pe acela care v-ar convinge și pe dumneavoastră că Tudor Calotescu este un
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
un încarcerat. și gândirea-ți este interzisă”. E o mare artă să fii lucid și să conștientizezi ceea ce rostea Miguel de rnamuno, în zorii secolului al XX-lea: „Datoria de a fi sinceri ne poruncește să veghem și să Săzim adâncurile sufletelor noastre...” Mai ales când (fără a ne minuna), „dezvăluirea prin cuvânt creează un thaumazo...” și când „logos-ul va fi învăluit într-un deinon...” (ceva primejdios, plin de forță dezlănțuită) Dar cum „limba e termometrul prudenței...”, scriitorul va alege
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
un necredincios plin de credință. Credința necredinței, nădejdea deznădejdii”. și care ar fi soluția? „Desacralizarea” sau mărturisirea, cu emoție: „Doamne,... ridică-mă, / și fă-mă fericit...” (Ruga) Omul și creatorul Ionesco nu poate ignora o realitate: „Divinul se ascunde în adâncul absolut al ființei noastre”, „adâncul absolut al lumii”. „Neașteptatul”, „Nesperatul”.și-atunci, „când desenez, sunt realist”, iar „simplele elemente de desen” devin „ființe”. Subtilitatea unor schematizări, premergătoare materializării unei prezumtive picturi, eventual, un avant-art. Uneori, artistul își consideră schițele niște
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Credința necredinței, nădejdea deznădejdii”. și care ar fi soluția? „Desacralizarea” sau mărturisirea, cu emoție: „Doamne,... ridică-mă, / și fă-mă fericit...” (Ruga) Omul și creatorul Ionesco nu poate ignora o realitate: „Divinul se ascunde în adâncul absolut al ființei noastre”, „adâncul absolut al lumii”. „Neașteptatul”, „Nesperatul”.și-atunci, „când desenez, sunt realist”, iar „simplele elemente de desen” devin „ființe”. Subtilitatea unor schematizări, premergătoare materializării unei prezumtive picturi, eventual, un avant-art. Uneori, artistul își consideră schițele niște „monștri”, niște „caraghioși”, chipuri „diforme
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Planete de pe care Soarele se vede doar ca o stea mai mare, planete pe care noi, oamenii nu vom ajung e n iciodată. Planete pe care nu vom ajunge niciodată! Această afirmație venea în contradicție cu ceva ve nit din adâncul ființei și care îmi spunea cu totul alt cev a. Eu nu credeam că nu există un mijloc de a ajunge pe acele planete îndepărtate. Nu un mijloc material, fizic, pentru că prin tehnica actuală nu ar fi posibil, dar ceva
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
enoriaș, cu un mesaj falsificat? Pentru a-și face meseria corect ca și preot, acest elev trebuie să fie mai întâi el convins de valabili tat ea acestui mesaj Cum să creadă cineva în meseria de preot, dacă el, în adâncul sufletului, nu are cum să fie convins de valabilitatea unui astfel de mesaj? Cum poți să crezi un mesaj în care Dumnezeu îi cer e lui Avraam să-și omoare copilul pentru a și dovedi credința față de El ? Care părinte
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
teritoriu vizitat a unor locuri care sînt pretext pentru a introduce descrierea: dealul în exemplul lui G. Flaubert (un deal ce domină valea"), fereastra hublou la J. Verne ("Aveam, de-o parte și de alta, cîte o fereastră deschisă spre adîncurile neexplorate. Întunecimea salonului făcea ca lumina de afară să fie și mai puternică, iar noi priveam ca și cum cristalurile limpezi din fața noastră ar fi fost geamurile unui acvarium imens" (p. 103). d) metamorfozarea peisajului descris într-un spectacol ce trezește interesul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mîner. Ele umblau și se tîrau pe trupul lui Gilliat. Simțea cum se mutau dintr-un loc în altul aceste apăsări ciudate, care i se păreau a fi niște guri. [6] Deodată, o mare vîscozitate rotundă și turtită ieși din adîncul scobiturii. Era centrul; cele cinci curele porneau dintr-acolo, ca spițele din butucul roții, puteai zări în partea opusă a acestui disc desgustător rădăcina altor trei tentacule care rămăseseră în fundul scobiturii.* Victor Hugo, Oamenii mării, p. 320 Ph. Hamon, definind
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mai târziu custode de York, a ținut până la moarte abstinența, vegherile și mortificarea trupului; dar față de ceilalți a avut mereu o atitudine de blândețe afectuoasă și angelică. Când se afla pe patul de moarte, rostea adesea către Maica îndurării, din adâncul inimii, aceste cuvinte: «Pentru Fiul tău, pentru Tatăl și Duhul Sfânt, eu te rog, o, Fecioară, să mă asiști la moartea mea și în ultima mea călătorie». Fratele Robert de Thornham, care a fost mai întâi guardian de Lynn, apoi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să fie acceptată». Sultanul a răspuns: «Nu aș îndrăzni să fac aceasta, însă mă tem că ai mei mă vor lapida. Totuși, eu cred că credința voastră este bună și adevărată». Și de atunci a avut mereu credința creștină în adâncul inimii. 6. Francisc nu a avut multe studii și nici nu avuse un învățător. Cu toate acestea, s-a dedicat predicării și nu a pronunțat nici măcar un cuvânt greșit. Același lucru este valabil și pentru Anton . Apostolii nu știau să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-l în via sa pentru a curăța spinii și mărăcinii, după ce i-a distrus pe filistenii ce îl atacau, iluminând patria și reconciliind-o cu Dumnezeu, sfătuind-o cu îndemnuri permanente. 3. El, ascultând vocea prietenului ce-l invita din adâncul inimii, s-a ridicat fără zăbavă, a rupt legăturile lumii pline de plăceri, asemenea unui alt Samson protejat de harul divin și, plin de însuflețirea Duhului, luând falca unui măgar (cf. Jud 15,15), printr-o predică făcută cu simplitate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Moise în Egipt spre a scoate din el pe fiii lui Israel este sau firea omenească, sau lumea aceasta, sau deprinderea lipsită de patimi. În una din acestea aflându-se mintea, după ce a dobândit cunoștința lucrurilor prin contemplație, primește în adâncul inimii, de la Dumnezeu, îndemnul ascuns și tainic să scoată din Egipt, adică din trup și din simțire, ca pe niște israeliteni, înțelesurile dumnezeiești ale lucrurilor, ca să nu se mai ostenească acestea prostește în frământarea lutului, adică a patimilor trupului. Încredințată
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
însă acest mod de lectură simplificator. De aceea considerăm utilă analiza modernă a operei ovidiene, ca univers imaginar autonom cu structuri și funcții specifice, în perspectivă istorică și comparată. Poetul, înainte de exil, era monden, ludic, luminos, dar acum coboară în adâncurile ființei sale și scrie versuri cu rezonanțe de orgă. Avatariile sufletești multiple dezrădăcinarea, incomunicarea, abandonarea în mediu ostil fac din opera sa nu numai un document istoric, ci și unul psihologic. Durerea polarizează speranța și disperarea, adulația și lamentația, dezlegând
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și demnitate, și acest îndepărtat vlăstar, care, pentru a putea trăi, a trebuit să treacă de la curajul celor 306 Fabia, prin prudența și forța lui Fabius Conctator, care și-a salvat patria prin temporizare 368. Și Paulus, așadar, împărtășește, în adâncul sufletului său, aceeași experiență spirituală, caracterizată de curaj și prudență, cu cei mai înalți reprezentanți ai Fabiilor. Lui Paulus, Ovidiu este gata să îi povestească totul, pentru că nu mai poate suporta dificultățile exilului la Tomis (îi trece din nou în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sârguincios, de nota zece. Acceptabilă în limitele acestui exercițiu preliminar, simpatic doar ca paradă stilistică de acreditare, prodigalitatea ajunge treptat să paraziteze discursul și să-l stoarcă de vlagă. Ca să dau numai un exemplu, pe lângă alte figuri de legendă, din adâncuri mai apare "Amfitrite, cu voalul miresei", ce "stă feciorelnică și sfiicioasă lângă soțul ei pe carul tras de tritoni", iar "Doris, mama ei", le iese înainte "cu facla nupțială"24. Și spectacolul mitologic continuă. Cortegiul de zeități nu se sfârșește
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
privească totul cu nepăsare, de departe") și, implicit, absența credinței ("îi lipseau atâtea însușiri: putința de a se împotrivi împrejurărilor felurite, credința în ceva, spre care să-și încordeze toate puterile căci nu credea în nimic"). Cu toate acestea, în adâncul sufletului Andrei era biruit de un sentiment mai puternic: autocompătimirea, "duioșia de a se vedea trecător", sentiment ce-l îndeamnă a râvni involuntar la condiția omului comun, caracterizată prin instinctul vital (cu gama de trăiri și emoții așa zicând "naturale
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
trebuie căutat mult pentru a regăsi, topite în trama nuvelei, paginile publicate în 1905 în Epoca despre Cascine și despre poezia Florenței. Va fi fost atât de impetuoasă această experiență încât deznodământul ei ratat să rămână păstrat în surdină în adâncul memoriei, și chiar transfigurat? Va fi lucrat atât de persistent iradiația subitei vitalități miraculoasă pentru cineva ce se crezuse tuberculos și muribund întețite de un neobișnuit incendiu afectiv? Avem confirmarea (sic!) prin subtextul simbolic al unui episod secundar din Aripa
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
altfel, ca operă de creație critică. Lovinescu se înfățișează pe sine sau pe cel care ar fi dorit să fie. E de reținut în acest caz bovarismul său, cel mărturisit și cel nemărturisit: dublul bovarism al unui spirit ce măsoară adâncurile ființei lui morale cu o... bovarică voință de obiectivitate" (Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, ed. cit., vol. II, pp. 7-8). 13 Vezi comentariul lui Al. George din E. Lovinescu, Opere, vol. IV, ed. cit., p. 431. 14 Idem, p.
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nevroză, se dovedește atât de răspândită și cu un conținut atât de constant, încât trebuie să i se acorde o valoare aproape universală". După cum îl descrie Freud, ar fi vorba despre "un fel de visare trează, care, căzând odată în adâncurile psihicului, ajunge doar un biet fragment uitat din arheologia noastră, una dintre acele rămășițe, pe care în mod conștient (sau mai degrabă inconștient) le putem considera inexistente, fără să le bănuim niciodată valoarea". Oricum, "pentru a compune intriga romanului său
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
instrumentele muzicale, nelipsite, lira și fluierul. Pentru că Orfeu nu respectă consemnul (cum convenise cu însuși stăpînul lumii de jos, zeul Hades, după ce se lăsase fermecat de puterea divină a lirei de aur), Euridice este din nou răpită și dusă în adîncurile neștiute ale Erebului. Nu-i rămîne zeului decît să se întoarcă zdrobit de întristare în Rodopele natal de pe coamele munților Haemus. Primii care i-au ascultat trista cîntare au fost copacii din imediata apropiere, fiecare adunîndu-se după neam și fire
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]