7,542 matches
-
Analiza care vizează un aspect sau o instituție din cadrul Bisericii Catolice trebuie plasată într-un cadru temporal bine delimitat și trebuie privită prin optica personalității și viziunii pe care Suveranul Pontif din acel moment a avut-o dacă a fost adeptul unei abordări moderne, sau tradiționale 50. După Conciliu Vatican I, s-a continuat pe o interpretare extensivă a autorității pontificale, completată de exercițiul expansiv care s-a dezvoltat prin intermediul enciclicilor, ce au devenit tot mai numeroase și cu referire directă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mijloacelor tehnice precare de la început) au avut un succes enorm zece ani mai târziu 245. Cea mai importantă publicație catolică de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial a fost Esprit, înființată în 1932 de Emmanuel Mounier, un cunoscut intelectual catolic, adept al personalismului. Esprit trata orice temă cu profunzime și căuta regenerarea culturală, deoarece directorul ei considera că civilizația trecea printr-o criză acută, fiind absolut necesară recuperarea valorilor creștine 246. Presa a luat tot mai mult avânt și în 1946
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Național Român din Transilvania și "apărătorul Unirii"306. Ulterior, Gazeta Transilvaniei a fost condusă de Iacobu Mureșianu 307. Andrei Șaguna a înființat Telegraful Român (Sibiu 1853) ca publicație bisericească și a susținut în paginile sale o politică adesea contrară (fiind adepții activismului) celei inițiate de Partidul Național Român. Unele publicații ale uniților erau instrumente de emancipare culturală și de "luptă națională", neavând elementele specifice unei prese religioase clasice. O caracteristică generală a tipăriturilor greco-catolice (chiar și a celor strict religioase) a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
catolicilor vorbitori de germană (care în 1930, conform Recensământului General al Populației României, ajungeau la maxim 10.949). Intenția nu a fost justificată în articolul inaugural 431, totuși o motivare a acestei hotărâri reiese din jurnalul episcopului Netzhammer, care era adeptul realizării pastoralei în limba maternă a credincioșilor 432. În același jurnal era consemnată, la data de 6 aprilie 1913, următoarea afirmație: "revista place tuturor foarte mult", ceea ce a indicat o receptare favorabilă a tipăriturii 433. Vizita în România a abatelui
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
nu mai apelează la religie sau tradiție, însușindu-și definiția laică a statului, cu accent pe principiul separării puterilor în stat. Un alt curent care mobilizează o mare parte a gânditorilor arabi, precum și a societății, se manifestă prin orientarea naționalistă; adepții acestui curent, marcați de un puternic sentiment național, au elaborat o serie de studii și au realizat numeroase cercetări prin care încearcă să dovedească unicitatea arabilor, separați totuși de granițele impuse de condițiile istorice. Aceștia făceau apel la unificarea țărilor
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
istorice. Aceștia făceau apel la unificarea țărilor arabe, la eliberarea de sub ocupația străină și la concentrarea eforturilor către dezvoltarea economică în paralel cu păstrarea identității naționale. De aceeasi mare importanță se bucură în lumea arabă și orientarea islamică ai cărei adepți subliniază complexitatea mesajului islamic, care nu este numai de factură spirituală și religioasă, statornicind totodată și orientări sociale, politice și ecomomice, reprezentând astfel un element de unificare a arabilor într-o națiune și un stat, unice.238 Caracteristic pentru toate
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
pornind de la premisa că la baza se află tensiunea dezvoltată între două câmpuri diferite de putere, pe de o parte, Statele Unite ale Americii adepte ale unipolarității, pe de altă parte, ceilalți actori majori ai scenei internaționale: Uniunea Europeană, Rusia, China, Japonia (adepți ai multipolarității). 445 Liviu Mureșan, Adrian Pop, Florin Bonciu, op. cît., p. 7. 446 Este vorba de conflictul dintre Irak și Kuweit (1990), conflictul dintre India și Pakistan (2000) și conflictul dintre Eritrea și Etiopia (2000). 447 Într-un număr
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
comune teoriilor de inspirație marxistă. A încerca identificarea mai multor teme de legătură este un demers mai degrabă inutil, dacă nu chiar înșelător. În definitiv, între lumea lui Lenin, a imperiilor colonizatoare, și cea a emancipării globale despre care vorbesc adepții teoriilor critice sunt prea multe diferențe pentru a putea fi tratate într-un mod unitar. Dincolo de interpretările, generalizările și previziunile de multe ori greșite ale adepților acestor curente, se poate spune că marxismele reprezintă una dintre cele mai importante provocări
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
lumea lui Lenin, a imperiilor colonizatoare, și cea a emancipării globale despre care vorbesc adepții teoriilor critice sunt prea multe diferențe pentru a putea fi tratate într-un mod unitar. Dincolo de interpretările, generalizările și previziunile de multe ori greșite ale adepților acestor curente, se poate spune că marxismele reprezintă una dintre cele mai importante provocări intelectuale aduse liberalismului triumfător. Falsa profeție nu este apanajul unei anume perspective după cât se pare, Istoria nu s-a sfârșit, după cum afirma un neoliberal marcant precum
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
române) apărută la Editura de Stat pentru Literatură și Artă și care are ca autori pe deja amintitul I. Vitner și pe O. Crohmălniceanu. în cel de-al doilea volum al lucrării (p. 19) se fac referiri la fondatorii „Junimii” („adepți înfocați ai filosofiei idealiste, reacționare, prusace”), la scopurile societății („Junimea urmărea eliminarea tradițiilor progresiste din cultura română”), la periodicul ei („prin revista Convorbiri literare [...] este răspândită teoria reacționară a artei pentru artă, care propovăduia izolarea artistului de popor, crearea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
principiul marxist, care cere ca persoana studiată să fie privită în funcție de epoca în care s-a ivit și activat [...] lupta partidelor care se îmbulzeau la cârma țării și care - adăugăm noi - în fond, tindeau numai la exploatare [...]. [Maiorescu] era un adept înfocat al regalității și un susținător convins al Hohenzollernilor, lucru pentru care astăzi cu drept cuvânt îl detestăm [...] un lucru nu admite însă [Maiorescu] [...] îndemnul la revoluție, la răsturnarea bruscă a situației sociale date [...] Maiorescu a fost într-o mare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
avut de suferit diferite „neplăceri” din partea autorităților, chiar și colaboraționiștii (spre exemplu, C.C. Giurescu a fost chiar închis cinci ani la Sighet). 2.1. Colaboraționiștii Această categorie este destul de diversificată, între „tovarășii de drum” întâlnindu-se atât intelectuali de stânga, adepți ai materialismului istoric (A. Oțetea, Constantin Racoviță), cât și intelectuali de extremă dreapta, dar apropiați de materialismul istoric (P.P. Panaitescu), precum și diverși oportuniști mai tineri (Vasile Maciu, Mihail P. Dan, Dumitru Tudor, Ștefan Pascu, Gheorghe Georgescu-Buzău, Emil Condurachi, Dan Berindei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cauzelor răscoalei cazacilor, cât și relațiilor lui Bogdan cu Moldova, interpretare care a fost în mare parte adoptată de istoricii noștri, trebuie revizuită în lumina cercetărilor rusești, cum este și lucrarea de față”. în privința istoriei moderne românești, Racoviță se dovedește adeptul lui Lucrețiu Pătrășcanu, care continua să publice fragmente din lucrarea sa Un veac de frământări sociale în revista Viața românească. Capitolul intitulat „Epoca de redeșteptare națională în Principatele Române” tratează despre condițiile economice din 1821-1846, frământările sociale: comploturi, conjurații, răscoale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și el uimitor de prolific, având în vedere apartenența sa la Mișcarea Legionară. O dată încheiată înțelegerea legionarilor cu comuniștii, intuită și inițiată de însuși P.P. Panaitescu, acesta s-a integrat perfect atât ideologic, cât și profesional. De altfel, el era adeptul materialismului istoric, ceea ce i-a înlesnit convertirea la marxism (deopotrivă cu viziunile antidemocratice și anticapitaliste specific legionare). Așa se explică și reeditarea culegerii sale de studii Interpretări românești în 1947. în Analele Româno-Sovietice a publicat recenzii deosebit de interesante: A.D. Udalțov
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
drept de apel în legătură cu ceea ce corespunde principiilor socialismului”. Același autor scrie că „neacceptarea restructurării sovietice, dorința de a crea în jurul său imaginea unui lider puternic de talie internațională l-au adus pe Ceaușescu în situația în care devenea treptat un adept tot mai înverșunat al vederilor marxiste ortodoxe și luptător împotriva oricăror abateri de la aceasta”. în acest timp, evoluția situației din România și din alte țări socialiste nu scapă atenției conducerii de la Moscova. într-un Memorandum înaintat, în februarie 1989, de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nici un fel de mijloace - nici diplomatice, nici de altă natură”. Tot V. Medvedev amintește că la un moment dat generalul Nicolae Militaru a transmis prin intermediul ambasadorului sovietic la București anumite semnale, „făcând aluzie că mișcarea împotriva lui Ceaușescu are destui adepți în rândul militarilor, corpului diplomatic și altor cercuri”, punându-se în fond problema sprijinirii de către partea sovietică a eforturilor cercurilor de opoziție din România. „Aceste informații - conchide Medvedev - erau raportate de mine lui Gorbaciov. Hotărârea era să nu le dăm
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Răsăritul ortodox, unii reprezentanți ai Vaticanului au deplâns în mod public chiar existența Bisericilor catolice orientale de rit bizantin și au lăsat impresia că acceptă statu-quo-ul confesional din Europa de Est, adică suprimarea acestor Biserici în anii stalinismului. în condițiile în care adepți romano-catolici ai ecumenismului înclinau spre ideea de a deposeda Bisericile Greco-Catolice de câștigurile obținute în urma Conciliului II Vatican, apropierea României de Vatican părea să fie facilitată. S-a vorbit chiar despre existența unor relații „relativ cordiale” între factorii politici de la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la 27 februarie 1945. în interpretarea acțiunilor legionarilor și agenților germani e necesar să se țină cont de mentalitatea și procedurile lor conspiraționiste, care au găsit în sovietici adversari pe măsură, practicanți chiar mai versați ai acelorași metode. 6.3. Adepții Uniunii Sovietice contra susținătorilor Reich-ului Dacă până la începutul lunii martie 1945 în acțiunea de urmărire a parașutiștilor fuseseră implicate doar organismele abilitate ale statului român și, bineînțeles, cele sovietice, după 6 martie (instalarea guvernului Groza) s-a produs o accentuată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au avut numeroase acțiuni împotriva partizanilor” (sublinierile ne aparțin). în același document se mai consemna că generalul german Matteklot, comandantul Corpului 42 german, fost comandant al Crimeii, cu care generalul Avramescu colaborase în 1942-1943, îl caracterizase pe generalul român ca „adept convins al alianței și al prieteniei cu Germania” (formula din documentul românesc) și stimat de ofițerii germani. într-un document sovietic înaintat lui Stalin la 22 martie se preciza că generalul Avramescu a fost arestat de SMERȘ, dar în timpul escortării
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în anii ’80. Astfel, pentru prima perioadă, anii ’40-’50, autoarea stabilește existența a două grupuri, folosind drept criteriu de încadrare activitatea diplomatică desfășurată fie sub regimul antonescian, fie sub guvernele Sănătescu și Rădescu. Autoarea a identificat un grup al adepților și simpatizanților mișcării legionare considerat „grupul de elită al intelectualilor și scriitorilor români..., ei s-au grupat în Spania, formând un centru care, prin omogenitatea sa, era menit să rămână unic în întreaga istorie a celor 45 de ani de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
folosit pe scară largă și represiunea în forma „muncii silnice”/forțate, utilizându-se și în această privință modelul sovietic. „Recruții” erau de diverse origini: țărani care se opuneau colectivizării sau nu-și achitau cotele, foști membri ai formațiunilor politice interzise, adepți ai unor culte religioase, foști polițiști, cei care încercaseră să treacă în mod clandestin frontiera ș.a.m.d. Un mare număr de „unități de muncă”/„colonii de muncă” au apărut îndeosebi în zona Canalului Dunăre-Marea Neagră (construcția acestuia a început
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
el credea că sovieticii ar putea să fie forțați să devină rezonabili doar prin amenințarea cu un război); Șerban Voinea, membru al Partidului Social-Democrat (era lipsit de dogmatism, un interlocutor adecvat, capabil de a face un mare efort de obiectivare; adept al democrației, înțelegea situația din țară; deși membru al unui partid care participa la guvernare, nu-și ascundea teama față de comunizarea accentuată, inclusiv față de tendința PCR de a distruge/scinda PSD-ul); Lothar Rădăceanu, membru PSD (lozincard, falsificând brutal reliatățile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Dan Pavel, dintre care una în manuscris. în altă ordine de idei, tocmai pentru că legitimitatea, în afara celei de tip divin, nu e absolută, legitimitatea FSN trebuie analizată atât prin modul în care e invocată, față de celelalte partide sau față de propriii adepți („faptul că liderii săi au făcut revoluția, sprijinul popular masiv și entuziast, precum și faptul că erau un produs al vremurilor, al schimbărilor ireversibile produse inclusiv în timpul comunismului, deci al unui complex de interese sociale pe care pretindeau astfel că le
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și încredere decât dățile trecute; practica i-a învățat pe democrați că doar pe calea unei ucenicii răbdătoare pot deveni adevărați reformatori și tot astfel pot aduce schimbări revoluționare” (Réflexions sur la violence, Introduction - lettre à Daniel Halévy). Dacă încrederea adepților Convenției a fost zdruncinată într-o măsură atât de copleșitoare, poate că, paradoxal, vorbele sindicalistului revoluționar le vor insufla energia de a lupta în continuare. Andreea Năstase Dacă s`nteți autorul unui studiu care tratează una dintre categoriile ce urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1997. Este evident că marxismul est-european nu mai prezintă atractivitate, deși urmele lăsate de regimurile de inspirație marxistă au lăsat urme ad`nci. Acestui marxism i se potrivește concluzia pe care Norman Hampson o trăgea `n privința rolului pe care adepții lui Jean-Jacques Rousseau, `ntre ei și Robespierre, `l avuseseră `n desfășurarea cursului Revoluției franceze: „viewed from abroad, the bloodshed was more obvious than the idealism and [...] the Terror discredited an ideology that had made few foreign converts, even before 1789
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]