27,712 matches
-
cel mult o lună voi fi pus în discuție, cu sau fără voia ei, fiindcă mă voi adresa C.C. al P.C.R. Plec imediat, doar salutând-o. Era într-o sâmbătă după-amiază. Luni, peste două zile, când revin la școală, colegul adjunct mă cheamă discret în birou și-mi spune că peste trei zile voi fi pus în discuție. Este nedumerit de graba manifestată de activista cu pricina. I-am spus de discuția mea ultimativă de la comitet. Reafirm că nu titlul de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și felicitată pentru ceea ce fac pe scenă. Parcă am fost răsplătită. Această bucurie nu o va avea vreodată diva Teatrului, D. D., care se bucură de toate onorurile oficiale și nici soțul ei A. C., domnul care nu face nimic, director adjunct fiind, decât să-l bârfească pe directorul general care-l consideră (încă) loial. Bineînțeles că toate astea sunt specifice lumii noastre dar nici nu poți fi nepăsător la ceea ce se întâmplă numai pentru că s-au petrecut și acum 500-300-100 sau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
că avem un "numitor comun". Am fost bine primit "în colectiv", fiecare fiind dispus să mă ajute în procesul de "alfabetizare". După reorganizare, Direcția care inițial fusese "Direcție generală", cu 70 de salariați, un director general și doi directori generali adjuncți, se restrânsese la doar 30 de salariați, un director și un adjunct. Obiectivul principal al Direcției era coordonarea activității de promovare în exterior a științei, culturii și artei românești, precum și avizarea acțiunilor similare ale autorităților și instituțiilor străine organizate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cel roșu nu vorbește nici un cuvânt, dar are prețul cel mai mare fiindcă e șeful celorlalți!") Îmi aduc aminte și acum de felul în care ne boscorodeam și trimiteam "la origini" respectivii "papagali roșii", fie ei șefi de serviciu, directori adjuncți și chiar directori, care, conform principiului "șefu-i șef și-n pielea goală", ne făceau viața amară când ne supervizau adresele, notele și telegramele întocmite, înnegrindu-le și împănându-le cu tot felul de idei și formulări anapoda și agramate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Relații Internaționale, din serii mai vechi. Am reținut cu satisfacție că aveau cu toții aceeași opinie referitoare la "papagalul roșu", șeful nostru, și într-o atmosferă de bună dispoziție li s-au dezlegat limbile și în privința unor "cadre superioare" directori, miniștri adjuncți, ambasadori. Despre "șeful suprem", ministrul Corneliu Mănescu, "generalul", aveau cu toții o opinie favorabilă, prezentându-l ca pe un "pater familias", de care se simțeau atașați, încurajați, ocrotiți, dojeniți fără răutate și răsplătiți pe merite. Aveam de pe atunci mare respect pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
soția mai înainte să profităm de itinerar și să facem o escală de 3 zile la Rio de Janeiro și apoi la Madrid și Geneva, pentru un consult medical recomandat din țară. I-am transmis în acest sens o telegramă adjunctului de ministru coordonator, Mia Groza, un om deosebit și un intelectual rafinat, care mi-a dat aprobarea, toate cheltuielile aferente suportându-le personal. După sosirea aprobării, am obținut vizele necesare de intrare de la Ambasadele Spaniei și Elveției. Am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
agreabile, așa că cei ca mine, cu ochii negri, aveau căutare! M-am integrat rapid, cunoscând problemele, și nu după mult timp, susținând un concurs, am fost avansat la gradul de consilier. În aceeași zi am fost propus și aprobat director adjunct, câteodată și bucuriile venind mai multe deodată. În noua conjunctură internă a țării și relațiile externe trebuiau să capete noi orizonturi și noi valențe și în acest context diplomației culturale îi revenea un rol important. Ultimul deceniu de dictatură comunistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să se descarce o parte din decorurile celor două teatre. To be or not to be! La revenirea în MAE, respectiv la Direcția culturală, am menționat care a fost aria principală de probleme de care m-am ocupat ca director adjunct. Zilnic însă apăreau și alte situații care-mi solicitau atenția, spiritul diplomatic și capacitatea de convingere și decizie. La numirea lui Petre Roman în fruntea guvernului, una din primele hotărâri luate a fost "strămutarea" MAE din Piața Victoriei în Modrogan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a fost ridicat la rangul de Consulat general, funcționând până în prezent cu un Consul general interimar. Pentru a ridica nivelul de reprezentare și a mări eficiența activității oficiului, Propunem: Numirea în calitate de Consul general al României a domnului VASILE MACOVEI, director adjunct la Direcția Culturală. La 30 septembrie 1992, se publica în Monitorul Oficial Hotărârea Nr. 616 a Guvernului României, semnată de prim-ministrul Theodor Stolojan, prin care " Se numește Vasile Macovei în calitate de Consul general al Consulatului General al României la Rio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
făcute ( Îmi vine în memorie vizita unui vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie a României la Montevideo, însoțit de o impozantă delegație de oameni de afaceri, care, la o vizită în 2004 la București la sediul Camerei a ministrului adjunct de externe uruguayan, nu-și mai amintea că fusese la Montevideo și mi-a revenit mie datoria "de onoare" să-i reamintesc acest "amănunt" de față cu toți colaboratorii săi prezenți la discuții, la care "înaltul omul de afaceri" mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și Ceremonial de Stat un documentar detaliat cu privire la fiecare moment al actului protocolar. Acțiunea s-a desfășurat pas cu pas conform planificării: la ora 9,00 au sosit la ambasadă garda de motocicliști și autoturismul de protocol, însoțit de directorul adjunct al Ceremonialului de Stat. După fotografiile de rigoare în fața ambasadei, am plecat spre locul ceremoniei Palatul Guvernamental din Piața Independenței. Autoturismul de protocol, un Mercedes de ultimul tip, arbora fanioanele cu însemnele de stat ale României și Uruguayului, iar escorta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
erau suflete plecate în lume nu de bunăvoie, ci în majoritatea cazurilor împinși de sărăcie, de nevoi, de spaime, de împilare. La revenirea în 1990 în MAE, după șapte ani de "exil", m-am ocupat, așa cum am arătat, ca director adjunct la Direcția Culturală, și de problemele multe și complicate ale românilor din afara granițelor, le-am cunoscut păsurile, strădaniile și nădejdile către "patria mumă", care pentru mulți și în multe probleme (redobândirea cetățeniei, a bunurilor confiscate de comuniști, pașapoarte, construcția de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în total 2334 posturi, Mihai-Răzvan Ungureanu apreciind că "ministerul este subalimentat", fiind necesare cam 3000-3500 de posturi! Conform schemei de personal din 2004, MAE avea 37 Direcții generale, Direcții și Oficii independente, "deservite" de 55 directori generali, directori și directori adjuncți, ceea ce după părerea mea nu este semn de "subalimentare", ci de "obezitate", instituția stând la capitolul "directori" cel mai bine din toate organismele statului. Cu gândul la revoluționarii români de la '48, ne punem firesc întrebarea: "Ce este Ministerul Afacerilor Externe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai greu, decisivul: acela de a mă înfățișa redactorului-șef al revistei. Deși susținut de critici ca S. Damian, Ov. S. Crohmălniceanu, Eugen Simion, G. Dimisianu, cu toți pe atunci redactori ai Gazetei („Croh”, cum îi spuneam profesorului nostru, fiind „adjunct”, iar Simion șeful secției de critică), având ca să spun astfel, „recomandarea” lor, a celor cu care „lucrasem” începând din 1962, când debutasem în presă, cărora le prezentam, de obicei, mici colaborări sporadice, emoțiile mele erau, firește, mari: întrevederea urma să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a reușit, din păcate, să determine și o susținere financiară necesară! Instrumentistul de carieră, Vasile Dumitriu, devenit la rândul său și un strălucit și pasionat dascăl (după elogiile elevilor săi), atât la Liceul de muzică, unde a fost și director adjunct, dar mai ales la Conservator, se retrage din activitate, la cerere, în 1973. De remarcat că, din pasiune pentru a dărui din acumulările sale și învățăceilor, după pensionare a mai dăscălit, chiar fără plată, între 1977-1979. Dragostea sa pentru muzică
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
mult mai mare decât cea pe care am avut-o atunci când am primit săptămâna liberă. Foamea de care sufereau majoritatea românilor pusese stăpânire și pe noi. NEPOTUL FOSTULUI AMBASADOR DIN B. După câteva săptămâni a fost instalat și noul secretar adjunct, un fost coleg de serviciu. Bărbatul era manierat și destul de prezentabil. Impresiona plăcut, mai ales pe femei, până când începea să vorbească. Avea un defect de vorbire. Erau amuzante ședințele în care lua cuvântul el sau ajutorul șefului de post, care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
masă acasă la cetățeni. 134 Am servit masa în tăcere. Incidentul petrecut cu doar câteva ore în urmă nu fusese încă uitat. În timp ce stăteam la masă împreună cu șefii de la județ, gândul mi-a fugit la celelalte alegeri când eram secretar adjunct și fusesem repartizată în cel mai îndepărtat sat al comunei pentru a urmări desfășurarea alegerilor. Alegerile se țineau într-o școală veche pe jumătate dărâmată, unde cursurile erau ținute în singura încăpere întreagă de către un învățător care amenajase și secția
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
colac de salvare". După tipicul materialelor documentare puse la dispoziție, am început și eu să redactez "note, adrese și telegrame către ambasade și instituții". Majoritatea mi se întorceau înnegrite de pixul șefului de serviciu și corectate, ulterior, de pixul directorului adjunct care, practic, readucea textul la varianta inițială concepută de mine. Într-o pauză de prânz, la o ciorbă de burtă servită la o bodegă de lângă Minister fiind inițiat cu acest prilej în degustarea ciorbei de burtă și a tuzlamalei un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lei De ce? Știe 500 de cuvinte! Și ăla roșu? 2 000 de lei Știe 2 000 de cuvinte? Nu, domnule, nu știe nici un cuvânt, dar e șeful celorlalți! Cam asta era situația cu șeful meu de serviciu și cu directorul adjunct, "două jucării stricate", rătăcite într-un angrenaj care se dorea de înaltă performanță. Aveam să constat, cu timpul, până la încheierea carierei, că atât înainte de '89, cât și după, atare "specimene" populau diplomația românească, până la cel mai înalt nivel, atât în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fost fericit să nu te întorci niciodată"! Așa o fi? ACTUL V LUNGUL DRUM AL ZILEI CĂTRE NOAPTE! Revenit în "Centrala MAE", mi-am ocupa vechiul loc de muncă în Direcția Culturală. Ministerul era tot acolo, ca și directorul, directorul adjunct și majoritatea foștilor colegi. Am revenit și la salamul Victoria și la apartamentul în comun din Balta Albă. Pentru a evada din această "căsnicie locativă în trei", inițiasem o acțiune de "divorț", reușind, cu eforturi financiare proprii, dar și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
MAE și conducerea ministerului, informările mergând și la Secția Relații Externe și Secția presă a CC al PCR. Așa că, de regulă, copiile informărilor mele ajungeau la "Cooperativă" nu neapărat din mâna mea, ci din mâinile dactilografelor, secretarelor, directorilor și directorilor adjuncți "aflați în slujba Patriei"! Menționam mai sus cisterna cu nitroglicerina a lui Yves Montand din filmul "Salariul groazei". Dacă stau și mă gândesc, "nitroglicerina" mea avea cel puțin două cauze de explozie: una puteau fi ziariștii pe care-i însoțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
n-a confirmat, Vasile Popa împreună cu Eugenia Scripcaru înființaseră un cenaclu în care și-au făcut ucenicia și alții: poeta Mihaela Monoranu, actorulregizor Ițicu Tâmpescu, scenografii Dan Nemțanu și Vasile Roman, coleg de clasă cu Labiș. Pentru căministul Roman, directorul adjunct Ilioaia a dispus să se amenajeze o cameră-atelier în care stăruitorul tânăr lucra zile și nopți în șir. Din când în când elevii dădeau spectacole cum a fost cel faimos cu „O noapte furtunoasă”. Cenzura politică înăbușise majoritatea manifestărilor care
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
stagiului meu în Italia, a primit direct o dovadă a acestei neputințe a autorităților. În urma unui furt important de la o bancă română, poliția a fost pusă în situația de a anunța că hoții s-au refugiat pe teritoriu italian. Directorul adjunct al Siguranței franceze, Cochefert, binecunoscut în analele de la Quai des Orfèvres37, fusese însărcinat de banca păgubită să pună mîna pe vinovat sau vinovați. Într-o dimineață, acesta sa prezentat la Cancelaria noastră: hoțul fusese găsit și identificat. "Acum este rîndul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Ploiești. — Care revistă de la Ploiești? Prin 1967, Ștefan Bănulescu a încercat să creeze o revistă la Ploiești. Ar fi urmat să se cheme Revista nouă. A strâns în jurul lui o echipă redacțională din care făceau parte Nicolae Manolescu, redactor-șef adjunct, Ion Bălu și majoritatea membrilor grupului oniric: Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Vintilă Ivănceanu, Iulian Neacșu și cu mine. Mai era, de asemenea, Dumitru Dinulescu, care, pe vremea aceea, ar fi putut foarte bine să fie (ca și Foarță sau Sânziana
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Scriitorilor. Președinte al colegiului de redacție: Camil Petrescu (1956-1957), redactori-șefi: Horia Deleanu (1956-1969), Radu Popescu (1969-1987), Ion Cristoiu (1987-1989), Dumitru Solomon (1990-1997), Florica Ichim (din 1998). Din colegiul redacțional au mai făcut parte Florin Tornea, Theodor Mănescu, Marian Popescu (redactori-șefi adjuncți), Simion Alterescu, Aurel Baranga, Margareta Bărbuță, Radu Beligan, Mihail Davidoglu, Lucia Demetrius, Dan Nasta, George Vraca, Laurențiu Fulga, Mihnea Gheorghiu, Horia Lovinescu, Matei Călinescu, Paul Everac, Gheorghe Ionescu-Gion, Alecu Popovici, Dinu Săraru, Natalia Stancu, Mira Iosif, Virgil Munteanu, Victor Parhon
TEATRUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290116_a_291445]